×

Dimensiunea fontului:

Biblia Regele Carol II

CARTEA A TREIA A MACABEILOR

Capitolul 3

Ptolomeu Filopator pune la cale nimicirea Iudeilor din Egipt. Scrisoarea trimisă către toată stăpânirea şi dregătorii Egiptului, ca Iudeii să fie strânşi într’un loc şi să fie omorîţi, fiindcă numai aşa împărăţia va merge bine.

1 Când însă a auzit păgânul, s’a înfuriat până într’atâta, încât nu numai că s’a întărâtat împotriva Iudeilor din Alexandria, ci cu mai multă străşnicie împotriva celor ce locuiau în ţară, şi poruncă a dat ca foarte degrabă să-i adune într’un singur loc şi într’un chip crud să-i omoare.

2 Şi ca să se poată împlini toate acestea, a fost răspândit un zvon urît împotriva Iudeilor, încât cei care râvneau să le facă rău aveau prilejul să-i oprească de la datinile lor.

3 Însă Iudeii au păstrat în toată vremea faţă de împăraţi aceeaşi dragoste şi credinţă neclintită.

4 Şi fiindcă ei se temeau de Dumnezeu şi umblau în legea lui, se osebeau prin mâncările lor, şi pentru aceasta erau urîţi de unii;

5 Dar fiindcă îşi împodobeau viaţa lor cu săvârşirea de fapte bune, erau plăcuţi tuturor oamenilor.

6 Însă această viaţă a poporului, despre care vorbea toată lumea, nu era câtuşi de puţin preţuită de închinătorii la idoli,

7 Ci vorba lor obişnuită şi deapururi era despre cele două deosebiri a închinăciunii şi a mâncărilor. Şi ei ţineau morţiş că aceşti oameni nu sunt credincioşi nici împăratului şi nici stăpânirilor, ci sunt vrăjmaşi şi uneltesc împotriva cârmuirii. Şi astfel îi batjocoreau cu batjocura cea mai umilitoare.

8 Grecii cei ce locuiau în cetate şi care în nici un chip nu fuseseră jigniţi de ei, când au văzut această întărâtare neaşteptată şi această năvală nebănuită împotriva oamenilor acestora – dar de ajutat nu-i puteau ajuta, fiindcă era cârmuire tiranică – îi îmbărbătau şi cu greu răbdau şi credeau că această stare de lucruri se va schimba,

9 Deoarece un popor atât de numeros nu putea fi lăsat fără ajutor, întrucât el nu săvârşise nimic rău.

10 Însă unii vecini şi prieteni şi neguţători grăiau pe ascuns unii cu alţii şi făgăduiau să-i apere şi să se străduiască pentru un ajutor cât mai grabnic.

11 Atunci Ptolomeu, trufindu-se din pricina fericirii sale de o clipă şi fiindcă nu recunoştea puterea marelui Dumnezeu, ci avea de gând să stăruiască necontenit în acelaşi plan, le-a scris următoarea scrisoare:

12 «Împăratul Ptolomeu Filopator, generalilor din Egipt şi din alte ţinuturi, precum şi ostaşilor, închinăciune şi sănătate!

13 Eu sunt sănătos şi treburile mele merg bine.

14 După ce războiul pe care l-am făcut în Asia, despre care ştiţi şi voi, a fost încununat de izbândă, cu ajutorul cel mai presus de fire al zeilor,

15 Am socotit cu cale, ca pe popoarele care locuesc în Cele-Siria şi Fenicia, să le câştigăm, nu prin puterea armelor, ci prin blândeţe şi multă iubire de oameni, şi să le facem bine şi să fie mulţumite.

16 Şi fiindcă am pus la îndemâna templelor din diferite oraşe foarte multe venituri, ne-am dus şi în Ierusalim ca să cinstim templul celor necredincioşi, care nu se lasă niciodată de nebunia lor.

17 Ei, deşi cu cuvântul au fost bucuroşi de venirea noastră, însă cu fapta au fost făţarnici, căci când am vrut să intrăm în templul lor şi să-l cinstim cu cele mai frumoase şi cele mai cuvioase daruri,

18 Împinşi fiind ei de vechea lor trufie, ne-au oprit pe noi să intrăm, fără să simtă puterea noastră, cu care noi ne arătăm către toţi oamenii, călăuziţi de iubirea noastră de oameni.

19 Şi ne-au dat pe faţă vrăjmăşia lor, ca unii care numai ei singuri dintre popoare se pun în pricină cu împăraţii şi cu binefăcătorii lor.

20 Dar noi nu ne-am potrivit nebuniei lor, ci ne-am întors cu izbândă în Egipt, am întâmpinat pe toate popoarele cu iubire de oameni şi ceea ce se cuvenea să facem am făcut,

21 Şi printre multe altele, am iertat pe toţi cei din neamul lor, de orişice fapte rele. Însă pentru slujbele pe care ei ni le-au făcut în război şi pentru nenumăratele pricini încredinţate lor de la început şi de care ei au avut grijă, ca să le schimbăm starea lor de până acum, hotărîm să fie socotiţi vrednici de cetăţenia Alexandriei şi să ia parte neîncetat la slujbele lui Bacus.

22 Ei însă făcură cu totul altfel, căci dintr’o răutate înnăscută au lepădat binele şi cu îndărătnicie s’au înclinat spre rău,

23 Şi nu numai că au dispreţuit cetăţenia cea nepreţuită, ci şi celor puţini care mai erau din toată inima cu noi şi-au mărturisit, atât prin grai, cât şi prin tăcere, ura lor, pândind neîncetat, ca noi, din pricina vieţuirii lor ticăloase, să ajungem să călcăm rânduielile date.

24 Deoarece însă noi suntem încredinţaţi cu dovezi depline că ei ne sunt duşmani şi vrem să veghem ca nu cumva, când s’ar întâmpla vre-o răscoală împotriva noastră, pe aceşti nelegiuiţi şi barbari vrăjmaşi să-i avem în spate,

25 Am poruncit ca, îndată ce va sosi scrisoarea aceasta, pe cei cu semn să-i trimiteţi de pretutindeni ferecaţi în lanţuri de fier, împreună cu femeile şi copiii, după ce vor fi fost batjocoriţi şi jefuiţi, ca să fie daţi spre moarte nemiloasă şi ruşinoasă, aşa cum se cade celor vrăjmaşi.

26 Căci noi suntem încredinţaţi că abia atunci când ei vor fi pedepsiţi, patria noastră va fi pe viitor în desăvârşită rânduială şi va avea cea mai bună cârmuire.

27 Cine va ascunde pe vre-un Iudeu, fie bătrân, fie copil sau chiar sugaci, tot neamul aceluia să fie chinuit cu chinurile cele mai cumplite.

28 Iar celui care va pârî pe cel care l-a ascuns, să i se dea nu numai averea celui ce este supus pedepsei, ci şi două mii de drahme de argint din vistieria împărătească. Şi să fie răsplătit cu libertatea.

29 Şi orice loc în care se va dovedi că se ţine un Iudeu ascuns, să fie pustiit şi ars, ca să nu mai poată fi folosit niciodată şi pentru nici un muritor!»

30 Iată deci care a fost cuprinsul scrisorii.

Se caută tâlcuiri ale Sfinților Părinți la versetul selectat ...

cautare talcuire

Din păcate nu există încă comentarii adăugate pentru acest verset.
Momentan doar la Epistolele Sfântului Apostol Pavel au fost adăugate comentarii (Romani - Evrei)
Pe viitor, cu ajutorul Domnului, vom adăuga și alte comentarii.