×

Dimensiunea fontului:

Biblia Regele Carol II

CARTEA A DOUA A MACABEILOR

Capitolul 1

Cele două scrisori ale Iudeilor din Ierusalim, trimise celor din Egipt pentru prăznuirea sărbătorii sfinţirii templului. Scoaterea focului sfânt de unde fusese ascuns. Jertfa lui Neemia.

1 «Fraţilor Iudei, care sunt în Egipt, închinăciune! Fraţii Iudei care sunt în Ierusalim şi în Iudeea vă doresc vouă pace şi sănătate!

2 Dumnezeu să vă facă parte de bine şi să-şi aducă aminte de legământul său cu Avraam, cu Isaac şi cu Iacob, robii săi credincioşi!

3 Să vă dea tuturor inimă ca să vă închinaţi lui şi să faceţi voia lui cu dor mare şi cu râvnă în suflet;

4 Să deschidă inima voastră pentru legea sa şi pentru poruncile sale şi să vă aducă pace;

5 Să asculte rugăciunile voastre şi să se împace cu voi şi în vremea de restrişte să nu vă părăsească!

6 Aşa ne rugăm noi aici cu toţii pentru voi.

7 În vremea domniei împăratului Dimitrie, în anul o sută şaizeci şi nouă, noi Iudeii scris-am vouă din necazul şi din strâmtorarea venită peste noi, când Iason şi tovarăşii lui se lepădaseră de ţara sfântă şi de împărăţie,

8 Şi au dat foc porţilor şi au vărsat sânge nevinovat. Şi atunci ne-am rugat Domnului şi am fost auziţi şi am adus jertfă şi jertfă de pâine, am aprins candelele şi am pus pâinile punerii înainte pe masă.

9 Şi acum, vă scriem ca să prăznuiţi şi voi sărbătoarea corturilor în luna Chislev.»

10 Scrisă în anul o sută patruzeci şi opt. «Locuitorii Ierusalimului şi ai Iudeei, împreună cu marele sfat al Iudeilor trimit lui Aristobul, dascălul împăratului Ptolomeu, din neamul preoţilor miruiţi, şi Iudeilor din Egipt, închinăciune şi sănătate!

11 Scăpaţi de Dumnezeu din mari primejdii, noi îi mulţumim neîncetat şi suntem gata să ne războim cu împăratul.

12 Însuşi Dumnezeu a aruncat afară din sfânta cetate pe protivnici.

13 Căci, într’adevăr, când căpetenia protivnicilor s’a dus în Persia în fruntea unei oştiri, care părea nebiruită, aceştia au fost omorîţi în templul zeiţei Nanaia, mulţumită vicleniei preoţilor zeiţei Nanaia.

14 Antioh, prefăcându-se că ar vrea să se căsătorească cu Nanaia, s’a dus acolo împreună cu prietenii săi, ca să pună mâna pe vistieriile templului, în chip de zestre.

15 După ce preoţii Nanaiei au scos vistieriile, el a intrat în cuprinsul templului împreună cu câţiva din suita sa. Şi îndată ce Antioh a intrat, ei au închis templul.

16 Apoi ei au deschis o uşă tainică din tavanul templului şi au aruncat cu pietre într’înşii, au zdrobit pe căpetenie şi pe cei care erau cu ea, apoi tăindu-i în bucăţi i-au aruncat la cei de afară.

17 Preamărit să fie Dumnezeul nostru, care a dat morţii pe cei fără de lege!

18 Deoarece noi am pus de gând să prăznuim la douăzeci şi cinci Chislev sfinţirea templului, am socotit de trebuinţă ca să vă dăm de veste ca şi voi să prăznuiţi sărbătoarea corturilor şi a focului în amintirea lui Neemia, care a zidit templul şi altarul, pe care a adus jertfă.

19 Când strămoşii noştri au fost duşi în Persia, cucernicii preoţi au luat pe ascuns foc de pe altar şi l-au ascuns într’o fântână fără apă şi l-au pus la fereală atât de bine, că locul a rămas neştiut.

20 După ce au trecut mulţi ani, fost-a voia lui Dumnezeu ca Neemia să fie trimis în Iudeea de împăratul Perşilor. Atunci el a trimis după foc pe urmaşii acelor preoţi care ascunseseră focul. Şi fiindcă ei i-au adus veste că nu se mai află foc în fântână, ci numai o apă groasă, el le-a poruncit s’o scoată şi s’o aducă.

21 Iar după ce au aşezat pe altar toate cele trebuitoare pentru jertfă, Neemia a poruncit preoţilor să stropească cu apa aceasta lemnele şi ceea ce era pus deasupra.

22 După ce ei au făcut întocmai şi a venit vremea ca soarele, care mai înainte era în nori, să strălucească, s’a aprins un foc mare de au rămas cu toţii uimiţi.

23 Şi pe când se mistuia jertfa, preoţii au făcut o rugăciune, adică preoţii şi poporul. Şi începând Ionatan, ceilalţi împreună cu Neemia au fost într’un glas.

24 Şi rugăciunea într’acest chip glăsuia: «Doamne, Doamne, Dumnezeule, ziditorul lumii, înfricoşat, puternic, drept şi milostiv, singur împărat bun,

25 Singur dătător de bunătăţi, singur drept, atotputernic şi veşnic, cel ce mântueşti pe Israil din toate nevoile, cel care ai ales pe părinţii noştri şi i-ai sfinţit,

26 Primeşte această jertfă pentru tot poporul tău Israil; păzeşte moştenirea ta şi o sfinţeşte!

27 Strânge-ne la un loc pe cei risipiţi, liberează pe cei care sunt robi în ţările păgâne, caută cu îndurare la cei dispreţuiţi şi urîţi, ca să cunoască păgânii că tu eşti Dumnezeul nostru!

28 Pedepseşte pe cei ce ne împilează şi ne hulesc cu trufie!

29 Sădeşte pe poporul tău în locul tău cel sfânt, precum a zis Moise!»

30 Apoi preoţii au cântat psalmii de rând.

31 Şi după ce jertfa a fost mistuită de foc, Neemia a poruncit să se ude cu apa care a mai rămas pietrele cele mari.

32 Şi după ce au făcut aceasta, s’a aprins o flacără, însă flacăra de pe altar o covârşea în strălucire.

33 Şi după ce acest lucru s’a aflat pretutindeni şi i s’a dat de veste şi împăratului Perşilor că, în locul unde preoţii duşi în robie ascunseseră focul, ieşise apă şi că Neemia împreună cu oamenii săi sfinţiseră jertfele,

34 Împăratul, după ce a cercetat lucrul cu deamăruntul, a poruncit să se îngrădească locul cu gard şi l-a socotit loc sfânt.

35 Atunci împăratul a primit şi a împărţit bogate daruri celor care erau aproape de inima sa.

36 Şi oamenii lui Neemia au numit acest loc Neftar, care înseamnă curăţenie, însă foarte mulţi îi zic Neftai.

Se caută tâlcuiri ale Sfinților Părinți la versetul selectat ...

cautare talcuire

Din păcate nu există încă comentarii adăugate pentru acest verset.
Momentan doar la Epistolele Sfântului Apostol Pavel au fost adăugate comentarii (Romani - Evrei)
Pe viitor, cu ajutorul Domnului, vom adăuga și alte comentarii.