×

Dimensiunea fontului:

Biblia Regele Carol II

CARTEA ÎNTÂIA A MACABEILOR

Capitolul 8

Alianţa lui Iuda Macabeul cu Romanii.

1 Şi a auzit Iuda despre faima şi despre puterea cea mare a Romanilor, despre bunăvoinţa pe care o arată tuturor celor ce se alătură de ei, despre legăturile de prietenie pe care le fac cu cei ce încheie legământ cu ei, în sfârşit că ei sunt tari şi puternici.

2 Şi i-au povestit lui despre războaiele lor şi despre faptele lor vitejeşti printre Galateni, în ce chip i-au supus de au ajuns să plătească tribut,

3 Precum şi despre faptele lor în Spania, cum au pus mâna pe zăcămintele de argint şi de aur,

4 Şi cu toate că această ţară este departe, ei au pus stăpânire pe ea prin cuminţenia şi prin stăruinţa lor; ba şi împăraţii care au venit de la marginile pământului, ei i-au răpus şi le-au pricinuit mare înfrângere, iar ceilalţi le-au plătit tribut în fiecare an.

5 Mai departe, au învins şi au subjugat pe Filip şi Perseu, regii Chiteilor, care se răsculaseră împotriva lor,

6 Ba chiar şi Antioh cel Mare, împăratul Asiei, care pornise cu război împotriva lor, fusese înfrânt de ei, cu toate că avea o sută douăzeci de elefanţi şi călărime şi care de război şi o uriaşă oştire;

7 Şi anume îl prinseseră de viu şi îl siliseră pe el şi pe urmaşii lui la tron să plătească un mare tribut şi ostatici şi să le dea şi o bucată de ţară:

8 Pisidia, Milia şi Lidia, cele mai preţioase ţinuturi ale lui, pe care luându-le, le-a dat regelui Eumene.

9 Când Grecii puseseră la cale o răscoală ca să-i nimicească,

10 La această veste, Romanii au trimis împotriva lor un singur general, care, biruindu-i, a omorît pe mulţi din ei. Ei au dus în robie pe femeile şi pe copiii lor, au jefuit averea lor, s’au făcut stăpâni pe ţara lor, le-au dărâmat întăriturile şi i-au făcut robi până în ziua de azi.

11 Pe celelalte regate şi ţinuturi care li se împotriviseră, le-au doborît şi le-au subjugat. Cu prietenii şi cu aliaţii lor erau credincioşi.

12 În felul acesta ei căpătaseră întâietate peste toţi regii de aproape şi de departe, şi singur numele lor insufla groază.

13 Celor cărora ei voiesc să le ajute şi să-i aşeze în domnie, domnesc, şi mazilesc pe cine voiesc, aşa încât Romanii au ajuns vajnici oblăduitori de neamuri,

14 Şi cu toate acestea la ei nimeni nu se încoronează cu diademă şi nici nu se înveşmântă în porfiră, ca să se fălească.

15 Ba mai mult, Romanii şi-au făcut un senat, unde în fiecare zi sfătuesc trei sute şi douăzeci de senatori pentru binele şi propăşirea poporului.

16 În fiecare an ei încredinţează unui singur om cârmuirea întregului imperiu, şi toţi ascultă de acest unul, pe care n’au nici pizmă, nici râvnire.

17 Atunci Iuda a ales pe Evpolemos, fiul lui Ioan, fiul lui Acos, şi pe Iason, fiul lui Eleazar, pe care i-a trimis la Roma, ca să încheie legământ de prietenie,

18 Şi să-i libereze de sub jugul împărăţiei Grecilor, care, după cum vedeau ei, aveau de gând să robească pe Israil.

19 Şi ei au plecat la Roma – şi călătoria a fost foarte lungă – şi, intrând în senat, au luat cuvântul şi au zis:

20 «Iuda numit şi Macabeul şi fraţii lui precum şi poporul Iudeu ne-au trimis la voi, ca să încheiem un tratat de alianţă de război şi de pace şi ca noi să fim înscrişi în numărul aliaţilor şi prietenilor voştri».

21 Şi cuvântul acesta le-a plăcut lor.

22 Iată copia tratatului pe care Romanii l-au săpat pe două table de aramă şi l-au trimis la Ierusalim, ca să rămână la ei ca un monument de alianţă de pace şi război:

23 «Pace deapururi între Romani şi poporul iudeu, pe uscat şi pe mare! Sabia vrăjmaşului să fie departe de ei!

24 Dacă vre-un război va ameninţa mai întâi Roma sau pe vre-unul din aliaţii ei în tot cuprinsul imperiului,

25 Poporul iudeu să sară în ajutorul lor din toată inima, pe cât împrejurările îi vor îngădui.

26 Vrăjmaşilor să nu le dea nici grâu, nici arme, nici bani şi nici corăbii. Aceasta este voinţa Romei. Iar Iudeii vor păzi aceste îndatoriri fără să primească nimic.

27 Tot aşa, dacă vre-un război va ameninţa mai întâi pe poporul iudeu, Romanii vor lupta împreună cu ei din tot sufletul, pe cât le vor îngădui împrejurările,

28 Şi vrăjmaşilor nu le vor da nici grâu, nici arme, nici bani, nici corăbii. Aceasta este voinţa Romei. Ei vor păzi aceste îndatoriri fără înşelăciune.

29 Acestea sunt temeiurile legământului între Romani şi poporul iudeu.

30 Însă, dacă mai pe urmă unii ori alţii ar vrea să mai adaoge ori să mai taie ceva, să se facă cu învoirea lor, iar ceea ce va fi adăogat ori tăiat să aibă tărie.

31 Cât despre neajunsurile pe care împăratul Dimitrie li le-au pricinuit, i-am scris aşa: «Pentru ce laşi să apese jugul peste prietenii şi aliaţii noştri Iudei?

32 Dacă va mai veni vre-o plângere din partea lor împotriva ta, vom apăra dreptul lor şi ne vom război cu tine pe mare şi pe uscat.»

Se caută tâlcuiri ale Sfinților Părinți la versetul selectat ...

cautare talcuire

Din păcate nu există încă comentarii adăugate pentru acest verset.
Momentan doar la Epistolele Sfântului Apostol Pavel au fost adăugate comentarii (Romani - Evrei)
Pe viitor, cu ajutorul Domnului, vom adăuga și alte comentarii.