Biblia Regele Carol II
CARTEA ÎNTÂIA A MACABEILOR
Capitolul 5
Iuda porneşte cu război împotriva Edomiţilor, Baianiţilor şi Amoniţilor. Iuda se duce în Galaad şi Simon în Galileea, ca să libereze pe fraţii lor ameninţaţi cu nimicirea. Izbânzile lor şi întoarcerea în Iudeea.
1 Când au auzit păgânii din vecinătate că altarul fusese din nou zidit şi templul fusese sfinţit ca mai nainte, s’au necăjit foarte,
2 Şi s’au hotărît să stârpească pe cei din neamul lui Iacob din mijlocul lor şi au început să-i prigonească şi să-i măcelărească.
3 Atunci Iuda a pornit cu război împotriva fiilor lui Esau din Edom, în ţinutul Acrabatene, fiindcă ei năvăleau mereu peste fiii lui Israil. Şi după ce i-a înfrânt cumplit, i-a supus şi le-a luat bogate prăzi.
4 Dar el şi-a adus aminte şi de Baianiţi, care erau cursă şi sminteală pentru popor, fiindcă îl pândeau mereu pe cale.
5 El i-a închis în turnurile lor, i-a împresurat şi i-a ucis şi a dat foc turnurilor cu tot ceea ce era într’însele.
6 Apoi a trecut la Amoniţi, unde a dat peste o oaste puternică şi numeroasă, în fruntea căreia se afla Timotei căpitanul.
7 Şi s’a măsurat cu el în multe bătălii şi l-a înfrânt şi l-a nimicit.
8 Şi după ce a cuprins Iazerul cu aşezările din jur, s’a întors în Iudeea.
9 După aceasta păgânii din Galaad s’au strâns împotriva Israiliţilor care locuiau în ţinutul lor, ca să-i stârpească, dar ei au fugit în cetăţuia Datema,
10 Şi au trimis scrisori lui Iuda şi fraţilor lui cu următorul cuprins: «Păgânii dimprejurul nostru s’au strâns împotriva noastră ca să ne stârpească,
11 Şi se pregătesc să năvălească în cetatea în care noi am fugit, iar Timotei este în fruntea oştirii lor.
12 Vino acum şi ne scapă din mâna lor, căci mulţi dintr’ai noştri au şi căzut.
13 Toţi fraţii noştri din ţinutul Tubi au şi fost omorîţi, şi protivnicii noştri au dus în robie pe femeile şi pe copiii lor, şi au jefuit averea lor. Şi au omorît aproape o mie de inşi.»
14 Şi tocmai citeau scrisorile lor, când au sosit din Galileea alţi soli, cu hainele sfâşiate, aducând această veste:
15 «Ptolemais, Tirul, Sidonul şi toată Galileea cea păgână s’au adunat ca să ne nimicească!»
16 Când Iuda şi poporul au auzit această veste, ei au strâns o mare adunare ca să chibzuiască ce să facă pentru fraţii lor care erau atât de strâmtoraţi de duşmani.
17 Atunci Iuda a zis fratelui său Simon: «Alege oameni şi du-te de liberează pe fraţii tăi din Galileea, iar eu şi cu Ionatan o să ne ducem în Galaad».
18 În Iudeea el a lăsat de pază pe Iosif, fiul lui Zaharia, şi pe Azaria, căpetenia poporului, împreună cu cealaltă parte a armatei,
19 Şi le-a poruncit astfel: «Cârmuiţi poporul acesta, însă până la întoarcerea noastră nu vă prindeţi la luptă cu păgânii».
20 Şi Simon a luat trei mii de oameni ca să plece în Galileea şi Iuda opt mii ca să plece în Galaad.
21 Şi a plecat Simon în Galileea şi s’a măsurat cu păgânii în multe bătălii şi a zdrobit pe păgâni,
22 Şi i-a urmărit până la poarta Ptolemaisului. Şi au căzut dintre păgâni ca la trei mii de inşi. Şi el a luat o bogată pradă.
23 Apoi a luat pe Iudeii pe care i-a găsit în Arbata, împreună cu femeile şi copiii şi toate câte le mai aveau, şi cu mare bucurie i-a dus în Iudeea.
24 După aceasta, Iuda Macabeul, împreună cu fratele său Ionatan au trecut Iordanul şi s’au înfundat în pustie cale de trei zile.
25 Şi ei au dat peste Nabateeni care i-au primit prieteneşte şi le-au povestit tot ceea ce se întâmplase cu fraţii lor în Galaad,
26 Şi că mulţi din ei sunt închişi în Bosra, Beţer, Alema, Casfon, Mached şi Carnaim, cetăţi mari şi întărite,
27 Dar şi în alte cetăţi ale Galaadului se mai află închişi, iar protivnicii lor s’au pregătit ca de mâine să năvălească asupra cetăţilor, să le cuprindă şi într’o singură zi să stârpească pe toţi Iudeii dintr’însele.
28 Atunci Iuda s’a întors pe neaşteptate cu oastea sa în pustie spre Beţer. El a cuprins cetatea, a omorît, trecând prin ascuţişul săbiei, toată partea bărbătească, a luat o pradă bogată şi a dat foc cetăţii.
29 Apoi în timpul nopţii el a pornit de acolo şi a mers până la cetatea Datema.
30 Dimineaţa, când au ridicat ochii, au văzut oaste nenumărată, care ducea scări şi maşini de împresurare, ca să cuprindă cetatea şi erau gata să înceapă năvala.
31 Şi dacă a văzut Iuda că lupta începuse şi că zarva din cetate se ridica până la cer de sunetul trâmbiţelor şi de strigătul cumplit,
32 A zis ostaşilor din oştirea lui: «Luptaţi-vă astăzi pentru fraţii voştri!»
33 Şi cu trei cete de oameni le-a sărit în spate, apoi au sunat din trâmbiţe şi au sunat de rugăciune.
34 Când a cunoscut Timotei că este Macabeul, a fugit din faţa lor. Şi el i-a bătut cumplit şi au căzut dintre ei în ziua aceea ca la opt mii de inşi.
35 După aceasta s’a îndreptat spre Miţpa, a năvălit asupra ei, a cuprins-o, a prădat-o şi i-a dat foc.
36 De acolo a pornit şi a cucerit Casfon, Mached, Beţer, precum şi toate cetăţile Galaadului.
37 După aceste întâmplări, Timotei a adunat altă oştire şi a tăbărît în faţa Rafonului, dincolo de râu.
38 Şi Iuda a trimis oameni ca să iscodească tabăra, şi i-au adus vestea aceasta: «Toţi păgânii din vecinătate s’au strâns la ei şi alcătuesc o foarte mare oştire.
39 De asemenea şi-au tocmit şi Arabi, oaste de ajutor, care se află dincolo de râu, gata să înceapă lupta cu tine.» Atunci Iuda a pornit în întâmpinarea lor.
40 Şi Timotei a zis căpeteniilor oştirii sale, în timp ce Iuda şi cu ai lui se apropiau de râu: «Dacă el se năpusteşte mai întâi împotriva noastră, nu putem să-i ţinem piept, fiindcă el ne covârşeşte, iar dacă de teamă stă cu oastea dincolo de râu, să ne aruncăm asupra lui şi-l vom dovedi».
41 Când Iuda a ajuns aproape de râul cu apă, a poruncit căpeteniilor oastei: «Nu îngăduiţi nimănui să se oprească aici, ci toţi să intre în luptă!»
42 Când el a trecut cel dintâi dincolo şi s’a năpustit împotriva lor împreună cu oastea lui după el, păgânii au fost înfrânţi, au aruncat armele şi au fugit în templul din Carnaim.
43 Atunci el a cuprins cetatea şi a dat foc templului şi tuturor celor ce se aflau într’însul. Aşa a fost înfrânt Carnaimul şi ei n’au mai putut să se împotrivească lui Iuda.
44 După aceasta, Iuda a adunat pe toţi Israiliţii care se găseau în Galaad, de la mic până la mare, cu femeile şi cu copiii, şi cu tot avutul lor, o foarte mare tabără, ca să-i ducă în Iudeea.
45 Şi ei au ajuns până la Efron, cetate foarte întărită şi mare, aşezată într’o trecătoare, încât nimeni nu putea să cotească nici la dreapta, nici la stânga, ci trebuia să treacă prin ea.
46 Locuitorii cetăţii însă închiseseră porţile şi trântiseră grămezi de pietre într’însele.
47 Atunci Iuda a trimis la ei crainici ca să-i ia cu binişorul şi să le spună: «Îngăduiţi-ne să trecem pe pământul vostru ca să ajungem în ţara noastră, căci nimeni nu vă va face nici o pagubă, ci numai să trecem pe jos». Şi n’au voit să-i deschidă.
48 Atunci Iuda a poruncit să se dea de veste ca fiecare ostaş să poposească cu tabăra unde se află.
49 Şi ostaşii au poposit cu tabăra şi s’au luptat împotriva cetăţii toată ziua şi toată noaptea aceea, şi cetatea a căzut în mâna lui.
50 Şi el a trecut toată partea bărbătească prin ascuţişul săbiei, iar cetatea a dărâmat-o din temelie şi, după ce a jefuit-o, a trecut prin cetate pe deasupra hoiturilor.
51 Apoi au trecut Iordanul şi au ajuns în şesul cel mare lângă Betşean.
52 Şi în tot timpul Iuda a stat la coada oştirii, adunând pe cei care rămâneau în urmă şi îmbărbătând poporul, până ce a ajuns ţara lui Iuda.
53 După aceasta ei s’au suit în muntele Sionului cu bucurie şi cu veselie şi au adus arderi de tot, fiindcă ei se întorseseră cu bine, fără să piardă pe nici unul din ei.
54 În vremea când Iuda şi Ionatan se aflau în Galaad, iar Simon, fratele lor, în Galileea, în faţa cetăţii Ptolemais,
55 Iosif, feciorul lui Zaharia, şi Azaria, căpeteniile oştirei, aflând despre faptele vitejeşti şi despre bătăliile pe care ei le dăduseră,
56 Au zis: «Şi noi vrem să ne facem faimă şi să ne ducem ca să ne războim cu păgânii cu care ne megieşim!»
57 Atunci ei au dat de ştire oamenilor din oştirea lor şi au pornit împotriva Iamniei.
58 Dar Gorgias, împreună cu oamenii lui au ieşit din cetate şi au înaintat împotriva lor, ca să se bată cu ei.
59 Însă Iosif şi cu Azaria au fost puşi pe fugă şi au fost urmăriţi până la graniţa Iudeei, şi în ziua aceea au căzut din oştirea lui Israil două mii de inşi.
60 Şi aşa oştirea a suferit o mare înfrângere, fiindcă n’au ascultat pe Iuda şi pe fraţii lui, închipuindu-şi că pot şi ei să facă fapte vitejeşti.
61 Însă ei nu erau din neamul acelora prin mâna cărora Israil avea să ajungă la biruinţă.
62 Iuda cel viteaz şi fraţii lui au fost slăviţi de tot Israilul şi de toţi păgânii, orişiunde s’ar fi auzit de numele lor,
63 Şi se adunau în jurul lor ca să le facă urări.
64 Şi Iuda a pornit din nou ca să se bată cu fiii lui Esau în ţara de la miază-zi. El a cucerit Hebronul şi satele învecinate, i-a dărâmat întăriturile, iar turnurilor celor de jur-împrejur le-a dat foc.
65 Apoi a pornit să se ducă în ţara Filistenilor şi a trecut prin Mareşa.
66 În ziua aceea au căzut şi câţiva preoţi, fiindcă şi ei voiau să facă fapte vitejeşti, intrând în luptă ca nişte nesăbăduiţi.
67 Apoi Iuda s’a lăsat spre Azot, în ţara Filistenilor, unde a dărâmat altarele, a ars chipurile idolilor şi, după ce a luat o bogată pradă din oraşe, s’a întors în Iudeea.