Biblia Regele Carol II
CARTEA ÎNTÂIA A MACABEILOR
Capitolul 4
Înfrângerea lui Gorgias; înfrângerea lui Lisias. Curăţirea templului din Ierusalim. Înzestrarea lui cu noi odoare sfinte. Sfinţirea altarului şi a templului. Întărirea cetăţii Belţur, ca pază înspre Edom.
1 Atunci Gorgias a luat cu sine cinci mii de pedestraşi şi o mie de călăreţi unul şi unul, şi oastea a pornit noaptea,
2 Ca să cadă peste oastea Iudeilor şi să-i lovească fără de veste. Şi oamenii cetăţii le-au fost călăuză.
3 Dar când Iuda a prins de veste, a pornit cu ostaşii ca să lovescă oastea împăratului, care tăbărise la Emaus,
4 Atâta vreme cât oastea era împrăştiată afară din tabără.
5 Când Gorgias a ajuns în tabăra lui Iuda şi n’a dat de nimeni, s’a dus să-i caute în munţi, căci cugeta: «Ei fug de noi!»
6 Dar în revărsat de zi, Iuda s’a arătat în şes cu trei mii de inşi, însă fără atâtea platoşe şi săbii cât le-ar fi fost voia.
7 Şi văzând oastea păgânilor mai puternică şi mai înzăuată şi călăreţi iscusiţi în meşteşugul războiului, care făceau de strajă împrejurul ei,
8 A zis Iuda voinicilor care erau cu el: «De mulţimea lor să nu vă temeţi şi de năvala lor să nu vă înspăimântaţi!
9 Ci aduceţi-vă aminte de felul cum strămoşii noştri au fost izbăviţi în Marea Roşie, când Faraon îi urmărea cu oaste puternică.
10 Şi acum să strigăm la cer, cu nădejdea că Dumnezeu îşi va aduce aminte de legământul făcut cu strămoşii şi să zdrobească astăzi în faţa nostră această oştire,
11 Ca să ştie toate neamurile că este cineva care izbăveşte pe Israil!»
12 Şi când păgânii şi-au ridicat ochii şi i-au văzut că înaintează spre ei,
13 Au ieşit din tabără ca să se războiască, iar cei care erau cu Iuda au sunat din trâmbiţă,
14 Şi au început lupta. Păgânii au fost înfrânţi şi au luat-o la fugă în şes,
15 Iar întreaga coadă a oştirii a căzut în ascuţişul săbiei, şi Iudeii i-au urmărit până la Ghezer şi până în şesul Edomului şi al Azotului şi al Iamniei, şi au pierit din ei trei mii de inşi.
16 Întorcându-se Iuda împreună cu oastea lui de la înfrângerea lor,
17 A zis norodului său: «Nu vă lăcomiţi la pradă, fiindcă ne aşteaptă iarăşi o luptă:
18 Gorgias şi armata lui sunt aproape de noi, în munte: împotriviţi-vă acum cu tărie vrăjmaşilor noştri şi luptaţi-vă cu ei, iar după aceasta prădaţi fără frică.»
19 Şi Iuda nici nu isprăvise vorba, şi iată că o ceată de ostaşi ai lui Gorgias se lăsa din munte.
20 Ei au văzut că ai lor fugiseră şi Iudeii dăduseră foc taberii, deoarece fumul care se zărea arăta ceea ce se întâmplase.
21 Când şi-au dat seama, s’an îngrozit, şi mai văzând şi pe Iuda gata de luptă în şes,
22 Au fugit cu toţii în ţara Filistenilor.
23 Şi Iuda s’a întors să jăfuiască tabăra. Şi au luat mult aur şi argint şi porfiră violetă şi stacojie şi tot felul de lucruri scumpe,
24 Iar la întoarcere an cântat slavoslavii, proslăvind pe Dumnezeu din ceruri: «Că este bun, că în veac ţine mila lui!»,
25 Fiindcă în ziua aceea Israil avusese parte de o mare biruinţă.
26 Toţi păgânii care scăpaseră se îndreptară spre Lisias şi-i vestiră cele ce se întâmplaseră.
27 Iar el, când a auzit această veste, şi-a pierdut cumpătul şi s’a mâhnit, fiindcă toate planurile lui împotriva lui Israil dăduseră greş şi mai cu seamă că porunca împăratului nu fusese împlinită.
28 În anul următor, Lisias a strâns o armată aleasă de şaizeci de mii de pedestraşi şi cinci mii de călăreţi ca să se lupte împotriva lui Israil.
29 Şi ei au intrat în Edom şi tăbăriră la Betţur, iar Iuda pornise împotriva lor în fruntea unei cete de zece mii de inşi.
30 Când a văzut el oastea cea puternică, a început să se roage şi a zis: «Proslăvit să fii tu. Doamne, Mântuitorul lui Israil, care ai zdrobit puterea uriaşului prin mâna robului tău David şi ai dat tabăra Filistenilor în mâna lui Ionatan, fiul lui Saul, şi a scutierului său.
31 Dă şi această oştire în mâinile poporului tău Israil, ca să rămână de ruşine cu toată pedestrimea şi cu toată călărimea.
32 Insuflă-le teamă! Piardă-şi cumpătul şi să tremure din pricina înfrângerii lor!
33 Doboară-i cu sabia celor ce te iubesc pe tine şi să te laude pe tine toţi cei ce cunosc numele tău!»
34 Şi ei s’au prins în luptă, şi din oastea lui Lisias au căzut în faţa Iudeilor cinci mii de inşi.
35 Când a văzut Lisias înfrângerea oştirii sale şi bărbăţia oştirii lui luda, care era gata ori să trăiască cu cinste, ori să moară, s’a întors la Antiohia. Şi el a năimit streini cu gândul ca să intre din nou în Iudeea cu oaste prospătă.
36 Atunci Iuda a zis fraţilor săi: «Iată-i pe vrăjmaşii noştri nimiciţi! Să curăţim iarăşi templul şi să-l sfinţim!»
37 Şi toată oastea s’a adunat şi s’a suit pe muntele Sionului.
38 Văzând templul pustiu, altarul de jertfă pângărit, porţile arse, şi în curţi bălării, ca în pădure, şi chiliile dărâmate,
39 Şi-au sfâşiat hainele şi au izbucnit în plâns, şi-au presărat cenuşă în cap,
40 Şi au căzut cu faţa la pământ, au sunat din trâmbiţe şi au strigat la cer.
41 Atunci Iuda a poruncit unei cete de ostaşi să se lupte cu cei din cetate până când ei vor curăţi templul.
42 Atunci el a ales preoţi fără prihană, credincioşi legii,
43 Care au curăţit templul şi au dus într’un loc necurat pietrele altarului idolesc.
44 Apoi ei au făcut sfat ce să facă ei cu altarul cel pângărit al arderilor de tot,
45 Şi au ajuns să-l dărâme, ca să nu fie pricină de ruşine o dată ce păgânii îl pângăriseră. Şi ei au dărâmat altarul,
46 Iar pietrele le-au dus în muntele templului într’un loc potrivit, până ce va veni un profet care să ia o hotărîre pentru ele.
47 Şi au luat pietre necioplite, după cum scrie în lege, şi au zidit un altar nou, după chipul celui de mai nainte.
48 Ei au zidit Sfânta din nou, cât şi lăuntrul templului şi au sfinţit curţile;
49 Făcut-au sfinte odoare noi, au pus candelabrul la locul lui în templu, altarul tămâierii şi masa punerii pâinilor înainte;
50 Au aprins tămâie pe altar, au aprins candelele din candelabru şi au luminat templul;
51 Au pus pe masă pâini şi au pus şi catapeteazma. Şi după ce au dus la capăt tot ceea ce-şi puseseră în gând să facă,
52 În anul o sută patruzeci şi opt, în luna a noua, care este Chislev, în ziua a douăzeci şi cincea, s’au sculat de dimineaţă,
53 Şi au adus jertfă pe altarul arderilor de tot cel nou, pe care îl făcuseră.
54 În ceasul şi în ziua în care îl pângăriseră păgânii, altarul a fost sfinţit din nou cu cântări de laudă însoţite de harfe, de alăute şi de chimvale.
55 Atunci tot poporul a căzut cu faţa la pământ şi s’a închinat şi a proslăvit pe Dumnezeu din ceruri, care le dăduse izbândă.
56 Şi au prăznuit sfinţirea altarului opt zile şi au adus arderi de tot cu veselie şi au adus jertfe de pace şi de laudă;
57 Apoi au împodobit faţa templului cu cununi de aur şi cu paveze mici, au dres uşile şi chiliile cărora le-au aşezat uşi.
58 Şi poporul s’a veselit cu veselie mare, fiindcă ocara pricinuită de păgâni fusese îndepărtată.
59 După aceasta, Iuda. împreună cu fraţii lui şi cu obştia lui Israil au hotărît ca ziua sfinţirii altarului să se prăznuiască an de an, la vremea ei, începând de la douăzeci şi cinci Chislev, timp de opt zile cu bucurie şi cu veselie.
60 În vremea aceea au întărit muntele Sionului cu ziduri înalte de jur-împrejur şi cu turnuri tari, ca nu cumva să vină păgânii şi să calce în picioare templul cel sfânt, după cum făcuseră mai înainte.
61 Şi au pus într’însul strajă ca să-l păzească şi să-l întărească. Şi au întărit şi cetatea Betţur, care să apere poporul dinspre Edom.
