Biblia Regele Carol II
CARTEA ÎNTÂIA A MACABEILOR
Capitolul 2
Răscoala lui Matatia. Dărâmarea altarului păgânesc din Modein şi din alte oraşe. Războiul pentru lege. Moartea lui Matatia. El lasă în locul său pe Iuda Macabeul.
1 În zilele acelea s’a ivit Matatia feciorul lui Ioan, nepotul lui Simeon, preot din neamul lui Ioiarib din Ierusalim, care locuia în Modein.
2 Şi el avea cinci feciori: Ioan, poreclit şi Gadis,
3 Simon, care se mai numea şi Tasi,
4 Iuda, numit şi Macabeul,
5 Eleazar. numit şi Auaran, şi Ionatan, căruia i se mai zicea Afifus.
6 Şi când el a văzut pângărirea care se săvârşea în Iuda şi în Ierusalim,
7 A zis: «Vai mie! Pentru ce m’am născut ca să mă uit la pieirea poporului meu şi la pieirea cetăţii sfinte şi să stau nepăsător şi s’o văd cum cade în mâna vrăjmaşilor şi templul în mâna păgânilor!
8 Poporul ei a ajuns ca un om fără de cinste;
9 Toate podoabele au fost luate pradă; copiii mor pe uliţe, tinerii cad în sabia duşmanului.
10 Care popor n’a pus stăpânire pe împărăţia ei şi nu şi-a făcut parte din prăzile ei?
11 Toată podoaba ei i-a fost luată şi din cetate liberă a ajuns roabă.
12 Templul nostru şi podoaba noastră, ia uitaţi-vă cum stau pustiite, cum stă pustiită slava noastră: pângărită de păgâni!
13 La ce să mai trăim?»
14 Şi atunci Matatia şi-a sfâşiat veşmintele, împreună cu feciorii, şi s’au încins cu veşminte de pocăinţă şi au început să jelească.
15 Şi au venit crainicii împăratului la Modein, ca să silească cetatea la lepădare de lege şi ca să aducă jertfe.
16 Mulţi Israiliţi au trecut la ei. Însă când Matatia şi feciorii lui s’au adunat laolaltă,
17 Crainicii împăratului au început să grăiască lui Matatia: «Tu eşti dregător cu vază şi mare în această cetate şi sprijinit de feciori şi rude!
18 Începe tu mai întâi şi împlineşte porunca împăratului, precum au făcut toate popoarele şi bărbaţii lui Iuda, care au rămas în Ierusalim; atunci şi tu împreună cu casa ta vei fi numărat printre prietenii împăratului şi veţi fi cinstiţi, atât tu cât şi feciorii tăi, cu argint, cu aur şi cu multe daruri!»
19 Dar Matatia răspunse cu mare glas şi zise; «Chiar când toate popoarele care se află în cuprinsul stăpânirii împăratului vor asculta de el şi se vor lepăda fiecare de legea părinţilor lor şi se vor supune poruncilor lui,
20 Eu, copiii mei, cât şi rudeniile mele, vom umbla şi mai departe în legământul strămoşilor noştri pe care Dumnezeu l-a încheiat cu ei.
21 Dumnezeu să ne păzească să ne lepădăm de lege şi de îndreptările ei.
22 Şi nu vom asculta de porunca împăratului ca să ne abatem de la legea noastră, nici la dreapta, nici la stânga.»
23 Şi după ce el a sfârşit această vorbire, a venit în ochii tuturor un iudeu ca să aducă jertfă pe altarul de la Modein, potrivit cu porunca împăratului.
24 Când l-a văzut Matatia, l-a prins ciuda şi rărunchii lui se cutremurară, şi mânia lui se întărâtă potrivit legii şi repezindu-se la el l-a ucis pe altar.
25 Tot în clipa aceea el a omorît şi pe dregătorul împărătesc care îl silea să aducă jertfă şi dărâmă altarul.
26 Şi el s’a înflăcărat pentru paza legii, precum a făcut altădată Fineas împotriva lui Zimri, fiul lui Salu.
27 Atunci Matatia a strigat în cetate cu glas tare şi a zis: «Cine este înflăcărat pentru lege şi ţine la legământ, să vie după mine!»
28 Atunci el, împreună cu feciorii lui au fugit în munte şi averea lor au lăsat-o în cetate.
29 În vremea aceea, cei care se sârguiau după dreptate şi după omenie s’au dus şi s’au sălăşluit în pustie,
30 Împreună cu feciorii şi cu femeile lor şi turmele lor, fiindcă blestemăţiile se înteţiseră foarte.
31 Atunci dregătorii împăratului, precum şi oastea care se afla în cetatea lui David în Ierusalim, au fost înştiinţaţi că vreo câţiva inşi care călcaseră porunca împărătească s’au împrăştiat în ascunzişuri în pustie.
32 Deci a început să-i urmărească multă oştire şi ajungându-i, se aşeză în rând de bătaie împotriva lor, şi se pregătiră de luptă în ziua Sâmbetei,
33 Şi a strigat la ei: «Ajunge! Ieşiţi de aici şi supuneţi-vă poruncii împăratului, ca să rămâneţi cu viaţă!»
34 Dar ei au răspuns: «Nu ieşim de aici şi nici nu ne supunem poruncii împăratului, ca să pângărim ziua Sâmbetei!»
35 Atunci Sirienii au început îndată lupta împotriva lor.
36 Însă ei nu le-au răspuns cu nimic: nici n’au aruncat cu pietre şi nici nu le-au tăiat calea spre ascunzătorile lor,
37 Ci le-au zis: «Mai degrabă să murim cu toţii cu cugetul curat! Cerul şi pământul sunt martori că voi ne omorîţi pe nedrept!»
38 Atunci ei începură lupta în zi de Sâmbătă, şi muriră bărbaţii şi femeile şi copiii lor, împreună cu turmele lor, ca la o mie de inşi.
39 Când Matatia şi cu prietenii lui aflară, îi plânseră mult,
40 Şi ziseră unii către alţii: «Dacă am face aşa precum au făcut fraţii noştri, ca să nu ne luptăm împotriva păgânilor, pentru viaţa şi pentru legea noastră, curând-curând ne vor nimici ei de pe faţa pământului!»
41 Atunci ei luară în ziua aceea această hotărîre: «Oricine ar năvăli peste noi Sâmbăta, să pornim război împotriva lui, ca să nu murim cu toţii, precum au murit fraţii noştri în ascunzători!»
42 În vremea aceea, au trecut de partea lor ceata Asideilor, oameni din Israil, viteji, toţi dintre cei care în inima lor erau gata să se jertfească pentru lege.
43 Şi toţi cei care căutau să scape de nenorociri treceau la ei şi le sporea numărul.
44 Toţi aceştia alcătuiră o oaste: ei uciseră în mânia lor pe cei păcătoşi şi în urgia lor pe cei fără de lege. Şi cei care au mai rămas au scăpat cu fuga la păgâni.
45 Atunci Matatia, împreună cu prietenii lui au dat ocol pe de altă parte şi au dărâmat altarele,
46 Au tăiat împrejur cu sila pe copiii câţi mai rămăseseră netăiaţi împrejur în cuprinsul lui Israil,
47 Şi izgoniră pe cei care erau plini de trufie; şi lucrul sporea în mâna lor.
48 Ei au apărat legea împotriva puterii păgânilor, împotriva puterii împăraţilor şi nu-şi plecară fruntea în faţa păcătoşilor.
49 Şi când Matatia a simţit că i se apropie vremea să moară, a zis fiilor săi: «Acum stăpâneşte trufia şi face prăpăd pedeapsa!
50 Este o vreme de prăpăd şi de cumplită urgie. Deci, copii, fiţi înflăcăraţi pentru lege şi daţi-vă viaţa pentru patrie!
51 Aduceţi-vă aminte de faptele strămoşilor voştri, pe care ei le-au săvârşit în vremea lor, că dobândiţi o mare faimă şi un nume nepieritor.
52 Oare Avraam n’a fost el găsit credincios în ispită şi nu i s’a socotit aceasta ca dreptate?
53 Iosif, în vremea strâmtorării lui, a păzit porunca lui Dumnezeu şi a ajuns stăpânitor în Egipt;
54 Fineas, strămoşul nostru, fiindcă ardea de râvnă pentru Dumnezeu, a dobândit legământul preoţiei veşnice;
55 Iosua, fiindcă a împlinit porunca lui Dumnezeu, a ajuns cârmuitor al lui Israil;
56 Caleb, fiindcă a mărturisit drept în faţa obştiei, a primit moştenire.
57 David, pentru evlavia lui, a moştenit tronul împărăţiei deapururi.
58 Ilie, fiindcă era cu mare râvnă pentru lege, a fost luat la cer.
59 Anania, Azaria şi Misail, prin credinţă, au scăpat de văpaia focului.
60 Daniil, pentru neprihănirea lui, a fost scăpat din gura leilor.
61 Şi tot aşa aţi putea găsi pilde în fiecare rând de oameni, că toţi cei care nădăjduesc în Domnul nu pier!
62 Deci să nu vă fie teamă de ameninţările omului păcătos, fiindcă slava lui este stricăciune şi mâncarea viermilor.
63 Astăzi se ridică şi mâine nu mai este, căci se întoarce iarăşi în pământ şi piere împreună cu planurile lui!
64 Voi însă, copiii mei, fiţi bărbătoşi şi tari, fiindcă în lege este slava voastră.
65 Şi Simon, fratele vostru, este un om iscusit. Pe el să-l ascultaţi de acum înainte, fiindcă el va fi tatăl vostru!
66 Iuda Macabeul, care a fost viteaz din tinereţe, să fie căpitanul oştirii şi el să se războiască cu păgânii.
67 Iar voi toţi care împliniţi legea, adunaţi-vă toţi şi răzbunaţi poporul vostru!
68 Răsplătiţi păgânilor pentru ceea ce ne-au pricinuit şi păziţi poruncile legii!»
69 Apoi el i-a binecuvântat şi s’a adăogat la părinţii lui.
70 El a murit în anul o sută patruzeci şi şase, şi fiii săi l-au îngropat în gropniţa părinţilor săi din Modein, şi întreg Israilul l-a jelit cu jale mare.
