Biblia Regele Carol II
CARTEA ÎNTÂIA A MACABEILOR
Capitolul 10
Alexandru Epifaniu cât şi Dimitrie vor să câştige pe Ionatan ca aliat al lor. Fiecare îi scrie câte o scrisoare. Ionatan însă se hotărăşte să rămână de partea lui Alexandru. Ionatan înfrânge pe Apoloniu.
1 În anul o sută şaizeci, Alexandru Epifaniu, fiul lui Antioh, a pornit şi a cuprins cetatea Ptolemais. El a intrat într’însa şi a început să domnească.
2 Ci, când a auzit împăratul Dimitrie, a strâns oaste puternică şi a pornit cu război împotriva lui.
3 Apoi Dimitrie a trimis lui Ionatan scrisori de pace şi de înaltă preţuire,
4 Căci chibzuia: «Să facem repede pace cu el, înainte ca el să încheie pace cu Alexandru,
5 Fiindcă el tot mai ţine minte toate ticăloşiile pe care i le-am făcut lui, fraţilor lui şi poporului».
6 Şi-i dădea putere ca să aibă oaste şi să facă arme, să fie aliatul lui şi să-i dea înapoi ostaticii din cetate.
7 Şi îndată Ionatan a purces la Ierusalim şi a citit scrisorile în auzul poporului şi al celor din cetate.
8 Dar ei fură cuprinşi de spaimă cumplită, când au auzit că împăratul îi dă putere să aibă oaste.
9 Şi straja cetăţii a predat lui Ionatan ostaticii, pe care el i-a trimis la părinţii lor.
10 Apoi Ionatan s’a aşezat în Ierusalim, pe care a început să-l facă la loc şi să-l reînnoiască.
11 El a poruncit lucrătorilor să întărească zidurile Sionului cu piatră cioplită în patru muchii, iar celelalte ziduri să le zidească. Şi au făcut întocmai.
12 Iar streinii care se aciuaseră în cetăţile pe care le zidise Bacchide, au fugit,
13 Şi lăsându-şi fiecare casa s’au întors în ţara lor.
14 Ci numai câţiva din cei care se lepădaseră de lege şi de porunci rămăseseră în Betţur, căci oraşul era loc de scăpare pentru ei.
15 Când împăratul Alexandru a aflat despre poftirile pe care Dimitrie le trimisese lui Ionatan şi când i-au povestit lui despre războaiele şi despre faptele vitejeşti pe care le făcuseră el şi fraţii lui, precum şi necazurile pe oare le înduraseră,
16 A zis: «Unde am putea să mai găsim unul la fel cu el? Să-l facem acum prieten şi aliat al nostru!»
17 Atunci el i-a scris o scrisoare cu următorul cuprins:
18 «Împăratul Alexandru trimite fratelui său Ionatan închinăciune!
19 Aflat-am că eşti viteaz şi vrednic de prietenia noastră.
20 Pentru aceasta te punem astăzi arhiereu al poporului, şi «prieten al împăratului» să te numeşti. – Şi el i-a trimis un veşmânt de porfiră şi o coroană de aur. – Poartă grijă de trebile noastre şi ţine la prietenia noastră!»
21 Şi Ionatan s’a îmbrăcat cu veşmântul sfânt în anul o sută şaizeci, în luna a şaptea, la sărbătoarea corturilor, şi şi-a adunat oaste şi şi-a făcut arme.
22 Când a aflat Dimitrie despre aceste întâmplări, plin de mâhnire a zis:
23 «Ce-am făcut, că Alexandru ne-a luat înainte ca să-şi câştige prietenia Iudeilor şi să-şi întărească puterea?
24 Dar şi eu îi voi scrie o scrisoare de poftire, cu făgăduinţi de slavă şi de daruri, ca să-mi fie de ajutor.»
25 Şi i-a trimis o scrisoare cu acest cuprins: «Împăratul Dimitrie trimite poporului iudeu închinăciune!
26 Cu multă bucurie am auzit că aţi ţinut legămintele încheiate cu noi, că aţi păstrat prietenia noastră şi n’aţi trecut de partea duşmanilor noştri.
27 Stăruiţi şi de acum încolo în credinţa faţă de noi, şi noi vă vom răsplăti cu binefaceri pentru ceea ce aţi făcut pentru noi.
28 Şi vă vom face multe scutiri şi vă vom da daruri.
29 De acum încolo vă scutesc pe voi şi pe toţi Iudeii de dări, precum şi de darea pentru sare şi pentru coroana împărătească;
30 Tot aşa, de azi înainte vă scutesc de o treime din rodul sămănăturilor, jumătate din rodul pomilor, care mi se cuvine mie; de azi înainte, şi niciodată nu le voi mai lua din ţara lui Iuda şi nici din cele trei ţinuturi ale Samariei care s’au alipit acum.
31 Ierusalimul să fie sfânt şi scutit de zeciuială şi de biruri, împreună cu tot ţinutul lui.
32 De asemenea mă lipsesc de puterea mea peste cetatea cea din Ierusalim şi o dau arhiereului, ca să-şi pună într’însa bărbaţi pe care şi-i va alege singur ca s’o păzească;
33 Liberez fără răscumpărare pe toţi Iudeii care au fost duşi în robie din Iuda încotrova în tot imperiul meu, şi toţi să-i scutească de dări pe ei, chiar şi pe vitele lor.
34 Toate zilele de prăznuire, Sâmbetele, lunile noi şi sărbătorile după lege, trei zile înainte şi trei zile după sărbătoare, să fie pentru toţi Iudeii din tot cuprinsul împărăţiei mele zile libere de dări şi zile de scutiri,
35 Şi nimeni să nu aibă dreptul să-l urmărească pe vre-unul din ei, ori să-l turbure pentru orişice pricină ar fi.
36 Să fie luaţi în oastea împăratului până la treizeci de mii de Iudei şi să li se dea aceeaşi soldă ca şi tuturor oştilor împărăteşti.
37 Unii din ei să fie puşi în marile cetăţi împărăteşti, iar câtorva din ei să li se încredinţeze dregătorii de încredere în cârmuirea împărăţiei. Căpitanii şi căpeteniile să fie luaţi dintre ei, şi ei să vieţuiască după legile lor, după cum împăratul a hotărît pentru ţara lui Iuda.
38 Cele trei ţinuturi ale Samariei care s’au alipit la Iudeea, să alcătuiască un trup, adică să facă una, şi să nu asculte de altă putere decât de a arhiereului.
39 Ptolemais, împreună cu ţinutul ei, o dau templului din Ierusalim pentru preîntâmpinarea cheltuielilor de slujbă.
40 Şi eu voi da în fiecare an cincisprezece mii de sicli de argint din vistieria împărătească, bani care să se strângă din localităţile unde se va găsi cu cale.
41 Şi tot prisosul, pe care slujbaşii peste dări nu-l vor fi plătit ca în anii trecuţi, să fie dat de aici înainte pentru nevoile templului.
42 Pe lângă toate acestea, cei cinci mii de sicli, care se luau în fiecare an din veniturile templului, să fie lăsaţi, fiindcă ei se cuvin preoţilor slujitori.
43 Şi câţi vor fugi în templul din Ierusalim şi în tot cuprinsul lui, fiind datori către împărat, sau din orişicare altă pricină, să nu li se pricinuiască nici o vătămare, nici lor şi nici averii lor, în orice parte a împărăţiei s’ar afla.
44 Cheltuielile pentru prefacerea şi înfrumuseţarea clădirii să fie acoperite din vistieria împăratului.
45 Tot aşa cheltuielile pentru zidirea zidurilor Ierusalimului, cât şi pentru dregerea celorlalte ziduri ale cetăţilor din Iudeia, să fie acoperite din vistieria împărătească.»
46 Când Ionatan şi cu poporul au auzit aceste făgăduieli, nici nu le-au crezut şi nici nu le-au primit, fiindcă ei ţineau minte toate nenorocirile pe care Dimitrie le făcuse lui Israil şi cu care el îi împilase.
47 Şi s’au hotărît să le primească pe ale lui Alexandru, fiindcă el cel dintâi i-a întâmpinat cu cuvinte de prietenie, şi deci ei au rămas mereu tovarăşii lui.
48 Şi împăratul Alexandru a strâns o mare oştire şi a înaintat împotriva lui Dimitrie.
49 Şi cei doi împăraţi s’au încăierat la luptă, şi oastea lui Dimitrie a luat-o la fugă, iar Alexandru l-a urmărit şi l-a biruit,
50 Şi el s’a luptat vitejeşte până la asfinţitul soarelui. Şi Dimitrie a căzut în ziua aceea.
51 Atunci Alexandru a trimis crainici la împăratul Egiptului, cu următoarea solie:
52 «Întorsu-m’am la împărăţia mea şi m’am suit pe tronul părinţilor mei, şi am pus mâna pe domnie prin biruinţa mea împotriva lui Dimitrie, şi am intrat în stăpânirea ţării mele.
53 Şi anume am pornit la luptă împotriva lui şi l-am zdrobit pe el şi pe oastea lui şi ne-am suit pe tronul împărăţiei lui.
54 Deci să încheiem împreună alianţă de prietenie. Dă-mi acum pe fiica ta de soţie, ca să-ţi fiu ginere şi-ţi voi da daruri vrednice de tine!»
55 Atunci regele Ptolomeu a răspuns astfel: «Fericită să fie ziua în care te-ai întors în ţara părinţilor tăi şi te-ai suit pe tronul împărăţiei lor!
56 Şi-ţi voi îndeplini ceea ce mi-ai scris. Însă mai întâi să ne întâlnim la Ptolemais, ca să ne vedem unul cu altul, şi te voi face ginerele meu, precum ai dorit.»
57 Atunci Ptolomeu şi fiica sa Cleopatra au plecat din Egipt şi au ajuns la Ptolemais, în anul o sută şaizeci şi doi.
58 Şi împăratul Alexandru a ieşit în întâmpinarea lui. Şi el i-a dat pe Cleopatra, fiica sa, şi au făcut nuntă în Ptolemais cu mare alai, aşa cum ştiu împăraţii să facă.
59 Atunci împăratul Alexandru i-a scris lui Ionatan să vie şi să se întâlnească cu el.
60 Şi Ionatan a plecat cu mare alai la Ptolemais şi s’a întâlnit cu cei doi împăraţi. Şi el le-a dat lor cât şi prietenilor aur, argint şi multe daruri, şi el a aflat har în faţa lor.
61 Şi au uneltit oameni răi şi nelegiuiţi din Israil, care l-au pârît, dar împăratul nu i-a băgat în seamă.
62 Ci împăratul a poruncit să-l dezbrace pe Ionatan de veşmântul lui şi să-l îmbrace în porfiră. Şi ei au făcut aşa.
63 Apoi împăratul l-a pus lângă el şi a zis sfetnicilor săi: «Ieşiţi cu el în mijlocul cetăţii şi crăiniciţi ca nimeni să nu-l pârască pentru nici o pricină şi nimeni să nu-l turbure în niciun chip.
64 Şi când pârîşii lui au văzut cinstea ce i se făcea şi au auzit şi cum strigă crainicii, şi că era îmbrăcat în porfiră, toţi au fugit.
65 Şi împăratul i-a arătat mare cinste şi l-a înscris printre cei dintâi prieteni ai lui, făcându-l general şi etnarh.
66 După acestea, Ionatan s’a întors în pace şi cu bucurie la Ierusalim.
67 În anul o sută şaizeci şi cinci a venit Dimitrie, fiul lui Dimitrie, din Creta, în ţara părinţilor lui.
68 Şi când a auzit Alexandru împăratul, s’a mâhnit foarte şi s’a întors în Antiohia.
69 Şi Dimitrie a luat ca general pe Apoloniu Taos, cârmuitorul Cele-Siriei, care a adunat o mare oştire şi cu ea a venit şi a tăbărît la Iamnia. Şi de acolo a trimis soli la Ionatan cu această solie:
70 «Tu singur te-ai răsculat împotriva noastră şi eu am ajuns din pricina ta de râs şi de batjocoră. De ce îndrăzneşti să faci pe puternicul împotriva noastră, în munţii tăi?
71 Dacă te bizui pe oştile tale, lasă-te spre noi la şes, unde să ne măsurăm cu tine, căci de partea mea este oastea oraşelor de pe ţărm.
72 Întreabă şi află cine sunt eu şi cine sunt cei care mi-au sărit în ajutor. Şi-ţi vor spune: «Nu este cu putinţă ca voi să vă împotriviţi nouă, fiindcă părinţii tăi au fost înfrânţi de două ori de oştirea noastră în ţara lor!»
73 Şi acum tu nu poţi ţine piept unei atari călărimi şi oşti, în câmp deschis, unde nu sunt nici pietre, nici stânci şi nici chip de fugit!»
74 Când Ionatan a auzit cuvintele lui Apoloniu, s’a oţărît şi a ales zece mii de voinici şi a plecat din Ierusalim, şi s’a întâlnit cu fratele său Simon, care venea în ajutorul lui.
75 Şi ei au tăbărît cu armata la Iafa. Şi oraşul i-a închis porţile, fiindcă în Iafa se afla straja lui Apoloniu. Şi când ei au împresurat-o,
76 Locuitorii de frică au deschis porţile oraşului şi aşa Ionatan a cuprins Iafa.
77 Aflând Apoloniu despre aceasta, şi-a pregătit trei mii de călăreţi şi oaste multă şi a pornit spre Azot, ca şi cum ar fi dat înapoi, dar el înainta în câmpie, fiindcă el avea multă călărime, în care avea nădejde.
78 Şi Ionatan l-a urmărit până la Azot. Şi oştile s’au ciocnit.
79 Dar Apoloniu lăsase într’un ascunziş, în urma lui, o mie de călăreţi.
80 Şi Ionatan a prins de veste că în spatele lui erau pândaşi. Călărimea a încercuit atunci oastea lui şi a zvârlit cu săgeţi într’însa de dimineaţă şi până seara.
81 Dar voinicii, după porunca lui Ionatan, au ţinut piept, încât călărimea lor ostenise.
82 După aceasta, Simon a înaintat cu oastea lui şi se azvârli în falanga Sirienilor, deoarece călărimea era istovită. Şi au fost înfrânţi şi au luat-o la goană.
83 Şi călărimea s’a împrăştiat în şes. Apoi Sirienii au fugit în Azot şi au intrat în templul lui Dagon, idolul lor, ca să scape.
84 Dar Ionatan a dat foc Azotului şi oraşelor învecinate, a luat o pradă bogată şi a dat foc şi templului lui Dagon, împreună cu cei care fugiseră într’însul.
85 Şi cei care au căzut de sabie, împreună cu cei care au ars de vii, au fost opt mii.
86 Şi Ionatan a purces de acolo şi a poposit cu oastea aproape de Ascalon, şi locuitorii au ieşit din cetate înaintea lui cu mare alai.
87 Pe urmă Ionatan s’a întors la Ierusalim cu voinicii lui şi cu o pradă bogată.
88 Când a auzit împăratul Alexandru de această biruinţă, i-a arătat lui Ionatan şi mai mare cinste.
89 El i-a trimis o agrafă de aur, cum este datina să se dea rudelor împăraţilor, şi i-a mai dat în stăpânire şi Ecronul cu tot ţinutul lui.
