Biblia Regele Carol II
ISTORIA SUZANEI
Capitolul 1
Suzana şi cei doi bătrâni. Osândirea Suzanei. Daniil scapă pe Suzana. Judecata şi osânda celor doi bătrâni.
1 Era un om care locuia în Babilon şi care se numea Ioachim.
2 Şi el îşi luă de soţie o femeie cu numele Suzana, fiica lui Hilchia, femeie foarte frumoasă şi temătoare de Dumnezeu.
3 Dar şi părinţii erau cucernici şi ei crescuseră pe fiica lor după legea lui Moise.
4 Ioachim însă era foarte bogat şi lângă casa lui avea o grădină. La el aveau obiceiul să se adune Iudeii, fiindcă el era cel mai cu vază dintre ei.
5 Şi în anul acela fuseseră aşezaţi ca judecători ai poporului doi bătrâni, despre care Domnul a zis: «Din Babilon a purces fărădelegea, de la bătrânii care fuseseră puşi judecători şi despre care lumea credea că ei cârmuesc norodul!»
6 Ei veneau adesea în casa lui Ioachim, iar toţi câţi aveau pricini de judecat se duceau la ei.
7 Ci la amiază, după ce poporul pleca, ieşea şi Suzana de se plimba în grădina bărbatului său,
8 Şi fiindcă cei doi bătrâni o vedeau că iese la plimbare în fiecare zi, îi apucă o poftă nestăpânită pentru ea.
9 Atunci ei îşi stricară mintea şi-şi îndreptară ochii în pământ ca să nu se uite la cer şi nici să-şi aducă aminte de hotărîrile judecăţii celei drepte.
10 Şi amândoi erau cuprinşi de aceeaşi patimă de iubire, dar nu-şi spuneau unul altuia ce-l chinueşte,
11 Fiindcă se ruşinau să-şi dezvăluiască unul altuia pofta care îi împingea către ea.
12 Cu toate acestea ei căutau prilej ca s’o vadă în fiecare zi.
13 Dar într’o zi, unul îmbie pe celălalt: «Haidem acasă, căci este vremea prânzului!» Şi după ce ieşiră şi se despărţiră unul de altul,
14 Apucară pe câte un drum de ocol şi se întâlniră tot în acelaşi loc, iar când se întrebară unul pe altul care este pricina, ei îşi mărturisiră patima lor. Apoi se înţeleseră pentru vremea când ei ar putea s’o găsească singură.
15 Şi pe când ei pândeau o zi prielnică, iată că Suzana intră în grădină, aşa cum avea obiceiul, împreună cu două slujnice, ca să se scalde, fiindcă era cald.
16 Dar în grădină nu se afla nimeni decât cei doi bărbaţi ascunşi, care o pândeau.
17 Apoi ea porunci slujnicelor: «Aduceţi-mi mirezme şi unsori şi închideţi poarta grădinii, ca să mă scald!»
18 Şi ele făcură întocmai şi închiseră poarta grădinii şi ieşiră prin poarta de din dos, ca să aducă ceea ce ea le poruncise, fără să ştie că bătrânii erau ascunşi în grădină.
19 Şi îndată după ce ieşiră slujnicele, cei doi bătrâni se sculară şi alergară la ea.
20 Şi-i ziseră: «Vezi! Poarta grădinii este închisă şi nimeni nu ne poate vedea, şi suntem aprinşi de iubire pentru tine; îngădueşte-ne ca să fim cu tine,
21 Iar de nu, vom mărturisi împotriva ta că a fost cu tine un flăcău, de aceea ai dat drumul slujnicelor să se ducă.»
22 Atunci suspină Suzana şi zise: «Sunt strâmtorată din toate părţile! Dacă fac ceea ce-mi spuneţi, moartea m’aşteaptă, iar dacă nu fac, nu pot scăpa din mâna voastră.
23 Ci mai degrabă să nu fac şi să cad în mâinile voastre, decât să păcătuesc împotriva Domnului.»
24 Atunci Suzana strigă cu glas mare, dar şi cei doi bătrâni strigară la ea,
25 Iar unul dintr’înşii alergă şi deschise porţile grădinii.
26 Când însă slugile auziră strigătul în grădină, alergară degrabă pe poarta cea de din dos, ca să vadă ce i s’a întâmplat stăpânei.
27 Şi când bătrânii lămuriră pricina, slugile se ruşinară foarte, fiindcă niciodată nu se spusese asemenea lucru despre Suzana.
28 A doua zi, când poporul se strânse la soţul ei Ioachim, veniră şi cei doi bătrâni, plini de gânduri necurate împotriva Suzanei, ca s’o dea spre moarte,
29 Şi ziseră înaintea poporului: «Trimiteţi după Suzana, fiica lui Hilchia, soţia lui Ioachim». Şi o chemară.
30 Şi ea veni cu părinţii ei, cu copiii şi cu toate rudele ei.
31 Însă Suzana era foarte gingaşă şi frumoasă la chip.
32 Atunci cei doi bătrâni fără de lege porunciră să i se ia vălul, fiindcă ea purta văl, ca să se sature de frumuseţea ei.
33 Şi toţi ai săi precum şi cunoscuţii ei izbucniră în plâns.
34 După aceasta, cei doi bătrâni se sculară în mijlocul poporului şi-şi puseră mâinile pe capul ei,
35 Iar ea uitându-se la cer plângea, căci inima ei nădăjduia în Domnul.
36 Atunci bătrânii ziseră: «Pe când noi ne plimbam singuri prin grădină, intră ea cu două slujnice şi, după ce a poruncit să închidă porţile, dădu drumul slujnicelor.
37 Apoi veni la ea un tânăr care până atunci stătuse ascuns şi se culcă cu ea.
38 Noi, care în vremea aceasta eram în colţul grădinii, când am văzut această fărădelege, alergarăm spre ei.
39 Şi noi am văzut cum ei erau culcaţi împreună, dar n’am putut să punem mâna pe flăcăul acela, şi fiindcă el era mai tare decât noi, deschise porţile grădinii şi o luă la goană,
40 Iar pe ea am prins-o şi o întrebarăm: «Cine era flăcăul?»,
41 Însă ea n’a vrut să ne spuie. Iată ce mărturisim!» Şi obştia i-a crezut pe ei ca pe nişte bătrâni ai poporului şi judecători ce erau, şi o osândiră la moarte.
42 Atunci Suzana izbucni în hohote de plâns şi zise: «O, Dumnezeule cel veşnic, cel ce cunoşti cele ascunse, fiindcă tu le ştii înainte ca ele să ia fiinţă,
43 Tu ştii că ei au mărturisit strâmb împotriva mea, şi iată că eu mor cu toate că n’am săvârşit nimic din ceea ce ei în răutatea lor au născocit împotriva mea!»
44 Şi Domnul a ascultat glasul ei.
45 Şi pe când ei o duceau s’o omoare, Dumnezeu deşteptă duhul sfânt al unui tânăr pe care îl chema Daniil,
46 Care strigă cu glas tare: «Nevinovat sunt eu de sângele acestei femei!»
47 Atunci întreg poporul se întoarse spre el şi-l întrebă: «Ce însemnează cuvântul acesta pe care tu l-ai grăit?»
48 Iar el venind în mijlocul lor zise: «Aşa de nebuni sunteţi voi, fii ai lui Israil, să osândiţi pe o fiică a lui Israil, fără să cercetaţi şi fără să cunoaşteţi adevărul?
49 Întoarceţi-vă înapoi la judecătorie, fiindcă aceştia au mărturisit strâmb împotriva ei!»
50 Atunci, tot norodul se întoarse grabnic. Şi bătrânii îi ziseră: «Vino aici şi stai în mijlocul nostru şi ne spune gândul tău, căci ţie ţi-a hărăzit Dumnezeu înţelepciunea bătrâneţii!»
51 Dar Daniil a zis poporului: «Despărţiţi-i unul de altul ca să-i ascult!»
52 Şi după ce au fost despărţiţi unul de altul, el chemă pe unul din ei şi-i zise: «Îmbătrânitule în zile rele, acum vin peste tine păcatele tale pe care tu le-ai săvârşit mai nainte,
53 Din pricină că ai făcut judecată nedreaptă şi ai osândit pe cei nevinovaţi, iar celor vinovaţi le dădeai drumul, cu toate că Domnul a zis: «Pe cel nevinovat şi pe cel drept să nu-l ucizi!»
54 Şi acum, dacă ai văzut-o, spune: Sub ce fel de copac i-ai văzut pe amândoi când erau împreună?» Şi el răspunse: «Sub un ulm».
55 Atunci Daniil zise: «Minţit-ai îndeajuns pentru pierderea capului tău, căci îngerul lui Dumnezeu primit-a poruncă să te despice în două!»
56 Şi după ce i-a dat drumul, a poruncit să-i aducă pe celălalt căruia îi zise: «Neam al lui Canaan şi nu al lui Iuda! Frumuseţea ei te-a ademenit şi patima ţi-a stricat inima!
57 Aşa vă purtaţi voi cu fiicele lui Israil, cărora fiindu-le frică de voi se lăsau în voia voastră, iar fiica lui Iuda n’a putut să îndure fărădelegea voastră!
58 Acum deci, spune-mi: Sub ce fel de copac i-ai văzut pe amândoi, când erau împreună?» Şi el răspunse: «Sub un stejar!»
59 Şi Daniil îi zise: «Minţit-ai în de-ajuns pentru pierderea capului tău, căci îngerul Domnului stă cu sabia în mână, ca să te taie în două şi să vă dea pierzării!»
60 Atunci toată obştia izbucni în strigăte şi proslăvi pe Dumnezeu cel care a mântuit pe cei ce nădăjduesc în el.
61 Apoi se ridicară împotriva celor doi bătrâni pe care Daniil i-a dovedit că au mărturisit strâmb din chiar spusa lor, şi le-a făcut răul pe care ei voiseră să-l facă aproapelui lor,
62 Ca să împlinească legea lui Moise; şi ei i-au osândit la moarte, iar sângele nevinovat fost-a mântuit în ziua aceea.
63 Atunci Hilchia şi soţia lui, împreună cu Ioachim, bărbatul ei, preamăriră pe Dumnezeu pentru fiica lor Suzana, precum şi rudele ei, fiindcă nu s’a aflat în ea pricină de ocară.
64 Şi Daniil a ajuns la mare cinste în faţa norodului din ziua aceea şi în vremea mai de pe urmă.