×

Dimensiunea fontului:

Biblia Regele Carol II

CARTEA ÎNŢELEPCIUNII LUI IISUS, FIUL LUI SIRAH, SAU „ECLESIASTICUL”

Capitolul 4

Milostenia. Cât de mult foloseşte înţelepciunea.

1 Fiule, să nu lipseşti pe cel sărac de mijloacele de trai şi ochii celor nevoiaşi să nu-i faci să aştepte.

2 Sufletul celui flămând să nu-l întristezi şi să nu amărăşti pe omul sărac în sărăcia lui.

3 Inima necăjită nu o tulbura şi nu întârzia să dai celui lipsit.

4 Rugăciunea celui necăjit nu o lepăda şi nu-ţi întoarce faţa ta de la cel sărac.

5 Nu-ţi întoarce ochii de la cel ce este în nevoie şi nu da prilej omului să te blesteme.

6 Că rugăciunea celui ce te blestemă pe tine, întru amărăciunea sufletului său, o va auzi cel ce l-a făcut pe el.

7 Fă-te iubit adunării şi înaintea celui mai mare smereşte capul tău.

8 Pleacă săracului urechea ta şi cu blândeţe răspunde la închinăciunea lui.

9 Scoate pe cel năpăstuit din mâna celui ce-l năpăstueşte şi nu fi slab de înger când hotărăşti dreptatea.

10 Fii celor orfani ca un tată şi ca un bărbat pentru mama lor, şi vei fi ca un fiu al Celui Prea înalt şi te va iubi pe tine mai mult decât mama ta.

11 Înţelepciunea înalţă pe fiii săi şi poartă de grijă celor care o caută.

12 Cel ce o iubeşte iubeşte viaţa, şi cei ce se scoală pentru ea dis-de-dimineaţă se vor umplea de veselie.

13 Cel ce o stăpâneşte va moşteni mărire şi oriunde va merge îl va binecuvânta Domnul.

14 Cei ce o slujesc pe ea fac slujbă Celui Sfânt, şi pe cei ce o iubesc, Domnul îi iubeşte.

15 Cine ascultă de ea va judeca neamurile şi cel ce se apropie de ea va sălăşlui fără grijă.

16 Cine are nădejde în ea are parte de ea şi vor avea parte de ea şi urmaşii lui,

17 Fiindcă la început umblă cu el cu faţa ascunsă şi aduce asupra lui spaimă şi strâmtorare şi-l chinueşte cu învăţătura sa, până ce va prinde încredere în el şi-l va ispiti întru îndreptările sale;

18 Apoi din nou vine la el pe cale dreaptă şi-l umple de bucurie şi-i dă pe faţă cele ascunse ale sale,

19 Iar dacă va rătăci, ea îl va părăsi şi-l va lăsa în mâinile prăpădului.

20 Ia aminte la ce-ţi aduce vremea şi fereşte-te de rău, şi pentru credinţa sufletului tău să nu te ruşinezi,

21 Căci este ruşinare care aduce păcat şi este ruşinare care aduce mărire şi har.

22 Să nu te uiţi la faţa nimănui, când e vorba de paguba sufletului tău, şi să nu-ţi fie ruşine, când îţi stă în faţă primejdia căderii tale.

23 Nu opri cuvântul când poţi să mântueşti pe fratele tău şi nu ascunde înţelepciunea ta spre slavă deşartă,

24 Fiindcă înţelepciunea se cunoaşte din cuvânt şi învăţătura din ceea ce rosteşte gura.

25 Nu grăi împotriva adevărului, ci te ruşinează pentru neînvăţătura ta.

26 Nu-ţi fie ruşine a mărturisi păcatele şi nu te sili împotriva curgerii răului.

27 Nu te supune omului nerod şi nu măguli faţa celui puternic.

28 Luptă-te până la moarte pentru adevăr şi Domnul Dumnezeu se va lupta pentru tine.

29 Nu fi viteaz când vorbeşti şi molâu şi leneş când te apuci de lucru.

30 Nu fi ca un leu în casa ta şi prepuelnic cu casnicii tăi.

31 Să nu fie mâna ta întinsă la luat şi strânsă la dat.

Se caută tâlcuiri ale Sfinților Părinți la versetul selectat ...

cautare talcuire

Din păcate nu există încă comentarii adăugate pentru acest verset.
Momentan doar la Epistolele Sfântului Apostol Pavel au fost adăugate comentarii (Romani - Evrei)
Pe viitor, cu ajutorul Domnului, vom adăuga și alte comentarii.