×

Dimensiunea fontului:

Biblia Regele Carol II

CARTEA ÎNŢELEPCIUNII LUI IISUS, FIUL LUI SIRAH, SAU „ECLESIASTICUL”

Capitolul 24

Lauda înţelepciunii ca temelia legii Domnului.

1 Înţelepciunea îşi este laudă sie însăşi şi este preamărită în mijlocul poporului.

2 Ea deschide gura sa în adunarea Celui Prea înalt şi se preamăreşte în faţa oştilor lui:

3 «Ieşit-am din gura Celui Prea înalt şi ca negura am acoperit pământul.

4 Întru cele înalte m’am sălăşluit şi tronul meu e deasupra unui stâlp de nouri;

5 Am străbătut de jur împrejur rotundul cerului şi am călcat adâncurile oceanului.

6 Pe valurile mării şi în tot pământul şi în tot norodul şi seminţia sunt stăpână.

7 Dar peste toate acestea căutat-am un loc de odihnă şi am zis: într’a cui moştenire să mă sălăşluesc?

8 Atunci Făcătorul a-toate mi-a dat poruncă şi cel ce m’a creat a hotărît cortul meu, şi a grăit: «Aşează-te în Iacob şi ia-ţi moştenire în Israil!».

9 Mai nainte de veac, dintru început, m’a zidit şi până în veac nu voi avea sfârşit.

10 În cortul cel sfânt am slujit înaintea Domnului şi pe urmă în Sion m’am statornicit.

11 În cetatea cea iubită aşijderea m’a odihnit şi în Ierusalim este scaunul împărăţiei mele.

12 Înrădăcinatu-m’am în poporul cel mărit, în partea Domnului, în mijlocul moştenirii sale.

13 Ca un cedru în Liban m’am înălţat, şi ca un chiparos în munţii Hermonului.

14 Crescut-am ca finicul din Enghedi şi ca dumbrăvile de trandafiri din Ierihon, ca un măslin trainic în câmpie şi m’am ridicat ca un platan la ţărmul apei.

15 Ca scorţişoara şi ca balsamul cu bun miros dat-am mireazmă mea şi ca smirna cea aleasă răspândit-am olmul meu; ca galbanul, ca onixul şi ca stactia şi ca duhul tămâii din cortul descoperirii;

16 Ca un terebint întins-am ramurile mele şi ramurile mele sunt ramurile slavei şi ale harului;

17 Ca o viţă odrăslit-am harul şi florile mele dat-au rod de slavă şi de avuţie.

18 Apropiaţi-vă de mine cei ce mă doriţi şi vă săturaţi de rodurile mele;

19 Că pomenirea mea este mai dulce decât mierea şi agonisirea mea mai dulce decât fagurele de miere.

20 Cei ce mă mănâncă simt mereu foame de mine şi cei ce mă beau m’ar bea necontenit.

21 Cel ce mă ascultă nu va da de ruşine şi cei ce se ostenesc pentru mine nu vor cădea în păcat.»

22 Toate acestea sunt cartea legământului Dumnezeului Celui Prea înalt, legea pe care ne-a poruncit-o Moise, ca să fie moştenirea obştiei lui Iacob.

23 Şi legea aceasta umple pe om de înţelepciune, cum se umplu de apă fluviile Fisonul şi Tigrul, când se coc roadele.

24 Legea umple de pricepere cât Eufratul şi cât Iordanul, când vine mare, în zilele secerişului.

25 Ea răvarsă învăţătura ca Nilul răvărsat şi ca Ghihonul, la culesul viilor.

26 Cel dintâi care a învăţat-o n’a ajuns s’o cunoască desăvârşit, şi la fel cel din urmă n’a dat de hotarele ei,

27 Căci cugetul ei este mai coprinzător decât marea şi pătrunderea ei este mai adâncă decât genunea.

28 Iar eu am fost ca un şanţ cu apă tras din râu, ca o panglică de apă ce străbate o grădină desfătată,

29 Şi am zis: adăpa-voi grădina mea şi voi înneca răzoarele mele, şi iată că şanţul meu s’a făcut fluviu şi fluviul meu a ajuns mare!

30 Răspândi-voi, iar şi iar, învăţătura ca răvărsatul zorilor şi voi vădi pildele ei până la capătul lumii.

31 Şi ca proorocia voi turna învăţătura şi voi lăsa-o moştenire neamurilor din veacurile viitoare.

32 Vedeţi că nu m’am ostenit numai pentru mine, ci pentru toţi cei ce caută înţelepciunea.

Se caută tâlcuiri ale Sfinților Părinți la versetul selectat ...

cautare talcuire

Din păcate nu există încă comentarii adăugate pentru acest verset.
Momentan doar la Epistolele Sfântului Apostol Pavel au fost adăugate comentarii (Romani - Evrei)
Pe viitor, cu ajutorul Domnului, vom adăuga și alte comentarii.