×

Dimensiunea fontului:

Biblia Regele Carol II

CARTEA ÎNŢELEPCIUNII LUI IISUS, FIUL LUI SIRAH, SAU „ECLESIASTICUL”

Capitolul 19

Despre înfrânare, limbuţie, dojana şi smerenie făţarnică.

1 Muncitorul nărăvit cu vinul nu strânge avere, şi cine dispreţueşte puţinul pe care-l are se prăbuşeşte degrabă.

2 Vinul şi femeile înşală pe cei mai înţelepţi şi cine se adună cu desfrânatele este sortit pieirii.

3 Moliile şi viermii vor avea parte de el şi – suflet nelegiuit – stârpit va fi.

4 Cine se încrede prea uşor este uşuratic, şi cine cade în astfel de greşală îşi aduce pagubă sie-şi.

5 Cine e bucuros de flecăreală va fi rău judecat, iar cine urăşte vorba de clacă îşi micşorează supărările.

6 Niciodată nu spune altora ceea ce ai auzit şi cu nimic nu vei fi păgubit;

7 Nu spune nici prietenului, nici vrăjmaşului, şi dacă prin tăcerea ta nu faci vre-un păcat, nu da nimic pe faţă,

8 Căci auzind cel dat pe faţă, se va feri de tine şi, când va avea prilej, îţi va arăta că te urăşte.

9 Auzit-ai vre-o taină? Să moară o dată cu tine! Fii fără grijă, că nu te va sfâşia ca să iasă din tine!

10 Din pricina unui cuvânt care trebue tăinuit, cel nerod se zbate în dureri, întocmai ca o femeie care e gata să nască.

11 Întocmai ca o săgeată înfiptă în şold, aşa stă cuvântul de taină în inima unui nerod.

12 Cercetează pe prieten, poate că n’a făcut ce bănueşti, şi, dacă a făcut, să nu mai facă altădată.

13 Cercetează pe prieten, poate că n’a zis ce bănueşti şi, dacă a zis, să nu mai zică altădată.

14 Cercetează pe prieten, că de multe ori este bârfeală şi nu da crezare oricărui zvon.

15 Este câte unul care alunecă, dar nu cu dinadinsul, şi cine n’a greşit vorbind prea mult?

16 Dojeneşte pe aproapele tău, mai nainte ca să-l ameninţi şi fă aşa cum zice legea Celui Prea înalt.

17 Toată înţelepciunea stă în frica Domnului şi în toată înţelepciunea nu este decât împlinirea legii.

18 Înţelepciunea nu este iscusinţa răutăţii, căci dreapta cugetare nu se găseşte în sfatul păcătoşilor.

19 Este o iscusinţă care este întreagă urîciune şi se întâmplă nerod care să n’aibă răutate.

20 Este mai bun unul care n’are multă pătrundere, dar este temător de Dumnezeu, decât unul care prisoseşte în isteţime, dar calcă legea.

21 Este un soi de isteţime care nu dă greş, dar care e nedreaptă, şi sunt oameni care sucesc dreptatea, ca să scoată o sentinţă pe plac.

22 Sunt oameni care merg încovoiaţi şi în haine cernite, dar pe dinlăuntru sunt plini de înşelăciune;

23 Merg cu capul în piept şi se fac surzi de-o ureche, dar pe nevăzute vor năvăli asupra ta.

24 Şi dacă, fiind prea slabi, au fost împiedicaţi de la păcat, când vor găsi prilejul, vor face ce e rău.

25 Omul se cunoaşte după înfăţişare şi cel cu minte anume după întâmpinarea ochilor.

26 Îmbrăcătura omului, dezvelirea dinţilor când râde şi călcătura lui dau de veste ce este în el.

Se caută tâlcuiri ale Sfinților Părinți la versetul selectat ...

cautare talcuire

Din păcate nu există încă comentarii adăugate pentru acest verset.
Momentan doar la Epistolele Sfântului Apostol Pavel au fost adăugate comentarii (Romani - Evrei)
Pe viitor, cu ajutorul Domnului, vom adăuga și alte comentarii.