×

Dimensiunea fontului:

Biblia Regele Carol II

CARTEA ÎNŢELEPCIUNII LUI IISUS, FIUL LUI SIRAH, SAU „ECLESIASTICUL”

Capitolul 16

Dreapta mânie a Domnului împotriva celor răi. Omul e o nimica înaintea Domnului, înţelepciunea învederată prin facerea lumii.

1 Nu pofti fii mulţi şi netrebnici, nici nu te bucura de fii fără credinţă.

2 De se vor înmulţi, nu te bucura de ei, dacă sunt fără frică de Dumnezeu.

3 Nu te aştepta, de la ei, la viaţă lungă şi nu te bizui pe numărul lor, căci mai bine este unul singur, care face voia Domnului, decât o mie, şi mai bine este să mori fără de copii, decât să ai copii păgâni.

4 Căci un singur om temător de Dumnezeu va umplea cetatea de locuitori, pe când un neam întreg de nelegiuiţi va pustii-o.

5 Multe ca acestea a văzut ochiul meu şi mai tari decât acestea a auzit urechea mea.

6 Împotriva adunării păcătoşilor a izbucnit focul şi împotriva neamului răzvrătit s’a aprins mânia lui Dumnezeu.

7 El n’a iertat pe uriaşii din vechime care, trufaşi întru puterea lor, s’au depărtat de Domnul;

8 El n’a cruţat pe cei ce locuiau împreună cu Lot, ci i-a urgisit din pricina nebuneştii lor trufii;

9 El a fost fără milă cu poporul pierzării, care a fost stârpit întru păcatele lui.

10 Tot aşa a fost cu cei şase sute de mii de piotaşi seceraţi laolaltă pentru inima lor învârtoşată.

11 Şi unul dacă este vârtos de ceafă, minune ar fi să rămână nepedepsit, căci de la Domnul vin şi milostivirea şi mânia; puternic este să ierte, dar şi să-şi reverse mânia.

12 Pe cât este de mare îndurarea sa, tot atât de aspră este şi pedeapsa sa; el judecă pe om după faptele lui.

13 Nu va scăpa păcătosul cu prădăciunile lui şi nu va rămânea fără răsplată răbdarea celui bine credincios.

14 Orice faptă milostivă are parte de răsplată şi fiecare om primeşte după faptele sale.

15 Domnul a învârtoşat inima lui Faraon, ca să nu ţie socoteală de Domnul, spre a vădi puterea sa în tot pământul de sub cer;

16 Mila sa s’a dat pe faţă făpturii întregi; şi lumina sa şi întunericul său le-a împărţit fiilor oamenilor.

17 Să nu zici: «Eu sunt ascuns de la faţa Domnului; căci întru înălţime cine o să-şi aducă aminte de mine? Într’atâta mulţime, voi fi fără pomenire, şi ce este sufletul meu în făptura neţărmurită!»

18 Dă-ţi seama: cerul şi cerul cerului, oceanul şi pământul se cutremură când Domnul le cercetează.

19 Munţii împreună cu temeliile pământului se clatină de frică, la privirea lui!

20 Dar la acestea inima omului nu se gândeşte şi cine este cel care ia aminte la căile Domnului!

21 Precum este zbuciumarea vântului pe care omul nu o vede, tot aşa cele mai multe din lucrurile Domnului sunt ascunse.

22 «Cine ne va vesti faptele dreptăţii sale sau cine va putea să le adaste? Departe este legământul făcut cu părinţii!»

23 Acestea cugetă cel lipsit de pricepere şi omul nerod şi rătăcit se zbate în gânduri nebuneşti.

24 Ascultă, fiul meu, şi învaţă înţelepciunea şi cu inima ta ia aminte la cuvintele mele!

25 Eu vreau să-ţi arăt o învăţătură bine cântărită şi să-ţi vestesc o ştiinţă numărată bob cu bob.

26 După sfatul Domnului, lucrurile lui sunt aşa din început, şi de când le-a făcut a osebit părţile lor.

27 El a orânduit întru vecii vecilor lucrările sale şi cuprinsul puterii lor l-a întărit în neam şi în neam; nu ştiu de foame şi nu ştiu de oboseală şi nu contenesc niciodată din lucrul lor.

28 Nici una din aceste făpturi ale cerului nu se ciocneşte cu vecina ei şi până în veac nu vor ieşi din ascultarea cuvântului său.

29 Şi după toate acestea căutat-a Domnul spre pământ şi l-a umplut cu bunătăţile sale.

30 Cu tot felul de fiinţe vii a acoperit faţa pământului şi în pământ ele trebue să se întoarcă.

Se caută tâlcuiri ale Sfinților Părinți la versetul selectat ...

cautare talcuire

Din păcate nu există încă comentarii adăugate pentru acest verset.
Momentan doar la Epistolele Sfântului Apostol Pavel au fost adăugate comentarii (Romani - Evrei)
Pe viitor, cu ajutorul Domnului, vom adăuga și alte comentarii.