×

Dimensiunea fontului:

Biblia Regele Carol II

CARTEA A TREIA A LUI EZDREA

Capitolul 1

Prăznuirea Paştilor în vremea lui Iosia. Moartea lui Iosia. Dărâmarea Ierusalimului.

1 După acestea, Iosia a prăznuit în Ierusalim sărbătoarea Paştilor, în cinstea Domnului Dumnezeului său, şi fiii lui Israil junghiară mielul pascal,

2 În ziua a paisprezecea a lunii întâia, punând la templul Domnului preoţi de rând înveşmântaţi în sfinte odăjdii.

3 Apoi a poruncit leviţilor, sfinţiţilor slujitori ai lui Israil, să se gătească de slujbă, ca să aşeze chivotul Domnului în templul pe care îl zidise Solomon, feciorul lui David împăratul:

4 «Şi să nu-l mai duceţi pe umeri! Ci acum slujiţi Domnului Dumnezeului vostru şi aveţi grijă de norodul lui Israil şi pregătiţi mieii pentru Paşti, după familiile şi după seminţiile voastre, precum este rânduiala lui David, împăratul lui Israil, şi după potriva strălucirii fiului său Solomon.

5 Şi slujind în templu cu rândul, fiecare după clasa familiilor voastre, adică a leviţilor, înaintea fraţilor voştri, fiii lui Israil,

6 Junghiaţi mieii pentru Paşti şi pregătiţi jertfele fraţilor voştri, şi prăznuiţi Paştile, după porunca pe care Domnul a dat-o lui Moise!»

7 Atunci Iosia a dăruit norodului care se afla de faţă, treizeci de mii de miei şi iezi şi trei mii de viţei. Acestea toate s’au dăruit din turmele regeşti după făgăduinţă: poporului, preoţilor şi leviţilor.

8 Iar Hilchia şi Zaharia şi Iehiel, căpeteniile templului, au dăruit şi ei de Paşti preoţilor: două mii şi şase sute de oi şi trei sute de viţei.

9 Aşijderea şi Iehonia şi Şemaia şi Natanail, fratele său, şi Haşabia şi Ieiel şi Ioram, căpeteniile peste mii, dăruiră preoţilor de Paşti: cinci mii de oi şi şapte sute de viţei.

10 Apoi s’a săvârşit după această rânduială: Preoţii şi leviţii în odăjdii,

11 Fiecare având azime după seminţii şi după capii de familie, stătură înaintea norodului,

12 Ca să aducă Domnului jertfă, precum este scris în cartea lui Moise. Şi aşa făcură ei şi la jertfa cea de dimineaţă.

13 Şi au fript pe foc mieii pentru Paşti, precum se cuvine, şi jertfele cele cu bun miros le-au fiert în căldări de de aramă şi în oale şi le-au adus întregului popor.

14 Iar după aceea au pregătit jertfe şi pentru ei înşişi şi pentru preoţi, fraţii lor, fiii lui Aaron. Şi fiindcă preoţii aduseseră jertfe grase până la miezul nopţii, leviţii gătiră pentru ei şi pentru preoţi, fraţii lor, fiii lui Aaron.

15 Şi sfinţiţii cântăreţi, fiii lui Asaf, se aflau la locul lor, după orânduirile lui David şi ale lui Asaf, Zaharia şi Iedutun, dregătorii împăratului David. Şi portarii se aflau fiecare la poarta lui, fiindcă nimănui nu-i era îngăduit să-i treacă rândul. Şi leviţii, fraţii lor, găteau pentru ei.

16 Şi aşa se isprăviră toate pregătirile pentru jertfa Domnului în ziua aceea, ca să se prăznuiască Paştile şi să se aducă arderi de tot pe jertfelnicul Domnului, după porunca regelui Iosia.

17 Atunci fiii lui Israil, câţi se aflau de faţă în vremea aceea, prăznuiră Paştile şi sărbătoarea azimilor, timp de şapte zile.

18 Şi nu se mai sărbătoriseră Paştile în felul acesta, în Israil, din vremea lui Samuil proorocul.

19 Şi nici unul din regii lui Israil nu prăznuise într’aşa chip Paştile, precum îl prăznuiseră Iosia şi preoţii şi leviţii şi Iudeii şi întreg Israilul, precum şi cei ce se găseau în sălaşul lor, în Ierusalim.

20 Şi Paştile acestea s’au prăznuit în anul al optsprezecelea al domniei lui Iosia.

21 Şi faptele lui Iosia avură izbândă înaintea Domnului, din pricina inimii lui pline de evlavie.

22 Şi ceea ce s’a întâmplat în vremea lui s’a scris în cronicile de atunci: felul cum toţi au păcătuit şi ce fărădelege au săvârşit împotriva Domnului, mai mult decât oricare popor şi împărăţie, apoi cum l-au întărâtat şi în ce fel s’au împlinit ameninţările Domnului împotriva lui Israil.

23 Iar după toată această strădanie a lui Iosia, Faraon, împăratul Egiptului, a pornit cu război la Carchemiş pe Eufrat, şi Iosia a ieşit întru întâmpinarea lui.

24 Atunci împăratul Egiptului a trimis la el şi l-a întrebat: «Ce am eu cu tine, rege al Iudei?

25 Nu împotriva ta sunt eu trimis de Dumnezeu, ci războiul meu se îndreaptă spre Eufrat. Şi acum Domnul este cu mine! Şi Domnul care este cu mine mă zoreşte! Dă-te înapoi şi nu te împotrivi Domnului!»

26 Însă Iosia nu se întoarse la carul lui de război, ci prinse să se războiască atunci cu el, fără să ia aminte la cuvintele lui Ieremia proorocul, cuvinte din gura Domnului.

27 Şi a intrat cu el în luptă în câmpia Meghidonului. Atunci arcaşii ţintiră în regele Iosia.

28 Iar regele grăi către slujitorii săi: «Scoateţi-mă din luptă, căci sunt greu rănit!» Şi slujitorii săi l-au scos degrabă din rândul de bătaie.

29 Şi el s’a suit într’un alt car de război şi, după ce a ajuns în Ierusalim, a răposat şi a fost îngropat în gropniţa părinţilor săi.

30 Şi l-a jelit pe Iosia toată Iudeea, iar Ieremia proorocul a alcătuit o plângere pentru Iosia, şi cântăreţii şi cântăreţele l-au plâns în plângerile lor până în ziua de azi. Şi aceasta a ajuns datină deapururi pentru tot neamul lui Israil.

31 Toate acestea se află scrise în «Cronicile regilor Iudei», aşijderea şi faptele pe care le-a săvârşit şi slava lui şi priceperea lui în legea Domnului. Şi toate isprăvile lui, de la începutul şi până la sfârşitul domniei lui, se află istorisite în «Cronicile regilor lui Israil şi Iuda».

32 Atunci căpeteniile poporului luară pe Ioahaz, feciorul lui Iosia, şi-l făcură rege în locul lui Iosia, părintele său, la vârsta de douăzeci şi trei de ani.

33 El a domnit în Iuda şi în Ierusalim trei luni, şi împăratul Egiptului l-a dat jos de pe tron ca să nu domnească în Ierusalim,

34 Şi a pus norodul la dajdie de o sută de talanţi de argint şi unul de aur.

35 Apoi împăratul Egiptului a înălţat rege al Iudei şi al Ierusalimului pe Ioachim, fratele lui Ioahaz.

36 Şi împăratul Egiptului a ferecat în lanţuri pe Ioachim, pe dregători şi pe Ioahaz, fratele său, pe care luându-i cu sine îi duse în Egipt.

37 Ioachim era de douăzeci şi cinci de ani când a început să domnească în Iudeea şi în Ierusalim. Şi el a săvârşit fapte rele înaintea Domnului.

38 Împotriva lui s’a pornit Nabucodonosor, împăratul Babilonului, care, legându-l cu lanţuri de aramă, l-a dus în Babilon.

39 Şi luând Nabucodonosor odoarele sfinte din templul Domnului, le-a dus cu sine şi le-a aşezat în templul său din Babilon.

40 Cele ce s’au scris despre el şi despre faptele lui de ocară şi despre credinţa lui se află cuprinse în «Cronicile regilor».

41 Şi în locul lui a ajuns rege Iehoiachin, fecioru-său. Când a început el domnia era de optsprezece ani,

42 Şi a domnit în Ierusalim trei luni şi zece zile şi a săvârşit fărădelegi înaintea Domnului.

43 Iar după un an Nabucodonosor l-a dus rob în Babilon, împreună cu sfintele odoare ale Domnului,

44 Şi a aşezat rege în Iudeea şi în Ierusalim pe Sedechia, care era în vârstă de douăzeci şi unu de ani. Şi acesta a domnit unsprezece ani.

45 El a săvârşit fărădelegi înaintea Domnului şi n’a luat aminte la graiurile proorocului Ieremia, graiuri ieşite din gura Domnului.

46 Şi fiind legat cu jurământ de împăratul Nabucodonosor întru numele Domnului, el a călcat jurământul şi a fost dat jos din domnie. Şi învârtoşându-şi cerbicea, a călcat legea Domnului Dumnezeului lui Israil.

47 Aşijderea şi mai marii norodului şi ai preoţilor au săvârşit multe fărădelegi şi legea au călcat-o, făptuind toate ticăloşiile păgânilor şi pângărind templul cel sfânt al Domnului din Ierusalim.

48 Din această pricină, Dumnezeul părinţilor lor a trimis vestitorii săi ca să-i cheme la pocăinţă, fiindcă voia să-i cruţe atât pe ei, cât şi locaşul său.

49 Dar ei şi-au bătut joc de vestitorii săi şi în ziua în care a grăit Domnul, ei batjocoriră pe profeţii lui, până ce el s’a întărâtat împotriva norodului său din pricina fărădelegilor şi a poruncit împăratului Caldeilor să năvălească în ţara lor.

50 Şi Caldeii au trecut pe feciorii lor prin ascuţişul săbiei în preajma templului lor cel sfânt, fără să cruţe pe cineva din ei: nici pe tânăr, nici pe bătrân, nici pe fecioară, nici pe copii, ci pe toţi i-a dat Domnul în mâinile lor.

51 Iar toate sfintele odoare ale Domnului, mari şi mici, precum şi odoarele chivotului Domnului şi comorile domneşti, le-a luat şi le-a dus în Babilon.

52 După aceea au dat foc templului şi au dărâmat zidurile Ierusalimului, iar palatelor le-au pus foc.

53 Şi toate lucrurile de seamă fură nimicite. Iar pe cei care au scăpat din ascuţişul săbiei, i-au dus robi în Babilon,

54 Şi ei au fost robii lui Nabucodonosor şi ai fiilor lui până în vremea împărăţiei Perşilor, ca să se plinească astfel cuvântul Domnului cel grăit prin gura lui Ieremia:

55 «Până când pământul se va îndestula de anii săi sabatici, în toată vremea pustiirii sale să prăznuiască anii săi sabatici, până la împlinirea celor şaptezeci de ani!»

Se caută tâlcuiri ale Sfinților Părinți la versetul selectat ...

cautare talcuire

Din păcate nu există încă comentarii adăugate pentru acest verset.
Momentan doar la Epistolele Sfântului Apostol Pavel au fost adăugate comentarii (Romani - Evrei)
Pe viitor, cu ajutorul Domnului, vom adăuga și alte comentarii.