×

Dimensiunea fontului:

Biblia Regele Carol II

CARTEA JUDECĂTORILOR

Capitolul 11

Istoria judecătorului Ieftae şi jertfirea fiicei sale.

1 Ieftae Galaaditul era viteaz mare, dar era feciorul unei femei desfrânate. Şi Galaad era tatăl lui Ieftae.

2 Însă şi femeia lui Galaad îi născuse lui feciori; şi când feciorii ei se făcură mari, alungară pe Ieftae, spunându-i: «Tu nu vei mai avea parte de moştenire în casa tatălui nostru, fiindcă tu eşti feciorul altei femei!»

3 Atunci Ieftae fugi din faţa fraţilor săi şi se sălăşlui în ţinutul Tob; şi se aciuară lângă Ieftae oameni fără căpătâi, care ieşeau cu el după pleaşcă.

4 Şi după câtăva vreme, Amoniţii intrară în luptă cu Israil.

5 Deci pornind război Amoniţii împotriva lui Israil, bătrânii din Galaad se duseră să aducă pe Ieftae, din ţinutul Tob.

6 Şi grăiră către Ieftae: «Vino şi fii căpitanul nostru, ca să ne luptăm cu fiii lui Amon!»

7 Ieftae răspunse bătrânilor Galaadului: «Nu sunteţi voi cei ce m’aţi urgisit şi m’aţi gonit din casa tatălui meu? Atunci cum veniţi voi la mine, azi când sunteţi la ananghie?»

8 Ci bătrânii Galaadului întoarseră lui Ieftae cuvântul: «Tocmai pentru aceea ne întoarcem acum la tine, ca să mergi cu noi şi să te lupţi cu fiii lui Amon şi să fii căpitanul nostru, al tuturor locuitorilor din Galaad!»

9 Atunci Ieftae răspunse bătrânilor Galaadului: «Aşa dar, dacă mă aduceţi înapoi ca să mă lupt cu Amoniţii şi dacă Domnul mi-i dă pe mână, atunci fi-voi căpetenia voastră?»

10 Iar bătrânii Galaadului ziseră lui Ieftae: «Domnul este martor între noi şi el să ne pedepsească dacă noi nu vom face după cuvântul tău».

11 Atunci Ieftae a pornit cu bătrânii Galaadului, iar poporul l-a ridicat căpitan peste ei şi principe, şi el a rostit toate cuvintele pe care le spusese bătrânilor, acum înaintea Domnului, la Miţpa.

12 După aceea Ieftae a trimis soli la regele Amoniţilor cu această solie: «Ce pricină este între mine şi tine, că vii împotriva mea ca să te baţi cu mine, în ţara mea?»

13 Ci regele Amoniţilor a dat acest răspuns solilor lui Ieftae: «Este pricina că Israil, când a ieşit din Egipt, a cotropit ţara mea de la Arnon până la Iaboc şi până la Iordan. Deci acum dă-mi-o înapoi fără gâlceava!»

14 Dar Ieftae a trimis a doua oară soli la regele Amoniţilor,

15 Ca să-i spue aşa: «Iată răspunsul lui Ieftae: Israil n’a cotropit ţara Moabului şi nici ţara fiilor lui Amon.

16 Când a ieşit din Egipt, Israil a călătorit prin pustie până la Marea Roşie şi a ajuns la Cadeş.

17 Apoi Israil a trimis soli la regele Edomului, cu această solie: «Lasă-mă să trec, te rog, prin ţara ta». Însă regele Edomului n’a voit să-l auză. Tot aşa a trimis Israil o solie la regele Moabului şi nici el n’a voit. Şi Israil a rămas în Cadeş.

18 Atunci a pornit prin pustie şi a ocolit ţara Edomului şi ţara Moabului şi a ieşit în partea de răsărit a Moabului. Şi a tăbărît dincolo de Arnon, dar n’a intrat în ţara Moabului, de vreme ce Arnonul este hotarul Moabului.

19 Pe urmă Israil trimis-a soli la Sihon, regele Amoriţilor, regele Heşbonului, cu această solie: «Îngădueşte-mi să trec, te rog, prin ţara ta, ca să ajung la locul hărăzit mie».

20 Ci Sihon nu i-a îngăduit lui Israil să treacă prin ţara lui, ci Sihon a strâns toată oastea lui şi a tăbărît la Iahţa şi a intrat în luptă cu Israil.

21 Dar Domnul Dumnezeul lui Israil a dat pe Sihon, cu toată oastea lui, în mâna lui Israil şi Israil îl bătu şi cuprinse toată ţara Amoreilor, sălăşluiţi în acest ţinut.

22 Astfel a luat în stăpânire tot ţinutul Amoriţilor de la Arnon până la Iaboc şi din marginea pustiei până la Iordan.

23 Iar acum când Domnul Dumnezeul lui Israil a alungat pe Amoriţi din faţa poporului său Israil, cum te faci tu stăpân în ţara lui?

24 Oare ceea ce îţi dă să stăpâneşti Chemoş, dumnezeul tău, nu stăpâneşti tu cu adevărat? Tot aşa, moşia celor pe care îi alungă Domnul Dumnezeul nostru dinaintea noastră, o luăm şi noi în stăpânire.

25 Oare eşti tu mai iscusit decât Balac, fiul lui Ţipor, regele Moabului? S’a luptat el cumva cu Israil, sau a purtat vre-un război cu el?

26 Câtă vreme a locuit în Heşbon şi în satele învecinate şi în Aroer şi în satele vecine cu el, precum şi în toate cetăţile de pe malul Iordanului, timp de trei sute de ani, pentru ce nu le-aţi luat înapoi în vremea aceasta?

27 Eu nu ţi-am greşit cu nimic, dar tu îmi faci strâmbătate, voind război cu mine. Domnul, judecătorul, să judece azi între fiii lui Israil şi fiii lui Amon!»

28 Însă regele Amoniţilor n’a dat nici o ascultare cuvintelor pe care i le-a trimis Ieftae.

29 Atunci Duhul Domnului s’a pogorît peste Ieftae şi el a trecut prin Efraim şi prin Manase şi a trecut prin Miţpa Galaadului şi de la Miţpa Galaadului a pornit împotriva Amoniţilor.

30 Şi Ieftae a făcut Domnului o juruinţă şi a zis: «Dacă tu cu adevărat îmi vei da în mână pe fiii lui Amon,

31 Atunci oricine va ieşi din uşa casei mele întru întâmpinarea mea, când mă voi întoarce cu izbândă din lupta cu Amoniţii, acela va fi afierosit Domnului şi-l voi aduce ardere de tot!»

32 Şi a pornit Ieftae împotriva Amoniţilor, să se războiască cu ei, şi Domnul îi dădu în mâna lui.

33 Şi îi bătu de la Aroer până spre Minit – douăzeci de cetăţi – şi până la Abel-Cheramim, într’o bătălie cumplită. Şi astfel fiii lui Amon fură înfrânţi de fiii lui Israil.

34 Ci Ieftae înturnându-se la Miţpa, în casa sa, iată că fiica sa îi ieşi întru întâmpinare, cu chimvale şi dănţuind în horă; şi ea îi era singura odraslă; afară de ea nu mai avea nici un fecior şi nici o fată.

35 Şi când o văzu Ieftae, îşi sfâşie veşmintele şi strigă: – «Vai, fiica mea, tu m’ai zdrobit de istov şi tu singură ţi-ai căşunat nenorocire, căci eu am deschis gura cu juruinţă către Domnul şi acum nu pot să mi-o mai iau înapoi!»

36 Dar fata i-a răspuns: «Părintele meu! Deschis-ai gura ta în faţa Domnului, fă cu mine după cuvântul care a ieşit din gura ta, o dată ce Domnul ţi-a dat să te răzbuni împotriva duşmanilor tăi, fiii lui Amon!»

37 Apoi zise iarăşi tatălui ei: «Hărăzeşte-mi mie numai atâta: îngădue-mi un răgaz de două luni ca să mă duc şi să rătăcesc prin munţi şi să plâng fecioria mea, eu şi cu suratele mele!»

38 Ieftae i-a răspuns: «Du-te!» Şi i-a dat drumul două luni. Şi ea s’a dus împreună cu suratele ei ca să-şi plângă fecioria prin cei munţi.

39 Iar după ce s’au sfârşit cele două luni, ea s’a întors la tatăl său şi el a îndeplinit cu ea juruinţă cu care se jurase. Iar ea n’a ştiut de bărbat. Şi s’a făout datină în Israil:

40 În fiecare an, fiicele din Israil se duc să jelească pe fiica lui Ieftae Galaaditul şi anume patru zile pe an.

Se caută tâlcuiri ale Sfinților Părinți la versetul selectat ...

cautare talcuire

Din păcate nu există încă comentarii adăugate pentru acest verset.
Momentan doar la Epistolele Sfântului Apostol Pavel au fost adăugate comentarii (Romani - Evrei)
Pe viitor, cu ajutorul Domnului, vom adăuga și alte comentarii.