×

Dimensiunea fontului:

Biblia Regele Carol II

APOCALIPSUL SFÂNTULUI IOAN TEOLOGUL

Capitolul 12

Femeia care naşte şi Balaurul. Balaurul, biruit de Mihail, urmăreşte pe femeie şi pe cei din sămânţa ei.

1 Şi s’a arătat în cer un semn mare: o femeie înveşmântată cu soarele; şi luna era sub picioarele ei şi pe cap purta cunună din douăsprezece stele.

2 Şi era însărcinată şi striga, chinuindu-se şi muncindu-se ca să nască.

3 Şi alt semn s’a arătat în cer: iată un balaur mare, roşu, având şapte capete şi zece coarne, şi pe capetele lui şapte cununi împărăteşti.

4 Iar coada lui târa a treia parte din stelele cerului, şi le-a aruncat pe pământ. Şi balaurul stătu înaintea femeii care era să nască, pentru ca, dacă va fi născut, să înghită pe copilul ei.

5 Şi a născut un copil bărbat, care va să păstorească toate neamurile cu toiag de fier. Şi copilul ei fu răpit la Dumnezeu şi la scaunul lui.

6 Iar femeia fugi în pustie, unde are loc gătit de Dumnezeu, ca să o hrănească pe ea acolo o mie două sute şi şaizeci de zile.

7 Şi s’a făcut război în cer: Mihail şi îngerii lui au pornit război cu balaurul, iar balaurul şi îngerii lui au stat în luptă,

8 Dar n’au izbutit, nici nu s’a mai găsit pentru ei loc în cer.

9 Şi aruncat a fost balaurul cel mare, şarpele cel de demult, care se chiamă diavol şi Satana, cel ce înşală toată lumea, aruncat a fost pe pământ şi îngerii lui aruncaţi au fost cu el.

10 Şi am auzit glas mare, în cer, zicând: Acum s’a făcut mântuirea şi puterea şi împărăţia Dumnezeului nostru şi stăpânirea Christosului său, căci aruncat a fost pârîşul fraţilor noştri, cel ce îi pâra pe ei, înaintea Dumnezeului nostru ziua şi noaptea.

11 Ci ei l-au biruit prin sângele Mielului şi prin cuvântul mărturiei lor şi nu şi-au iubit viaţa lor până la moarte.

12 Pentru aceasta, bucuraţi-vă, ceruri şi cei ce locuiţi într’însele. Vai însă pământului şi mării! Fiindcă diavolul a coborît la voi, având mânie mare, căci ştie că timpul lui e scurt.

13 Iar când a văzut balaurul că a fost aruncat pe pământ, a prigonit pe femeia care născuse pe pruncul bărbat.

14 Dar datu-i-s’au femeii cele două aripi ale marelui Vultur, ca să zboare în pustie, la locul ei, unde e hrănită acolo un răstimp şi răstimpuri şi jumătate de răstimp, departe de faţa şarpelui.

15 Atunci şarpele a aruncat din gura lui, după femeie, apă ca un puhoi, ca s’o ia puhoiul.

16 Ci pământul i-a venit femeii într’ajutor, căci pământul şi-a deschis gura sa şi a înghiţit puhoiul pe care-l aruncase balaurul din gură.

17 Şi balaurul s’a aprins de mânie asupra femeii şi a pornit să facă război cu ceilalţi din seminţia ei, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi ţin mărturia lui Iisus.

18 Iar eu am stat pe nisipul mării.

Se caută tâlcuiri ale Sfinților Părinți la versetul selectat ...

cautare talcuire

Din păcate nu există încă comentarii adăugate pentru acest verset.
Momentan doar la Epistolele Sfântului Apostol Pavel au fost adăugate comentarii (Romani - Evrei)
Pe viitor, cu ajutorul Domnului, vom adăuga și alte comentarii.