Biblia Regele Carol II
SFÂNTA EVANGHELIE CEA DE LA IOAN
Capitolul 6
Saturarea celor cinci mii de oameni. Iisus umblă pe mare. Pâinea care se pogoară din cer. Mărturisirea lui Petru.
1 În urma acestora, Iisus s’a dus dincolo de marea Galileii, adică de marea Tiberiadei.
2 Iar după el a mers norod mult, pentru că vedea minunile pe care le făcea cu cei bolnavi.
3 Şi Iisus s’a suit în munte şi acolo a şezut cu ucenicii săi.
4 Ci Paştile, praznicul Iudeilor, era aproape.
5 Şi ridicându-şi Iisus ochii şi văzând că mult norod vine la el, a rostit către Filip: De unde cumpăra-vom pâine, ca să mănânce aceştia?
6 Dar aceasta o zicea ca să-l încerce, că el ştia ce avea să facă.
7 Ci Filip îi răspunde: De două sute de dinari să avem pâine şi nu le ajunge ca să ia fiecare câte puţin.
8 Unul dintre ucenicii lui Iisus, Andrei fratele lui Simon Petru, îi spune:
9 Este aici un băiat care are cinci pâini de orz şi doi peşti. Dar ce sunt acestea la atâţia inşi?
10 Poruncit-a Iisus: Puneţi-i pe oameni să stea jos. Iar în locul acela era multă iarbă. Deci oamenii au şezut pe iarbă la număr ca la cinci mii.
11 Atunci Iisus a luat pâinile şi mulţumind a dat ucenicilor, iar ucenicii celor ce şedeau; aşijderea şi din peşti cât au voit.
12 Iar după ce s’au săturat, a zis ucenicilor săi: Strângeţi fărămiturile ce-au rămas, ca nimic să nu se piardă.
13 Deci au strâns şi au umplut douăsprezece coşuri de fărămituri, rămase de la cei ce au mâncat din cele cinci pâini de orz.
14 Iar norodul, văzând minunea pe care a făcut-o, zicea: Acesta este în-tr’adevăr Prorocul, carele va să vie în lume.
15 Iisus însă, cunoscând că vor să vină şi să-l ia cu sila, ca să-l ridice împărat, s’a tras înapoi, în munte, el singur.
16 Când s’a făcut seară, ucenicii lui s’au pogorît la mare.
17 Şi intrând în corabie mergeau spre Capernaum, dincolo de mare. Şi i-a apucat întunericul. Dar Iisus până atunci nu venise la ei.
18 Ci marea era întărâtată, fiindcă peste ea sufla un vânt puternic
19 După ce au vâslit ca la douăzeci şi cinci sau treizeci de stadii, zăresc pe Iisus umblând pe apă şi apropiindu-se de corabie. Atunci s’au înfricoşat.
20 Dar el le-a grăit: Eu sunt; nu vă fie frică!
21 Deci voiau ca să-l ia în corabie, îndată, însă corabia a sosit la ţărmul la care se duceau.
22 A doua zi, mulţimea care rămăsese de cea parte a mării îşi dădu seama că altă corabie nu fusese acolo, fără numai una şi că Iisus nu intrase în ea, împreună cu ucenicii lui, ci plecaseră numai ucenicii.
23 Dar alte bărci de la Tiberiada veniră în apropiere de locul unde ei mâncaseră pâinea, după ce Domnul mulţumise.
24 Deci văzând cei din mulţime că Iisus nu este acolo, cum nici ucenicii lui, au intrat şi ei în bărci şi au venit la Capernaum, căutându-l pe Iisus.
25 Şi dacă l-au aflat pe ţărmul celălalt, l-au întrebat: Rabi, când ai ajuns aici?
26 Iisus le-a răspuns şi a zis: Amin, amin grăiesc vouă, mă căutaţi nu pentru că aţi văzut minuni, ci pentru că aţi mâncat din pâini şi v’aţi săturat.
27 Agonisiţi-vă nu mâncarea cea pieritoare, dar mâncarea ce rămâne spre viaţa veşnică şi pe care vă va da-o Fiul omului, căci pe el l-a pecetluit Tatăl, adică Dumnezeu.
28 Ei atunci i-au zis: Ce să facem ca să săvârşim lucrurile lui Dumnezeu?
29 Iisus răspunzând a rostit către ei: Acesta este lucrul lui Dumnezeu, ca să credeţi în acela pe care el l-a trimis.
30 Ei însă i-au răspuns: Dar ce minune faci tu, ca să vedem şi să credem în tine? Ce lucrezi?
31 Părinţii noştri au mâncat mana în pustie, precum este scris: Pâine din cer datu-le-a lor ca să mănânce.
32 Dar Iisus le-a spus: Amin amin grăiesc vouă, nu Moise v’a dat pâinea cea din cer, ci Tatăl meu vă va da, din cer, pâinea cea adevărată.
33 Căci pâinea lui Dumnezeu este aceea care se pogoară din cer şi dă viaţă lumii.
34 Deci au zis către el: Doamne, pururea dă-ne nouă această pâine.
35 Atunci Iisus a rostit către ei: Eu sunt pâinea vieţii; cine vine la mine nu va flămânzi şi cine crede în mine niciodată nu va înseta.
36 Dar spusu-v’am vouă că aţi şi văzut şi tot nu credeţi.
37 Tot ce-mi dă Tatăl la mine vine şi pe cel ce vine la mine, nu-l voi da afară;
38 Pentru că m’am pogorît din cer, nu ca să fac voia mea, ci voia celui ce m’a trimis pe mine.
39 Iar voia celui ce m’a trimis pe mine aceasta este, ca din toţi pe care mi i-a dat să nu pierd pe nici unul, ci să-i înviez pe ei în ziua cea de apoi.
40 Că aceasta este voia Tatălui meu, ca oricine care vede pe Fiul şi crede în el să aibă viaţă veşnică şi eu să-l înviez în ziua cea de apoi.
41 Dar Iudeii cârteau împotriva lui, că zisese: Eu sunt pâinea ce s’a pogorît din cer.
42 Şi ziceau: Au nu este acesta Iisus, fiul lui Iosif, şi nu ştim noi pe tatăl său şi pe mama sa? Atunci cum spune el: M’am pogorît din cer?
43 Ci Iisus a răspuns şi le-a vorbit: Nu cârtiţi între voi.
44 Nimeni nu poate să vie la mine, de nu-l va trage Tatăl carele m’a trimis, iar eu învia-l-voi în ziua cea de apoi.
45 Este scris în proroci: Şi vor fi toţi învăţaţi de Dumnezeu. Deci, oricine care a auzit şi a învăţat de la Tatăl la mine vine.
46 Nu doar că pe Tatăl l-a văzut cineva, fără numai cel ce este de la Dumnezeu; acesta l-a văzut pe Tatăl.
47 Amin, amin grăiesc vouă: Cel ce crede în mine are viţă veşnică.
48 Eu sunt pâinea vieţii.
49 Părinţii voştri au mâncat mana în pustie, dar au murit.
50 Pâinea ce se pogoară din cer este aceea, din care, dacă mănâncă cineva, nu mai moare.
51 Eu sunt pâinea cea vie, care s’a pogorît din cer. Cine mănâncă din pâinea aceasta viu va fi în veci. Iar pâinea pe care eu voi da-o este trupul meu pe care da-l-voi pentru viaţa lumii.
52 Deci Iudeii se certau între ei şi ziceau: Cum poate acesta să ne dea trupul lui ca să-l mâncăm?
53 Dar Iisus le-a zis: Amin, amin grăiesc vouă, de nu veţi mânca trupul Fiului omului şi nu veţi bea sângele lui, nu veţi avea viaţă întru voi.
54 Cela ce mănâncă trupul meu şi bea sângele meu are viaţă veşnică şi eu îl voi învia în ziua cea de apoi.
55 Căci trupul meu este adevărată mâncare şi sângele meu adevărată băutură.
56 Cela ce mănâncă trupul meu şi bea sângele meu rămâne întru mine şi eu întru el.
57 Precum Tatăl cel viu m’a trimis pe mine şi eu viez prin Tatăl, aşa şi cel ce mă mănâncă va fi prin mine viu.
58 Aceasta este pâinea care s’a pogorît din cer, nu ca mana pe care au mâncat-o părinţii voştri şi au murit. Cine mănâncă această pâine va fi viu deapururi.
59 Acestea le-a vorbit pe când învăţa în sinagoga din Capernaum.
60 Însă mulţi din ucenicii lui au zis: Grea este această vorbă! Cine poate s’o asculte?
61 Ci Iisus ştiind, în cugetul său, că ucenicii lui cârtesc pentru aceasta le-a grăit: Aceasta vă sminteşte?
62 Dar când veţi vedea pe Fiul omului suindu-se acolo unde era mai înainte?
63 Duhul este carele dă viaţă; trupul nu foloseşte nimic. Cuvintele pe care vi le-am spus sunt duh şi sunt viaţă.
64 Ci sunt unii dintre voi care nu cred. Pentru că Iisus ştia de la început cine sunt cei ce nu credeau şi cine este cel ce avea să-l vânză.
65 De aceea zicea: V’am spus vouă că nimeni nu poate să vie la mine dacă nu îi este dat de la Tatăl.
66 Şi de atunci mulţi dintre ucenicii, săi s’au dat înapoi şi nu mai umblau cu el.
67 Deci a întrebat Iisus pe cei doisprezece: Nu vreţi şi voi să vă duceţi?
68 Simon Petru i-a răspuns: Doamne, la cine ne vom duce? Tu ai cuvintele vieţii celei veşnice.
69 Şi noi am crezut şi am cunoscut că tu eşti sfântul lui Dumnezeu.
70 Iisus răspuns-a lor: Oare nu v’am ales eu pe voi, doisprezece? Şi unul dintre voi este diavol!
71 Iar el zicea de Iuda al lui Simon Iscarioteanul, căci acesta avea să-l vânză, deşi era unul din cei doisprezece.
