Biblia Regele Carol II
SFÂNTA EVANGHELIE CEA DE LA LUCA
Capitolul 8
Femeile ucenice. Parabola semănătorului. Mama şi fraţii lui Iisus. Furtuna de pe lac. Demonizatul din ţinutul Oherghesenilor. Fiica lui Iair. Femeia pătimaşă de doisprezece ani.
1 Şi fost-a, după acestea, că Iisus călătorea din oraş în oraş şi din sat în sat, spunând tare şi binevestind împărăţia lui Dumnezeu, iar cei doisprezece apostoli erau cu el,
2 Asemenea, oarecare femei care fuseseră tămăduite de duhuri rele şi de boale: Maria numită Magdalina, din care ieşiseră şapte demoni,
3 Şi Ioana, femeia lui Huza, îngrijitorul lui Irod, şi Susana şi multe altele care îl ajutau din averile lor.
4 În vremea aceea, adunându-se mult norod şi cei care, de prin toate oraşele, veneau la el, a vorbit în parabolă:
5 Eşit-a semănătorul să semene sămânţa sa. Şi când semăna el, o parte a căzut lângă drum şi a fost călcată cu picioarele şi păsările cerului au mâncat-o.
6 Altă parte a căzut în loc pietros şi dacă a răsărit s’a uscat, pentru că nu avea umezeală.
7 Altă parte a căzut în mijlocul spinilor, şi spinii, crescând cu ea o dată, au înnăbuşit-o.
8 Iar altă parte a căzut în pământul cel bun şi crescând a făcut rod însutit. Şi după ce a spus aceasta a strigat: Cine are urechi de auzit să auză.
9 Ci ucenicii lui l-au întrebat: Ce este pilda aceasta?
10 El atunci a răspuns: Vouă vă este dat să cunoaşteţi tainele împărăţiei lui Dumnezeu, dar celorlalţi: în pilde, ca văzând să nu vază şi auzind să nu înţeleagă.
11 Iar pilda este aceasta: Sămânţa este cuvântul lui Dumnezeu.
12 Cei de lângă cale sunt cei care aud, dar vine Diavolul şi ia cuvântul din inima lor, ca nu cumva, crezând, să se mântuiască.
13 Cei din loc pietros sunt aceia care, auzind cuvântul, îl primesc cu bucurie, dar aceştia nu au rădăcină; ei cred până la o vreme, iar în ceasul ispitei se leapădă.
14 Ce-a fost căzut între spini, aceştia sunt cei ce aud cuvântul, dar, umblând sub povara grijilor, a bogăţiei şi a plăcerilor vieţii, se înnăbuşesc şi nu rodesc desăvârşit.
15 Iar ce a fost în pământ bun, aceştia sunt cei ce, cu inimă curată şi bună, aud cuvântul, îl păstrează şi fac rod, întru răbdare.
16 Nimeni, dacă aprinde făclie, n’o ascunde sub un vas, sau n’o pune sub pat, ci o aşează în sfeşnic, pentru ca acei ce intră să vază lumina.
17 Căci nu este nimic ascuns care să nu se dea pe faţă şi nimic tainic care să nu se cunoască şi să nu vie la arătare.
18 Luaţi seama deci, cum auziţi: Celui ce are i se va da, iar de la cel ce nu are, şi ce gândeşte că are lua-se-va de la el.
19 Atunci au venit la el mama lui şi fraţii lui; dar nu puteau să se întâlnească cu el din pricina mulţimii norodului.
20 Şi i-au dat lui de veste: Mama ta şi fraţii tăi stau afară şi voiesc să te vază.
21 Ci el răspunzând grăit-a către ei: Mama mea şi fraţii mei sunt aceştia care ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi-l îndeplinesc.
22 Într’o zi astfel a fost că Iisus a intrat în corabie, cu ucenicii lui, şi le-a zis: Să trecem de partea cealaltă a lacului. Şi au purces.
23 Dar pe când ei vâsleau, Iisus a adormit. Atunci o viforniţă de vânt se lăsă pe lac, iar ei se umplură de apă şi statură în cumpăna primejdiei.
24 Ci venind la el, ucenicii l-au deşteptat şi i-au zis: Învăţătorule, Învăţătorule, pierim! Atunci el sculându-se a certat vântul şi volbura apei, şi ele au contenit şi s’a făcut linişte.
25 Iar ucenicilor le-a zis: Unde este credinţa voastră? Ei însă, spăimântaţi şi uimiţi, ziceau unii către alţii: Oare cine este acesta? Că porunceşte şi furtunilor şi apei şi ascultă de el!
26 Apoi au ajuns cu corabia în ţinutul Gherghesenilor, care este dincolo de apă, în faţa Galileii.
27 Când a ieşit pe uscat, l-a întâmpinat un om din cetate, care avea demon şi care de multă vreme nu mai punea haină pe el şi în casă nu mai sălăşluia, ci în peşterile de îngropăciune.
28 Văzându-l pe Iisus, a răcnit şi a căzut înaintea lui şi cu glas puternic a zis: Ce ai cu mine, Iisuse, Fiule al lui Dumnezeu, Cel Preaînalt? Rogu-te, nu mă munci.
29 Că Iisus poruncea duhului necurat să iasă afară din om. Pentru că îl apuca de multe ori; şi-l legau în lanţuri şi în obezi şi-l puneau sub pază, dar el sfărâmând legăturile era mânat de demon în pustii.
30 Şi l-a întrebat Iisus, zicând: Care-ţi este numele? El a răspuns: Legiune. Căci demoni mulţi intraseră în el.
31 Şi se ruga de el să nu le poruncească să meargă în genune.
32 Iar acolo era o turmă mare de porci, care păşteau pe munte. Şi l-au rugat să le îngăduiască lor să intre în porci; şi le-a îngăduit.
33 Şi ieşind demonii din om au intrat în porci, iar turma s’a repezit de pe povârniş în lac, şi s’a înnecat.
34 Iar păstorii, văzând ce s’a întâmplat, au fugit şi au dat de veste în cetate şi prin colibe.
35 Atunci locuitorii au ieşit să vază ce a fost şi au venit la Iisus şi au găsit pe omul din care ieşiseră demonii. îmbrăcat şi cu minte, şezând jos la picioarele lui Iisus, şi s’au înfricoşat.
36 Şi cei ce văzuseră le-au spus cum a fost mântuit demonizatul.
37 Şi l-a rugat pe el toată mulţimea din ţinutul Gherghesenilor, să se.ducă de la ei, căci frică mare îi cuprinsese. Ci el, intrând în corabie, s’a înapoiat.
38 Iar bărbatul din care ieşiseră demonii se ruga de el să-l lase lângă sine. Iisus însă i-a dat drumul, zicând:
39 Întoarce-te în casa ta şi spune cât bine ţi-a făcut ţie Dumnezeu. Şi el s’a dus, vestind prin tot oraşul cât bine i-a făcut Iisus lui.
40 Când s’a înturnat Iisus, l-a primit mulţime de norod, căci toţi îl aşteptau.
41 Şi iată că vine un bărbat al cărui nume era Iair şi care era mai marele sinagogii. Şi căzând la pioioarele lui Iisus, îl ruga să intre în casa lui,
42 Că avea numai o fată, ca de doisprezece ani, şi ea era pe moarte. Şi pe când se ducea Iisus, gloatele îl împresurau.
43 Ci o femeie, care avea de doisprezece ani scurgere de sânge şi cheltuise cu doftorii toată starea ei, neputând să se vindece de către nimeni,
44 S’a apropiat de Iisus, pe la spate, şi s’a atins de ciucurii hainei lui şi, în aceeaşi clipă, curgerea sângelui ei a stat.
45 Atunci Iisus a zis: Cine este care s’a atins de mine? Dar toţi au tăgăduit. Petru şi ceilalţi soţi răspunseră: Invăţărorule, mulţimile te împresoară şi te îmbulzesc şi tu spui: Cine este care s’a atins de mine?
46 Dar Iisus zise iar: S’a atins de mine cineva. Căci am simţit puterea care a ieşit din mine.
47 Atunci femeia, văzându-se vădită, a venit tremurând şi căzând la picioarele lui a spus. de faţă cu tot norodul, din care pricină s’a atins de el şi cum s’a tămăduit numaidecât.
48 Iisus a rostit către ea: îndrăzneşte, fiică, credinţa ta te-a mântuit, mergi în pace.
49 Pe când el vorbea îneă, vine cineva din casa mai marelui sinogogii şi spune: A murit copila ta. Nu mai osteni pe învăţătorul.
50 Dar Iisus auzind zis-a către Iair: Nu te teme; crede numai şi se va mântui.
51 Şi intrând în casă n’a lăsat pe nimeni să intre cu el, decât numai pe Petru, pe Ioan, pe Iacob, pe tatăl copilei şi pe mamă.
52 Ci toţi plângeau şi se tânguiau pentru copilă. Iisus le zise: Nu plângeţi, că n’a murit, ci doarme.
53 Dar ei l-au luat în râs, ştiind bine că a murit.
54 Atunci el după ce i-a scos pe toţi afară, apucând mâna copilei a strigat zicând: Copilă, deşteaptă-te!
55 Şi duhul ei s’a întors şi s’a sculat degrabă si a orânduit Iisus să-i dea ei să mănânce.
56 Iar părinţii ei au rămas uimiţi. Şi Iisus le-a poruncit să nu spună nimănui ce s’a întâmplat.
