Biblia Regele Carol II
SFÂNTA EVANGHELIE CEA DE LA MARCU
Capitolul 14
Ungerea din Betania. Cina cea de taină. Ghetsemane. Prinderea. Înfăţişarea la Caiafa. Lepădarea lui Petru.
1 După două zile era sărbătoarea Paştilor şi Azimile. Ci mai marii preoţilor şi Cărturarii căutau ce fel să pună mâna pe Iisus, prin vicleşug, ca să-l omoare.
2 Dar ziceau: Nu în praznic, ca să nu fie gâlceava în popor.
3 Iar fiind în Betania, în casa lui Simon Leprosul, şi şezând la masă, a venit o femeie având un alabastru cu mir de nard curat, de mare preţ, şi spărgând vasul a vărsat mirul pe capul lui Iisus.
4 Dar erau unii care erau mâhniţi în cugetul lor şi ziceau: Pentru ce s’a făcut acest prăpăd cu mirul?
5 Căci putea să se vânză acest mir peste trei sute de dinari şi să se dea săracilor. Şi erau mânioşi pe femeie.
6 Dar Iisus le-a zis: Daţi-i bună pace. Pentru ce îi faceţi supărare? Ce a făcut ea pentru mine este un lucru bun.
7 Că pe săraci pururea îi aveţi cu voi şi oricând voiţi puteţi să le faceţi bine, ci pe mine nu mă aveţi pururea.
8 Ea ce avea de făcut a făcut: mai dinainte a apucat a unge trupul meu, spre înmormântare.
9 Adevăr grăiesc vouă: oriunde se va predica evanghelia, în toată lumea, se va spune şi ce a făcut femeia aceasta, întru pomenirea ei.
10 Iar Iuda Iscarioteanul, unul dintre cei doisprezece, s’a dus la mai marii preoţilor ca să-l vânză pe Iisus.
11 Şi auzind ei s’au bucurat şi au făgăduit să-i dea bani. Deci Iuda căuta cum să-l dea, la timp prielnic, pe Iisus în mâna lor.
12 Iar în ziua cea dintâi a Azimilor, când jertfeau mielul de Paşti, ucenicii lui l-au întrebat: Unde vrei să mergem să-ţi gătim, ca să mănânci Pastile?
13 Atunci a trimis doi din ucenicii lui, zicându-le: Mergeţi în cetate şi vă va întâmpina un om ducând un urcior cu apă; luaţi-vă după el.
14 Şi acolo unde va intra, spune-ţi stăpânului casei că învăţătorul zice: Unde este odaia de oaspeţi, unde să mănânc Paştile împreună cu ucenicii mei?
15 Iar el vă va arăta o încăpere mare de sus, aşternută şi gătită. Acolo să pregătiţi pentru noi.
16 Şi ucenicii au purces şi au venit în oraş şi au găsit aşa precum le-a spus şi au pregătit Pastile.
17 Iar când s’a înserat a venit cu cei doisprezece.
18 Pe când şedeau la masă şi mâncau, Iisus grăit-a: Adevăr grăiesc vouă că unul dintre voi, care mănâncă împreună cu mine, mă va vinde.
19 Atunci ei începură să se întristeze şi să-i zică, unul câte unul: Nu cumva sunt eu? şi celălalt: Nu cumva sunt eu?
20 Ci el le-a răspuns zicând – Unul dintre cei doisprezece, care întinge acum cu mine, în blid.
21 Fiul omului, într’adevăr, merge precum scris este despre el, dar vai de acel om prin care se vinde Fiul omului. Bine era de omul acela dacă nu s’ar fi născut.
22 Şi mâncând ei, a luat Iisus pâine şi binecuvântând a frânt şi le-a dat lor şi a zis: Luaţi, mâncaţi, acesta este trupul meu.
23 Şi luând paharul, mulţumind, l-a dat lor şi au băut dintr’însul toţi.
24 Şi a zis lor: Acesta este sângele meu, al legii celei nouă, carele pentru mulţi se varsă.
25 Adevăr grăiesc vouă că de acum nu voi mai bea din rodul viţei până în ziua aceea când îl voi bea nou, întru împărăţia lui Dumnezeu.
26 Şi după ce au cântat cântări de laudă, au ieşit la Muntele Măslinilor.
27 Atunci Iisus le-a zis: Toţi vă veţi sminti întru mine, în noaptea aceasta, că scris este: Bate-voi păstorul şi se vor risipi oile;
28 Ci după învierea mea, voi merge mai înainte de voi în Galileia.
29 Dar Petru grăi către Iisus: Chiar dacă toţi se vor sminti întru tine, totuşi eu nu.
30 Ci Iisus i-a răspuns: Adevăr grăiesc ţie că tu acum, în noaptea aceasta, mai înainte ca să cânte de două ori cocoşul, te vei lepăda de mine de trei ori.
31 El însă spunea stăruitor: Şi de-ar fi să mor cu tine, nu te voi tăgădui. Şi tot aşa au zis cu toţii.
32 Apoi au venit la un loc împrejmuit al cărui nume este Ghetsemane şi acolo a zis către ucenicii săi: Şedeţi aici până ce mă voi ruga.
33 Şi a luat cu el pe Petru şi pe Iacob şi pe Ioan şi a început să se înspăimânte şi să se zbuciume.
34 Şi le-a zis lor: Prea întristat este sufletul meu până la moarte. Rămâneţi aici şi priveghiaţi.
35 Apoi mergând puţin mai înainte a căzut pe pământ şi se ruga că de este cu putinţă să treacă de la el ceasul acela.
36 Şi zicea: Abba (părinte), toate sunt ţie cu putinţă; depărtează paharul acesta de la mine. Însă nu ce voiesc eu, dar ceea ce voieşti tu.
37 Şi a venit la ucenici şi i-a găsit dormind şi a grăit către Petru: Simone, dormi? N’ai avut tărie ca să veghezi un ceas?
38 Fiţi treji şi vă rugaţi ca să nu intraţi în ispită. Căci duhul este nepregetător, dar trupul, neputincios.
39 Şi iarăşi s’a dus de s’a rugat, spunând aceleaşi vorbe.
40 Dar întorcându-se i-a găsit pe ei din nou dormind, căci ochii lor erau îngreuiaţi de somn şi nu ştiau ce să-i răspundă.
41 Şi a venit a treia oară şi le-a zis: Dormiţi de acum şi vă odihniţi! Ajunge! A sosit ceasul. Iată Fiul omului este dat în mâinile păcătoşilor.
42 Sculaţi-vă. Să mergem. Iată cel ce m’a vândut este aproape.
43 Şi degrabă, pe când el încă vorbea, se ivi Iuda Iscarioteanul, unul dintre cei doisprezece, şi cu el o ceată, cu săbii şi cu fuşti, de la mai marii preoţilor, de la Cărturari şi de la bătrâni.
44 Iar vânzătorul le-a fost dat un semn zicând: Pe care-l voi săruta, acela este. Puneţi mâna pe el şi duceţi-l cu bună pază.
45 Şi venind în clipa aceea şi apropiindu-se de el, zis-a lui: Rabi! Rabi! şi l-a sărutat.
46 Iar ceilalţi au pus mâna pe el şi l-au prins.
47 Unul din cei ce stăteau pe lângă el, scoţând sabia, a lovit pe sluga arhiereului şi i-a tăiat urechea.
48 Şi Iisus luând cuvântul le-a vorbit: Ca la un tâlhar aţi ieşit cu săbii şi cu lănci, ca să mă prindeţi.
49 În fiecare zi eram la voi în templu, învăţând, şi nu m’aţi prins. Dar toate acestea sunt ca să se împlinească scripturile.
50 Atunci l-au lăsat şi au fugit toţi.
51 Ci un tânăr mergea după Iisus, înfăşurat într’un talar de in, pe trupul gol, şi au pus mâna pe el.
52 El însă, lăsând talarul, le-a scăpat din mână gol.
53 Şi l-au dus pe Iisus la arhiereu şi s’au adunat acolo toate căpeteniile preoţilor, cu bătrânii şi cu Cărturarii.
54 Iar Petru, de departe, se ţinea după Iisus, până a intrat înăuntru în curtea arhiereului şi şedea împreună cu slujitorii şi se încălzea la foc.
55 Mai marii preoţilor şi tot sinedriul căutau împotriva lui Iisus mărturie ca să-l dea la moarte, dar nu găseau.
56 Că mulţi mărturiseau mincinos împotriva lui, dar mărturiile nu se potriveau.
57 Atunci s’au ridicat câţiva, care, mărturisind strâmb împotriva lui, au zis:
58 Noi l-am auzit zicând aşa: Dărâma-voi acest templu făcut de mână şi în trei zile altul, nefăcut de mână, voi clădi.
59 Dar nici aşa mărturia lor nu era la fel.
60 Atunci sculându-se în mijlocul lor, arhiereul l-a întrebat pe Iisus, zicând: Nu răspunzi nimic la ce mărturisesc împotriva ta aceştia?
61 Ci el tăcea şi nu răspundea nimic. Iarăşi l-a întrebat arhiereul şi i-a zis: Eşti tu Christosul, Fiul celui binecuvântat?
62 Atunci Iisus i-a răspuns: Eu sunt şi veţi vedea pe Fiul omului şezând de-a-dreapta puterii şi viind cu norii cerului.
63 Ci arhiereul sfâşiind veşmintele sale a zis: Ce trebuinţă mai avem de martori?
64 Aţi auzit cum a hulit. Ce vi se pare vouă? Iar ei toţi l-au osândit, judecându-l vinovat de moarte.
65 Atunci unii începură să scuipe asupra lui şi să-i acopere faţa şi dându-i pumni să-i spună: Proroceşte. Iar slugărimea l-a luat la bătaie cu palmele.
66 Pe când Petru era jos în curte, venit-a una din servitoarele arhiereului.
67 Şi văzându-l pe Petru, care se încălzea, s’a uitat bine la el şi a zis: Şi tu erai cu Iisus Nazarineanul.
68 El însă tăgădui, zicând: Nici nu ştiu, nici nu înţeleg ce zici. Şi ieşi afară în curtea întâia. Atunci cântă cocoşul.
69 Dar fata îl văzu iarăşi şi începu să spună celor ce stăteau pe aproape că şi acesta este dintre ei.
70 Iar Petru tăgădui încă o dată. Însă peste puţin, cei ce stăteau acolo ziseră către Petru: Cu adevărat că eşti dintre ei; doar eşti galileian şi vorbirea ta este la fel.
71 Atunci Petru începu să se blesteme şi să se jure că: Nu ştiu pe omul acesta de care ziceţi.
72 Şi numai decât cocoşul cântă a doua oară. Şi Petru îşi aduse aminte de cuvânt, cum îi zisese Iisus că: Mai nainte ca să cânte de două ori cocoşul, te vei lepăda de mine de trei ori. Şi gândindu-se a început să plângă.
