×

Dimensiunea fontului:

Biblia Regele Carol II

SFÂNTA EVANGHELIE CEA DE LA MARCU

Capitolul 12

Parabola cu lucrătorii cărora li s’a dat via pe mână. Dinarul dajdiei, învierea morţilor şi marea poruncă din lege. Domnul şi Fiul lui David. Banul văduvei.

1 A început, după aceea, să le vorbească în pilde: Un om a sădit vie, a împrejmuit-o cu gard, a săpat în ea zăcătoare sub teasc, a clădit un turn de pază şi a dat-o lucrătorilor, iar el s’a dus departe.

2 La timp, a trimis la lucrători o slugă, ca să primească de la ei din rodul viei.

3 Dar ei punând mâna pe el, l-au bătut şi i-au dat drumul fără nimic.

4 A trimis la ei a doua oară altă slugă, dar şi pe acela, lovindu-l cu pietre, i-au spart capul şi l-au gonit cu ocară.

5 A trimis pe al treilea; pe acesta l-au omorît; şi apoi pe mulţi alţii. Ci ei pe unu îi băteau de moarte, pe alţii îi omorau.

6 Mai avea un fiu al său iubit. În cele din urmă, îl trimise la lucrători zicând: Se vor sfii de fiul meu.

7 Dar acei lucrători vorbiră între ei: Acesta este moştenitorul; veniţi să-l omorîm şi moştenirea va fi a noastră.

8 Atunci au pus mâna pe el, l-au omorît şi l-au aruncat afară din vie.

9 Ce va face acum stăpânul viei? Va veni şi va pierde pe lucrători, iar via va da-o altora.

10 Oare nici scriptura aceasta n’aţi citit-o: Piatra pe care au aruncat-o ziditorii, aceasta a ajuns să fie vârful unghiului?

11 De la Dumnezeu a fost aceasta şi este lucru minunat în ochi noştri.

12 Şi căutau ca să pună mâna pe el, dar se temeau de popor. Căci cunoscuseră că despre ei zisese pilda aceasta. Dar l-au lăsat şi s’au dus.

13 Au trimis însă la el pe unii din Farisei şi din Irodiani, ca să-l prinză în cuvânt.

14 Deci au venit şi i-au zis: Învăţătorule, ştim că eşti omul adevărului şi nu-ţi pasă de nimeni, fiindcă nu cauţi la faţa oamenilor, ci cu adevărat înveţi calea lui Dumnezeu. Cuvine-se a da dajdie Cezarului sau nu? S’o dăm ori să n’o dăm?

15 El însă, cunoscând făţărnicia lor, le-a zis: Pentru ce mă ispitiţi? Aduceţi-mi un dinar ca să văd.

16 Şi i-au adus. Şi i-a întrebat Iisus: A cui e icoana aceasta şi scriptura de deasupra? Răspuns-au lui: Ale Cezarului.

17 Atunci Iisus a rostit: Daţi Cezarului cele ce sunt ale Cezarului, iar lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu. Şi au rămas miraţi în faţa lui.

18 După aceea, au venit la el Saducheii, care zic că nu este înviere, şi l-au întrebat astfel:

19 Învăţătorule, Moise ne-a lăsat scris că de va muri fratele cuiva şi va lăsa pe nevastă fără de copii, atunci fratele să ia pe văduvă şi să ridice fratelui mort urmaşi.

20 Acum, erau şapte fraţi şi cel dintâi şi-a luat femeie, dar a murit şi n’a lăsat urmaşi.

21 Atunci pe văduvă a luat-o cel de al doilea, şi a murit şi el fără de urmaşi. Tot aşa al treilea.

22 Şi au luat-o de nevastă câte şapte fraţi, nelăsând urmaşi nici unul. În urma tuturor, a murit şi femeia.

23 La înviere, când vor învia, a căruia dintre ei va fi femeia? Căci toţi şapte au ţinut-o de nevastă.

24 Iisus însă le-a grăit: Au nu pentru aceasta rătăciţi, că nu ştiţi nici scripturile, nici puterea lui Dumnezeu?

25 Căci după ce vor învia din morţi, nici nu se mai însoară, nici nu se mai mărită, ci sunt ca îngerii în ceruri.

26 Iar despre morţi cum că înviază, n’aţi citit oare în cartea lui Moise, când i-a vorbit Dumnezeu din rug, cum a zis: Eu sunt Dumnezeul lui Avraam şi Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacob?

27 Dumnezeu nu este Dumnezeul celor morţi, dar al celor vii. Sunteţi în mare rătăcire.

28 Atunci, unul din cărturari, care auzise vorba cu Saducheii şi înţelegea că bine le-a răspuns, s’a apropiat de el şi l-a întrebat: Care poruncă este întâia dintre toate?

29 Iisus i-a răspuns că întâia este: Ascultă, Israile, Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn.

30 Apoi: Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta şi din tot sufletul tău şi din tot cugetul tău şi din toată puterea ta. Aceasta este cea dintâi poruncă.

31 Iar a doua e aceasta: Să iubeşti pe aproapele tău ca însuţi pe tine. Mai mare decât acestea nu este altă poruncă.

32 Atunci cărturarul i-a zis lui: Bine, Învăţătorule; adevărat grăit-ai că unul este Dumnezeu şi nu este altul afară de el;

33 Şi a-l iubi pe el din toată inima şi din tot sufletul şi din tot cugetul şi din toată puterea şi a-l iubi pe aproapele ca însuşi pe sine este mai mult decât toate arderile de tot şi decât toate jertfele.

34 Iar Iisus văzându-l eă a răspuns cu înţelepciune i-a grăit: Nu eşti departe de împărăţia lui Dumnezeu. Şi nimeni nu mai cuteza să-l mai întrebe.

35 Dar învăţând în templu, Iisus a prins să vorbească şi a zis: Cum spun Cărturarii că Mesia este Fiul lui David?

36 Că însuşi David zice întru Duhul sfânt: Zis-a Domnul Domnului meu: Şezi de-a-dreapta mea până ce voi pune pe vrăjmaşii tăi scaun picioarelor tale.

37 Deci însuşi David îl numeşte pe el Domn; de unde dar este fiul lui? Iară multul norod îl asculta cu bucurie.

38 Apoi zicea în învăţătura lui: Feriţi-vă de cărturarii cărora le place să se plimbe în lungi talare şi să li se închine lumea în târguri.

39 Şi să stea în băncile dintâi în sinagoge şi să stea în capul mesei la ospeţe.

40 Ei, care mănâncă de istov casele văduvelor şi de ochii lumii se roagă îndelung, ei, aceştia, prisoselnică osândă vor lua.

41 Şi şedea Iisus în dreptul vistieriei templului şi privea cum norodul aruncă bani în vistierie. Şi mulţi bogaţi aruncau mult.

42 Ci venind o văduvă sărmană a aruncat două parale, adică un sfert de gologan.

43 Atunci Iisus a chemat la sine pe ucenicii săi şi le-a zis: Adevăr grăiesc vouă că această văduvă săracă a aruncat în vistierie mai mult decât toţi ceilalţi.

44 Pentru că toţi au aruncat din ce le prisoseşte, pe când ea, din sărăcia ei, a aruncat tot ce avea, şi-a dat de la gură tot.

Se caută tâlcuiri ale Sfinților Părinți la versetul selectat ...

cautare talcuire

Din păcate nu există încă comentarii adăugate pentru acest verset.
Momentan doar la Epistolele Sfântului Apostol Pavel au fost adăugate comentarii (Romani - Evrei)
Pe viitor, cu ajutorul Domnului, vom adăuga și alte comentarii.