×

Dimensiunea fontului:

Biblia Regele Carol II

SFÂNTA EVANGHELIE CEA DE LA MATEI

Capitolul 22

Parabola cu nunta fiului de împărat. Dinarul Cezarului. Cea mai mare poruncă din lege. Mesia: fiul şi Domnul lui David.

1 Ci Iisus a luat iarăşi cuvântul şi le-a vorbit în parabole, zicând:

2 Împărăţia cerurilor asemănatu-s’a unui împărat, care a făcut nuntă fiului său.

3 Şi a trimis pe slugile sale ca să cheme pe cei poftiţi la nuntă, dar ei n’au voit să vină.

4 Încă o dată a trimis alte slugi zicând: Spuneţi celor poftiţi: iată că am pregătit ospăţul meu; juncii mei şi cele îngrăşate s’au jertfit şi toate sunt gata. Veniţi la nuntă.

5 Dar ei, fără să ţie seama, s’au dus, unul la el în ţarină, altul la negustoria lui.

6 Iar ceilalţi, punând mâna pe servitorii lui, i-au batjocorit şi i-au ucis.

7 Când auzi împăratul de acestea se umplu de mânie şi trimiţând oştile sale nimici pe acei omorîtori şi oraşului lor îi dădu foc.

8 Apoi zice către servitori: nunta este gata, dar cei poftiţi erau nevrednici.

9 Mergeţi deci la răspântiile drumurilor şi pe câţi veţi găsi, chemaţi-i la nuntă.

10 Atunci servitorii au ieşit la drumuri şi au strâns pe toţi câţi i-au găsit, şi răi şi buni, şi s’a umplut casa nunţii cu oaspeţi.

11 Iar intrând împăratul ca să pricească pe oaspeţi, văzu acolo un om care nu era îmbrăcat în veşmânt de nuntă.

12 Şi-i zice împăratul: Prietene, cum ai intrat aici, fără veşmânt de nuntă? El însă a tăcut.

13 Atunci împăratul a rostit către servitori: Legaţi-l de picioare şi de mâini şi aruncaţi-l în întunericul cel mai din afară. Acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor.

14 Căci mulţi sunt chemaţi, dar puţini aleşi.

15 În vremea aceea, s’au dus Fariseii şi au ţinut sfat ca să-i prindă pe el, în cuvânt.

16 Şi au trimis la el pe ucenicii lor, împreună cu Irodianii, zicând: Învăţătorule, ştim că eşti omul adevărului şi întru adevăr înveţi calea lui Dumnezeu şi nu-ţi pasă de nimenea, pentru că nu te uiţi la faţa oamenilor.

17 Spune-ne deci nouă, cum ţi se pare ţie? Se cade să dăm dajdie Cezarului sau nu?

18 Ci Iisus, cunoscând viclenia lor, le-a răspuns: Ce mă ispitiţi, făţarnicilor?

19 Arătaţi-mi banul de dajdie. Ei îi aduseră un dinar.

20 Iisus le zice: A cui e icoana aceasta şi scriptura de deasupra?

21 Răspund ei: Ale Cezarului. Atunci rosteşte către ei: Daţi deci Cezarului cele ce sunt ale Cezarului şi lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu.

22 Auzind acest cuvânt s’au minunat şi lăsându-l s’au dus.

23 În ziua aceea, s’au apropiat de el Saducheii, cei ce zic că nu este înviere, şi l-au întrebat,

24 Şi au zis: Învăţătorule, Moise a rostit: Dacă cineva moare neavând copii, fratele lui să ia de soţie pe cea văduvă şi să ridice fratelui mort urmaşi.

25 Au fost, acum, la noi, şapte fraţi; şi cel dintâi s’a însurat şi a murit şi neavând urmaş a lăsat pe femeia sa fratelui său.

26 Aşijderea al doilea şi al treilea, până la şapte.

27 La urma tuturor a murit şi femeia.

28 La înviere deci, a cărui dintre cei şapte va fi femeia? Căci toţi au avut-o de nevastă.

29 Răspunzând Iisus le-a grăit: Vă rătăciţi, neştiind scripturile, nici puterea lui Dumnezeu.

30 Căci la înviere cei ce înviază nici nu se însoară, nici nu se mărită, ci sunt ca îngerii lui Dumnezeu, în cer.

31 Iar despre învierea morţilor, au n’aţi citit ce s’a rostit vouă de Dumnezeu, când zice:

32 Eu sunt Dumnezeul lui Avraam şi Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacob; nu este Dumnezeu al morţilor, ci al viilor.

33 Iar mulţimile ascultându-l erau uimite de învăţătura lui.

34 Ci auzind Fariseii că a închis gura Saducheilor, s’au adunat laolaltă.

35 Şi unul dintre ei, învăţător al legii, ispitindu-l pe Iisus, l-a întrebat:

36 Învăţătorule, care este marea poruncă din lege?

37 El îi răspunse: Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău.

38 Aceasta este marea şi cea dintâi poruncă;

39 Iar a doua, la fel cu aceasta: Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.

40 În aceste două porunci atârnă toată legea şi prorocii.

41 Şi fiind adunaţi Fariseii, i-a întrebat Iisus,

42 Zicând: Ce vi se pare despre Christos? Al cui fiu este? Răspund ei: Al lui David.

43 El întrebă: Cum atunci David în spirit, îl numeşte pe el Domn, când zice:

44 Zis-a Domnul Domnului meu: Şezi de-a-dreapta mea până ce voi pune pe vrăjmaşii tăi aşternut picioarelor tale.

45 Dacă deci David îl numeşte pe el Domn, cum este fiul lui?

46 Dar nimeni nu putea să-i răspundă o vorbă, şi nici nu mai cuteză vre-unul, din ziua aceea, să-l mai întrebe pe el ceva.

Se caută tâlcuiri ale Sfinților Părinți la versetul selectat ...

cautare talcuire

Din păcate nu există încă comentarii adăugate pentru acest verset.
Momentan doar la Epistolele Sfântului Apostol Pavel au fost adăugate comentarii (Romani - Evrei)
Pe viitor, cu ajutorul Domnului, vom adăuga și alte comentarii.