×

Dimensiunea fontului:

Biblia Regele Carol II

NUMERII

Capitolul 9

Paştile. Stâlpul de nor şi stâlpul de foc.

1 Atunci a vorbit Domnul cu Moise în pustiul Sinai, în anul al doilea de la ieşirea din ţara Egiptului, în luna cea dintâi, aşa:

2 «Să prăznuiască fiii lui Israil Paștile la vremea lor,

3 În ziua a paisprezecea a lunii acesteia, între cele două seri. Să le prăznuiţi la vremea lor, potrivit tuturor legilor şi orânduielilor în fiinţă.»

4 Atunci a poruncit Moise fiilor lui Israil să prăznuiască Paștile;

5 Şi ei au prăznuit Paștile în ziua a paisprezecea a lunii întâia, între cele două seri, în pustiul Sinai; şi precum a poruncit lui Moise Domnul, aşa au făcut fiii lui Israil.

6 Erau însă unii care se întinaseră atingându-se de morţi şi nu puteau să prăznuiască Paștile în ziua aceea. Atunci ei se înfăţişară în ziua aceea înaintea lui Moise şi Aaron,

7 Şi ziseră către ei: «Noi suntem spurcaţi, fiindcă ne-am atins de morţi. Pentru ce să fim păgubiţi, ca să nu aducem dar Domnului, la vreme, în mijlocul fiilor lui Israil?»

8 Atunci Moise le-a răspuns: «Aşteptaţi să aflu ceea ce vă va porunci vouă Domnul!»

9 Atunci a poruncit lui Moise Domnul astfel:

10 Spune fiilor lui Israil:«Dacă cineva dintre voi sau din urmaşii voştri se va spurca atingându-se de un mort sau este în călătorie departe, cu toate acestea să săvârşească Paștile pentru Domnul».

11 În luna a doua, în ziua a paisprezecea, între cele două seri, să prăznuiască Paștile şi să mănânce azime cu ierburi amare;

12 Şi să nu lase nimic pe a doua zi şi nici un os să nu zdrobească, ci să facă praznic după toată rânduiala cea pentru Paşti.

13 Iar omul care este curat şi nu se află în călătorie departe şi trece cu vederea să prăznuiască Paștile, unul ca acela să fie nimicit din poporul lui, fiindcă n’a adus dar Domnului la vremea potrivită. Omul acela să-şi ispăşească păcatul!

14 Dacă vre-un străin care locueşte în mijlocul vostru, ca străin, vrea să prăznuiască Paștile Domnului, să le prăznuiască după rânduiala şi pravila Paştilor. Să fie o singură lege pentru voi: pentru străin cât şi pentru băştinaş.»

15 În ziua când a fost înălţat sfântul locaş, un nor a acoperit locaşul sfânt, – cortul descoperirii – şi de cu seară până dimineaţa sfântul locaş se vedea ca o arătare de foc.

16 Aşa era deapururi: ziua îl acoperea norul, iară noaptea arătarea cea de foc.

17 Când norul se ridica deasupra cortului, porneau şi fiii lui Israil, şi în locul în care se oprea norul acolo şi fiii lui Israil aşezau tabăra.

18 La porunca Domnului, fiii lui Israil porneau la drum şi tot la porunca lui poposeau cu tabăra, aşa că ei stăteau cu tabăra atâta vreme cât stătea şi norul deasupra sfântului locaş.

19 Şi când norul zăbovea mai multe zile deasupra sfântului locaş, fiii lui Israil erau luători aminte la porunca Domnului şi nu porneau.

20 Iar dacă se întâmpla că norul se oprea câteva zile deasupra sfântului locaş, era la fel: la porunca lui Dumnezeu se opreau cu tabăra şi tot la porunca Domnului porneau la drum.

21 Şi dacă norul rămânea de cu seară şi până dimineaţa, şi norul se ridica dimineaţa, atunci porneau şi ei; iar dacă norul se ridica după o zi şi o noapte, plecau atunci.

22 Dacă norul se oprea deasupra sfântului locaş mai multe zile, o lună sau un an, fiii lui Israil se opreau şi ei cu tabăra şi nu plecau, iar când se ridica norul porneau şi ei.

23 La porunca Domnului se opreau cu tabăra şi tot la porunca Domnului plecau; ei păzeau porunca Domnului potrivit rânduielii sale, dată prin gura lui Moise.

Se caută tâlcuiri ale Sfinților Părinți la versetul selectat ...

cautare talcuire

Din păcate nu există încă comentarii adăugate pentru acest verset.
Momentan doar la Epistolele Sfântului Apostol Pavel au fost adăugate comentarii (Romani - Evrei)
Pe viitor, cu ajutorul Domnului, vom adăuga și alte comentarii.