×

Dimensiunea fontului:

Biblia Regele Carol II

LEVITICUL

Capitolul 27

Juruinţe si dijme.

1 Şi Domnul a mai vorbit lui Moise şi i-a zis:

2 «Spune fiilor lui Israil şi le dă poruncă: Dacă cineva va face o juruinţă Domnului şi este vorba de un suflet de om, atunci acesta să fie al Domnului, după preţăluirea ta:

3 Pentru un om în vârstă de douăzeci şi până la vârsta de şaizeci de ani preţăluirea ta să fie cincizeci de sicli de argint, după siclul sfântului locaş,

4 Iar de este femeie, preţăluirea ta să fie treizeci de sicli.

5 Dacă este vorba de unul în vârstă de cinci ani şi până la douăzeci de ani, preţăluirea ta să fie pentru băiat douăzeci de sicli, iar pentru fată zece sicli;

6 Iar de este vorba de vârsta de o lună până la cinci ani, preţăluirea ta să fie pentru prunci cinci sicli de argint, iar pentru pruncă să fie trei sicli de argint.

7 Dacă este în vârstă de şaizeci de ani şi mai mult, pentru bărbat preţăluirea ta să fie cincisprezece sicli, iar pentru femeie să fie zece sicli.

8 Şi dacă cel cu juruinţă va fi mai sărac decât preţăluirea ta, să fie înfăţişat înaintea preotului şi preotul să-l preţăluiască; şi anume să-l preţăluiască după darea lui de mână.

9 Şi dacă darul care se va aduce Domnului va fi din vite, orice se va aduce Domnului să fie sfânt.

10 Să n’o schimbe şi să n’o înlocuiască: o vită bună cu alta proastă, sau una proastă cu alta bună; şi dacă va pune o vită în locul altei vite, atât ea cât şi cea pusă în locul ei, afierosite sunt amândouă.

11 Iar dacă dobitocul de juruinţă este din cele necurate, dintre care nu se afierosesc Domnului, atunci să aducă dobitocul înaintea preotului;

12 Şi preotul să-l preţăluiască de este bun sau de este rău, şi după preţăluirea lui, aşa să rămână.

13 Iar dacă voieşte să-l răscumpere, atunci să adaoge la preţul hotărît de tine încă o cincime.

14 Şi dacă cineva va afierosi casa sa spre a fi închinată Domnului, s’o preţăluiască preotul de este bună sau rea, şi cum va preţălui-o preotul, aşa să-i rămână preţul.

15 Dacă însă dăruitorul vrea să-şi răscumpere casa, atunci el să adaoge peste preţăluirea ta o cincime şi să rămâe a lui.

16 Dacă cineva va afierosi Domnului din ogoarele moşiei sale, atunci preţăluirea ta să se facă după sămânţa trebuincioasă la sămănat, preţuind un homer de sămânţă de orz cincizeci de sicli de argint.

17 Dacă îşi afieroseşte ţarina, chiar din anul jubileu, preţul să fie aşezat după preţăluirea ta.

18 Iar dacă îşi afieroseşte ţarina după anul jubileu, atunci preotul să socotească preţul după numărul anilor care au mai rămas până la viitorul an jubileu şi să facă scăzământ din preţăluirea ta.

19 Iar dacă cel ce a afierosit ţarina vrea să şi-o răscumpere, el să adaoge peste preţ o cincime şi să rămână a lui.

20 Dacă însă el nu-şi va răscumpăra ţarina, sau dacă a fost vândută altuia, nu va mai putea să fie răscumpărată,

21 Ci, când această ţarină se va libera, în anul jubileu, să rămână sfinţită Domnului, ca şi o ţarină legată cu blestem şi să treacă în stăpânirea preotului.

22 Iar dacă este o ţarină cumpărată cu bani şi nu din moştenirea lui, ţarina pe care el voieşte s’o afierosească Domnului,

23 Preotul să-i facă socoteala venitului ţarinei, până la anul jubileu, şi dăruitorul să dea preţul după socoteala ta chiar în ziua aceea, ca afierosire Domnului.

24 Dar în anul jubileu, ţarina să se întoarcă la stăpânul de la care o cumpărase şi din bucata căruia făcea ea parte.

25 Şi toate preţăluirile tale să le facă după siclul sfânt; iar siclul sfânt este de douăzeci de ghere.

26 Cei întâi născuţi însă ai dobitoacelor care se nasc pârgă Domnului, să nu-i afierosească nimeni: vită mare ori vită mică sunt ale Domnului.

27 Şi dacă e dobitoc necurat, să-l răscumpere după preţăluirea ta şi pe deasupra să mai dea şi o cincime; iar de nu-l răscumpără, să se vânză după socoteala ta.

28 Peste toate acestea, dacă e la mijloc dăruială cu blestem, pe care cineva, din toate câte are, a făcut-o Domnului, fie suflet de om, fie dobitoc, fie parte din moştenire, ceea ce a fost dat cu blestem, nu se poate nici vinde, nici răscumpăra; toate aceste închinări sunt prea sfinte şi sunt ale Domnului.

29 Oricine dintre oameni, a fost afierosit cu jurământ, nu poate să se răscumpere, ci trebue să fie dat morţii.

30 Toată dijma pământului, din cele semănate în pământ şi din rodul pomilor, i se cuvine Domnului; este partea lui cea sfântă.

31 Dacă cineva vrea să răscumpere o parte din dijma cuvenită Domnului, să dea pe deasupra o cincime din preţul ei,

32 Iară zeciuiala, oricare ar fi ea, din turmă, ori din cireada şi din toate câte trec pe sub cârja baciului, aceasta este: al zecilea cap de vită este partea sfântă cuvenită Domnului

33 Să nu facă alegere dacă este bună sau rea, nici s’o schimbe cu alta. Iar dacă pune alta în locul ei şi cea înlocuită şi cea pusă în loc, amândouă vor fi sfinţite Domnului; răscumpărare nu se poate face!»

34 Iată dar poruncile pe care Domnul le-a dat lui Moise, pentru fiii lui Israil, în muntele Sinai.

Se caută tâlcuiri ale Sfinților Părinți la versetul selectat ...

cautare talcuire

Din păcate nu există încă comentarii adăugate pentru acest verset.
Momentan doar la Epistolele Sfântului Apostol Pavel au fost adăugate comentarii (Romani - Evrei)
Pe viitor, cu ajutorul Domnului, vom adăuga și alte comentarii.