×

Dimensiunea fontului:

Biblia Regele Carol II

PLÂNGERILE LUI IEREMIA

Capitolul 2

Plângerea a doua. Nimicirea Ierusalimului.

1 O, cum a acoperit cu nori Domnul, întru mânia sa, pe fiica Sionului! Din cer a trântit pe pământ slava lui Israil şi în ziua mâniei sale nu şi-a adus aminte de aşternutul picioarelor sale.

2 Domnul a nimicit fără milă toate sălaşele lui Iacob; întru întărâtarea urgiei sale doborît-a la pământ întăriturile fiicei lui Iuda; făcutu-le-a una cu pământul, pângărit-a împărăţia şi pe voevozii ei.

3 Întru aprinderea mâniei sale, a zdrobit toată puterea lui Israil; înaintea duşmanului şi-a tras dreapta sa înapoi. Aprins-a în Iacob un pârjol care pârjoleşte de jur-împrejur.

4 El a încordat arcul său ca un duşman; el s’a aţinut cu dreapta sa ca un protivnic; el a făcut praf tot ce desfăta ochiul, în cortul fiicei Sionului; vărsat-a mânia sa, ca o văpaie.

5 Stăpânul s’a arătat ca un duşman: nimicit-a pe Israil, a şters toate palatele lui şi i-a dărâmat întăriturile; iar peste fiica lui Iuda a grămădit jale peste jale.

6 Culcat-a la pământ ca pe o vie cortul său; pustiit-a locul adunărilor sale de prăznuire; curmat-a Domnul, în Sion, adunările şi Sâmbăta şi-a lepădat, în iuţimea mâniei sale, şi pe rege şi pe preot.

7 Scârbitu-s’a Domnul de jertfelnicul său, pângărit-a sfântul său locaş; dat-a în mâna duşmanului zidurile templului prăznuirilor sale; duşmanii au chiuit în templul Domnului ca în zi de praznic.

8 Socotinţa Domnului a fost ca să surpe zidul fiicei Sionului, de aceea întins-a funia şi n’a tras înapoi mâna sa, până ce nu l-a nimicit. Cufundat-a în jale zidul şi valul de dinaintea lui. Jalnică e dărăpănarea lor!

9 Porţile ei au intrat în pământ, zăvoarele lor le-a stricat şi le-a sfărâmat; regele ei şi voevozii sunt pribegi printre păgâni. Legea sfântă nu mai este; chiar profeţii nu mai află nici o descoperire de la Domnul.

10 Stau la pământ şi tac bătrânii fiicei Sionului; în cap şi-au presărat ţărână şi s’au încins cu sac; iar fecioarele Ierusalimului ţin capetele lor plecate spre pământ.

11 Ochii mei se sfârşesc de plâns, Jăuntrul meu arde ca văpaia, fierea mea se varsă pe pământ din pricina prăbuşirii fiicei poporului meu, din pricina copiilor şi a pruncilor care mor de foame, în pieţele cetăţii.

12 Ei strigă către maicile lor: «Unde este pâine, unde este vin?» Şi cad sleiţi, ca doborîţi de sabie, în pieţele cetăţii, şi îşi dau duhul la sânul maicilor lor.

13 Cu ce vorbe să te ogoesc? Ce asemănare să-ţi găsesc, fiica Ierusalimului? Cu cine să te pun alături, ca să pot să te mângâi, o, fecioară, fiica Sionului? Căci neţărmurit, ca marea, este prăpădul tău! Cine să te tămaduiască?

14 Profeţii tăi ţi-au profeţit minciuni şi înşelăciuni şi nu ţi-au dat pe faţă vina ta, ca să întoarcă de la tine robia ta, ci ţi-au arătat vedenii înşelătoare şi aducătoare de pieire.

15 Bat la tine din palme toţi drumeţii, flueră şi clatină din cap, în pofida fiicei Ierusalimului: «Aceasta este oare cetatea pe care o numeau cununa frumuseţii, bucuria lumii?»

16 La tine cască gura lor toţi protivnicii tăi, flueră, scrâşnesc din dinţi şi zbiară: «L-am mâncat! Da! Aceasta este ziua pe care am aşteptat-o! Am ajuns-o! Am trăit-o!»

17 Domnul a făcut ceea ce-şi pusese de gând să facă, şi a adeverit cuvântul său cu care el ne ameninţa de multă vreme: el a nimicit fără de milă, dat-a prilej de bucurie duşmanilor tăi şi a semeţit pe protivnicu tăi.

18 Strigă tare către Domnul, tu fecioară, fiică a Sionului! Să curgă lacrimile tale ca un pârău, ziua şi noaptea; nu te lăsa odihnei; ochiul tău să nu contenească!

19 Scoală şi te jeleşte în ceas de noapte, la începutul străjilor nopţii; inima ta varsă-o ca apa înaintea feţei Domnului! Spre el ridică-ţi mâna pentru viaţa pruncilor tăi, care se prăpădesc de foame la colţul tuturor uliţelor.

20 Vezi, o, Doamne, şi te uită cui i-ai mai făcut aşa! Să mănânce femeile rodul pântecelui lor, pe copiii pe care îi alintă? Să fie ucişi în templul Domnului preotul şi profetul!

21 Stau culcaţi jos, pe uliţi, tânăr şi bătrân. Fecioarele şi feciorii mei căzut-au de sabie. Ucisu-i-ai în ziua urgiei tale, măcelăritu-i-ai fără îndurare.

22 Chemat-ai ca în zi de prăznuire pe toţi cei ce, de jur-împrejur, mă îngrozeau. Şi în ziua mâniei Domnului n’a fugit şi n’a scăpat nici unul dintre cei pe care i-am alintat şi i-am crescut; pe toţi i-a omorît duşmanul!

Se caută tâlcuiri ale Sfinților Părinți la versetul selectat ...

cautare talcuire

Din păcate nu există încă comentarii adăugate pentru acest verset.
Momentan doar la Epistolele Sfântului Apostol Pavel au fost adăugate comentarii (Romani - Evrei)
Pe viitor, cu ajutorul Domnului, vom adăuga și alte comentarii.