×

Dimensiunea fontului:

Biblia Regele Carol II

PLÂNGERILE LUI IEREMIA

Capitolul 1

Plângerea întâia. Cetatea Ierusalimului, pustiită, caută mângâiere. Sionul cere răzbunare de la Domnul împotriva duşmanilor.

1 O, cum a rămas pustie, cetatea cea cu mult norod! Ajuns-a ca o văduvă, cea mai vestită dintre popoare; doamna cetăţilor ajuns-a birnică!

2 Noaptea plânge necontenit cu lacrimi pe obraz şi dintre toţi câţi o iubeau, nici unul n’o mai mângâie; toţi prietenii ei şi-au călcat credinţa şi au ajuns vrăjmaşi.

3 Iuda a plecat aiurea din pricina împilării şi de muncă grea; el sălăşlueşte printre păgâni şi nu are tihnă. Toţi prigonitorii lui l-au prins la strâmtoare.

4 Drumurile care duc spre Sion sunt jalnice, fiindcă nimeni nu mai vine la praznice. Toate porţile sunt pustii; preoţii ei suspină; fecioarele sunt duse în robie şi ea este amărîtă.

5 Vrăjmaşii ei sunt biruitori, duşmanii ei sunt plini de voie bună; căci Domnul a mâhnit-o, din pricina multelor ei păcate; iar feciorii ei au fost siliţi să plece în robie, înaintea cuceritorului.

6 Astfel, fiica Sionului şi-a irosit toată strălucirea! Principii ei sunt ca berbecii care nu au păşune, şi fug sleiţi de puteri de dinaintea prigonitorului.

7 Cetatea Ierusalimului îşi aduce aminte în restriştea şi în zbuciumul ei de toată strălucirea pe care o avea în trecutele vremuri. Acum însă, când poporul a căzut în mâna vrăjmaşului şi când nimeni nu-i vine într’ajutor, duşmanii ei se uită la ea şi râd de prăbuşirea ei.

8 Ierusalimul a păcătuit greu, pentru aceasta a ajuns privelişte de groază; toţi cei ce-l slăveau îl dispreţuesc, căci i-au văzut goliciunea, iar el suspină şi-şi ascunde faţa.

9 De poala veşmântului stă lipită necurăţenia, căci la sfârşitul lui el nu s’a gândit. S’a prăbuşit în chip uluitor şi n’are pe nimeni care să-l mângâie! «Vezi, Doamne, obida mea, căci vrăjmaşul birueşte!»

10 Duşmanul şi-a întins mâna la toate podoabele. Văzut-a pe păgâni intrând în templu, neamuri pentru care ai dat poruncă: «Să nu intre în obştia ta!»

11 Tot poporul suspină căutând pâine, şi-şi dă odoarele pentru demâncare, ca să-şi ţină viaţa. — «Vezi, Doamne, şi ia aminte cum am ajuns să fiu dispreţuit!»

12 «Nu vă înduioşaţi voi care treceţi pe cale? Uitaţi-vă încoace şi vedeţi dacă este vre-o durere ca durerea mea care mă copleşeşte şi cu care Domnul m’a împovărat în ziua pâlpâirii mâniei sale!

13 Foc a trimis de sus în oasele mele şi m’a smerit, cursă a întins picioarelor mele şi m’a dat înapoi; m’a pustiit şi m’a vlăguit!

14 Legat a fost de mâna lui jugul păcatelor mele; greu împletite, ele atârnă pe grumazul meu; sfărâmat-a puterea mea şi m’a dat în mâna celor care sunt mai puternici decât mine.

15 Spulberat-a Domnul pe toţi vitejii mei din mijlocul meu; el a chemat adunare de sărbătoare împotriva mea, ca să nimicească pe voinicii mei. Stăpânul a toate a strivit ca în teasc pe fecioara, fata Iudei.

16 Pentru acestea, eu plâng mereu; din ochii mei izvorăsc lacrimi, căci departe de mine este mângâietorul, cel ce mă îmbărbăta. Feciorii mei cu toţii au fost daţi pieirii, căci duşmanul avut-a biruinţă.»

17 Sionul a întins mâinile sale, dar nu e nici un mângâietor! Domnul a dat poruncă tuturor vrăjmaşilor lui Iacob să-l împresoare. Ajuns-a Ierusalimul înaintea ochilor lor ca o grozăvie.

18 Drept este Domnul, căci împotriva poruncilor lui m’am răzvrătit. Luaţi aminte, voi toate popoarele, şi vedeţi obida mea: fecioarele mele şi feciorii mei au fost duşi în robie.

19 Strigat-am către iubiţii mei, dar ei m’au înşelat; preoţii şi bătrânii mei au pierit în cetate, căutând hrană, ca să-şi scape viaţa.

20 Vezi, Doamne, cât sunt de strâmtorat! Lăuntrul meu se zbuciumă. Inima mea se zvârcoleşte în trupul meu, pentru că m’am răzvrătit. Afară, sabia seceră pe feciorii mei, iar în cetate pustieşte moartea.

21 Ascultă suspinul meu, căci n’am pe nimeni mângâietor! Toţi duşmanii mei ştiu de nenorocirea mea şi se bucură că tu te-ai purtat aşa cu mine. Adă şi peste ei ziua pe care ai făgăduit-o şi să ajungă şi ei ca mine!

22 Toată fărădelegea lor să vină înaintea ta şi să le faci lor precum mi-ai făcut şi mie, pentru toate păcatele mele! Căci multe sunt suspinele mele şi inima mea boleşte.

Se caută tâlcuiri ale Sfinților Părinți la versetul selectat ...

cautare talcuire

Din păcate nu există încă comentarii adăugate pentru acest verset.
Momentan doar la Epistolele Sfântului Apostol Pavel au fost adăugate comentarii (Romani - Evrei)
Pe viitor, cu ajutorul Domnului, vom adăuga și alte comentarii.