×

Dimensiunea fontului:

Biblia Regele Carol II

PROFETUL ISAIA

Capitolul 63

Pedeapsa lui Edom, îndărătnicit în păcate.

1 Cine este cel ce vine din Edom, în veşminte stacojii, din Bosra? Măreţ este în îmbrăcămintea lui şi se ridică mândru plin de puterea lui! «Eu sunt acela al cărui cuvânt este: dreptatea şi puternic este să mântuiască!»

2 Pentru ce îmbrăcămintea ta este stacojie şi veşmântul tău este roşu ca al unuia care calcă strugurii?

3 «Singur am călcat în teasc şi dintre popoare nimeni nu era cu mine; şi am călcat întru mânia mea, i-am strivit întru întărâtarea mea şi sângele lor a ţâşnit pe veşmântul meu şi mi-am pătat toate straiele mele.

4 Căci o zi de răzbunare era sortită în inima mea şi anul răscumpărării sosise.

5 Priveam în jur: nici un ajutor! Mă cuprindea mirarea, dar nu era nici un sprijin! Atunci braţul meu m’a ajutat şi urgia mea a fost sprijinul meu.

6 În urgia mea am călcat în picioare noroade şi le-am zdrobit în furia mea, şi sângele lor l-am împrăştiat pe pământ.»

7 Milostivirile Domnului lăudându-le, le voi pomeni, faptele cele slăvite ale Celui Veşnic, aşa precum le-a săvârşit pentru noi Domnul, cel plin de bunătăţi cu casa lui Israil; pomeni-voi cele ce a făptuit pentru noi, după îndurările sale şi după mulţimea milelor sale.

8 Şi a zis: «Cu adevărat ei sunt poporul meu, fii care nu vor fi necredincioşi!»

9 Şi el le-a fost mântuitor în toate strâmtorările lor. Şi n’a fost nici sol şi nici înger, ci faţa lui i-a mântuit. Întru iubirea lui şi întru îndurarea lui, el i-a răscumpărat, i-a sprijinit şi i-a călăuzit în toată vremea de demult.

10 Dar ei s’au răzvrătit şi au turburat Duhul lui cel sfânt. Atunci el li s’a făcut duşman şi s’a războit împotriva lor.

11 Ci ei îşi aduseră aminte de vremile străvechi, de sluga sa Moise: Unde este cel ce a scos din mare pe păstorul turmei sale? Unde este cel ce a pus, în mijlocul lor, Duhul său cel sfânt?

12 Cel care cu braţul său slăvit a călăuzit dreapta lui Moise, cel ce a despicat apele înaintea lor, făcându-şi un nume veşnic?

13 Cel ce i-a purtat prin adâncurile mării, ca pe un cal în pustie, şi ei nu s’au poticnit?

14 Ca vitele care coboară în vale largă, astfel Duhul Domnului îi ducea la odihnă, astfel călăuzit-ai pe poporul tău, ca să-ţi faci nume prea slăvit.

15 Priveşte din ceruri şi vezi din palatul tău cel sfânt şi strălucit: unde este râvna şi puterea ta? Unde este zbuciumul inimii tale şi îndurarea ta?

16 Au contenit pentru mine! Dar tu eşti părintele nostru! Avraam nu ne ştie, Israil nu ne cunoaşte. Tu, Doamne, eşti Tatăl nostru; Mântuitorul nostru, din cărunta străvechime este numele tău!

17 Pentru ce, Doamne, ne-ai lăsat să rătăcim din căile tale şi ne-ai împietrit inimile noastre ca să nu ne mai temem de tine? Întoarce-te! De mila robilor tăi, de mila seminţiilor care sunt moştenirea ta!

18 Pentru ce au pângărit cei nelegiuiţi templul tău şi duşmanii noştri au călcat în picioare altarul tău?

19 Am ajuns ca un popor peste care tu de multă vreme nu mai stăpâneşti şi care nu mai este numit cu numele tău. O, dacă ai sfâşia cerurile şi te-ai pogorî, munţii s’ar zgudui înaintea ta!

Se caută tâlcuiri ale Sfinților Părinți la versetul selectat ...

cautare talcuire

Din păcate nu există încă comentarii adăugate pentru acest verset.
Momentan doar la Epistolele Sfântului Apostol Pavel au fost adăugate comentarii (Romani - Evrei)
Pe viitor, cu ajutorul Domnului, vom adăuga și alte comentarii.