×

Dimensiunea fontului:

Biblia Regele Carol II

ECLESIASTUL

Capitolul 5

Cinstirea lui Dumnezeu. Juruinţele. Agonisirea de bogăţii fără rost. Pierderea averilor.

1 Nu fi grăbit la gură şi inima ta să nu se zorească să scoată vre-o vorbă necuvenită înaintea lui Dumnezeu, fiindcă Dumnezeu este în ceruri, iar tu eşti pe pământ, drept aceea cuvintele tale să fie puţine.

2 Visele vin din noian de treburi, precum rostul nebunului din noian de vorbe goale.

3 Dacă ai făcut o juruinţă lui Dumnezeu, nu zăbovi s’o plineşti, căci nebunii n’au nici o trecere. Tu însă plineşte ceea ce ai făgăduit.

4 Mai bine este să nu făgădueşti, decât să făgădueşti şi să nu plineşti.

5 Nu îngădui gurii tale să vâre trupul tău în păcat şi nu spune înaintea preotului: «A fost o rătăcire!» Pentru ce să se întărâte Dumnezeu de cuvântul tău şi să prăpădească lucrul mâinilor tale?

6 Căci din mulţimea grijilor vin visele şi din mulţimea vorbelor vin neroziile. De aceea, teme-te de Dumnezeu!

7 Dacă vezi asuprirea celui sărac şi dosirea judecăţii şi a dreptăţii în cetate, nu te mira de lucrul acesta, căci unul mai mare decât cel mai mare stă de pază şi alţii mai mari sunt peste ei.

8 Totuşi pentru ţară este un folos mai presus de toate şi anume: un rege care-şi închină puterile muncii pământului.

9 Cine ţine la bani nu se va sătura de bani şi cine ţine la bogăţie nu are parte de venitul ei. Şi aceasta este deşertăciune!

10 Când se înmulţesc averile, sporesc şi cei ce le mănâncă; şi atunci, ce folos arc stăpânul lor, fără numai că le vede cu ochii?

11 Dulce este somnul muncitorului, fie că a mâncat puţin, fie că a mâncat mult, dar belşugul bogatului nu-i lasă tihnă să doarmă.

12 Mai este o răutate cumplită pe care am văzut-o sub soare şi anume: bogăţii puse la păstrare de stăpânul lor, tocmai pentru nenorocirea lui.

13 Şi se pierde bogăţia aceea, prin vre-o întâmplare rea, şi el are un fecior şi acesta rămâne cu mâna goală!

14 Iară el, gol precum a ieşit din pântecele maicii sale, va purcede înapoi cum a venit şi nimic nu va primi pentru strădania lui, ca să ducă în mâna lui.

15 Şi acesta e un rău nesuferit, ca, întocmai aşa cum a venit, aşa să se şi ducă; şi care i-a fost folosul lui, că s’a străduit în vânt,

16 Şi-şi mănâncă toate zilele în întuneric; are multă amărăciune şi boală şi zbucium!

17 Iată ceea ce am văzut eu că este bine şi că este frumos pentru om: să mănânce şi să bea şi să-şi vază bine de sine din tot lucrul cu care se trudeşte sub soare, în curgerea zilelor vieţii sale, pe care i le-a dăruit Dumnezeu, căci aceasta este toată partea sa.

18 Şi orice om căruia Dumnezeu îi dă bogăţie şi bunătăţi şi îi îngădueşte să mănânce din ele, şi să-şi ia partea sa şi să se bucure de munca sa: acest dar este de la Dumnezeu,

19 Fiindcă cl nu se gândeşte prea mult la zilele vieţii sale, întrucât Dumnezeu îl ţine prins cu bucuria inimii lui.

Se caută tâlcuiri ale Sfinților Părinți la versetul selectat ...

cautare talcuire

Din păcate nu există încă comentarii adăugate pentru acest verset.
Momentan doar la Epistolele Sfântului Apostol Pavel au fost adăugate comentarii (Romani - Evrei)
Pe viitor, cu ajutorul Domnului, vom adăuga și alte comentarii.