×

Dimensiunea fontului:

Biblia Regele Carol II

PSALTIREA

Capitolul 73

Mângâieri şi fereală de ispită în faţa fericirii celor nelegiuiţi.

1 Un psalm al lui Asaf. Cu adevărat bun este Dumnezeu către cel drept şi către cei cu inima curată.

2 Dar eu era cât pe aci să mă poticnesc, puţin a lipsit ca paşii mei să nu alunece.

3 Căci râvneam la cei trufaşi şi jinduiam la bună starea celor fără de lege:

4 Că ei nu au parte de dureri; sănătos şi hrănit bine este trupul lor;

5 La suferinţele hărăzite omului ei nu sunt devălmaşi şi loviţi ca ceilalţi oameni ei nu sunt.

6 Pentru aceea semeţia e la ei ca un colan la gât şi silnicia lor îi înveşmânta ca o haină.

7 De grăsime ochii le ies din cap şi plăsmuirile cugetului lor întrec orice măsură.

8 Toate le iau în râs, vorbesc tot ce este rău şi silnic şi se rostesc de sus;

9 Gura lor şi-au proptit-o în cer, iar limba lor mătură pământul.

10 Drept aceea poporul meu se ia după ei şi, îmbătându-se de apă multă,

11 Zice: «Cum o să cunoască toate Dumnezeu şi Cel Prea înalt ce ştiinţă să aibă?»

12 Iată, astfel sunt cei fără de lege, ei trăiesc veşnic fără grijă şi-şi înmulţesc avutul.

13 Atunci, zadarnic am păstrat inima mea curată şi am spălat mâinile mele în nevinovăţie;

14 În fiecare zi sunt lovit şi pedepsit sunt în toată dimineaţa.

15 Dacă aş fi zis: «Voi vorbi şi eu ca ei», m’aş fi purtat ca un lepădat de lege faţă de feciorii neamului tău!

16 Dar pe când îmi trudeam mintea ca să pricep acestea, lucrul îmi păru povară strivitoare,

17 Până ce am pătruns în sfintele lui Dumnezeu locaşuri şi am ajuns să înţeleg sfârşitul celor răi.

18 Într’adevăr, tu i-ai aşezat pe loc alunecos şi-i împingi la prăpăd.

19 Cum au ajuns paragină într’o clipă! Au pierit, s’au sfârşit cu sfârşit năpraznic!

20 Ca un vis în faptul deşteptării, tot astfel, Doamne, la deşteptarea ta, alunga-vei cu dispreţ înfăţişarea lor.

21 Când inima mea se amăra şi rărunchii mei erau străpunşi de durere,

22 Nerod eram atunci şi nepriceput eram, ca un dobitoc eram în faţa ta.

23 Ci eu sunt neîncetat cu tine; tu m’ai apucat de mâna mea cea dreaptă,

24 Călăuzeşte-mă cu sfatul tău şi la urmă primeşte-mă cu cinste.

25 Căci pe cine am eu în ceruri? Şi o dată ce sunt cu tine, nu mai doresc nimic pe pământ.

26 Când trupul meu se va risipi şi inima mea se va opri, Dumnezeu rămâne, în vecii vecilor, stânca inimii mele şi partea mea.

27 Căci, iată, cei ce se depărtează de tine vor pieri; tu dai pierzării pe toţi cei ce rup legământul cu tine.

28 Iar pentru mine, să fiu de Dumnezeu aproape e fericirea mea. În Domnul Dumnezeu mi-am pus nădejdea mea, ca să povestesc toate întocmirile sale.

Se caută tâlcuiri ale Sfinților Părinți la versetul selectat ...

cautare talcuire

Din păcate nu există încă comentarii adăugate pentru acest verset.
Momentan doar la Epistolele Sfântului Apostol Pavel au fost adăugate comentarii (Romani - Evrei)
Pe viitor, cu ajutorul Domnului, vom adăuga și alte comentarii.