×

Dimensiunea fontului:

Biblia Regele Carol II

PSALTIREA

Capitolul 139

Atotştiinţa lui Dumnezeu şi aflarea lui în tot locul.

1 Starostelui cântăreţilor – un psalm al lui David. – Doamne, tu mă cercetezi şi mă cunoşti.

2 Tu ştii când mă culc şi când mă scol; de departe tu pătrunzi gândirea mea.

3 Fie că merg, fie că stau culcat, nimic nu-ţi scapă, şi toate cărările mele-ţi sunt bine ştiute.

4 Căci de abia ajunge cuvântul pe limba mea, şi iată, o, Doamne, că tu îl cunoşti desăvârşit.

5 Înapoia mea şi înaintea mea, simt împresurarea ta, şi mâna ta o ţii deasupra mea.

6 Atotştiinţa ta mă covârşeşte; ea e de neajuns, nu pot să o cuprind.

7 Încotro să mă duc de la Duhul tău şi de la faţa ta unde să fug?

8 Dacă mă voi sui în ceruri, tu eşti acolo; de mă voi sălăşlui în împărăţia morţii, iată tu eşti de faţă!

9 De aş lua aripile dimineţii şi m’aş sălăşlui la cea mai depărtată margine a mării,

10 Şi acolo mă va purta mâna ta şi dreapta ta mă va ajunge.

11 Şi dacă aş zice: «Întunericul, poate, mă va învălui, dacă lumina din jurul meu s’ar face noapte…»

12 Dar şi întunericul nu este întuneric pentru tine, căci noaptea este luminoasă ca ziua: fie întuneric, fie lumină, pentru tine este deopotrivă.

13 Tu ai întocmit rărunchii mei, tu m’ai ţesut în pântecele maicii mele.

14 Mulţumescu-ţi ţie că m’ai alcătuit într’un chip atât de uimitor. Minunate sunt lucrurile tale! Şi mintea mea o ştie prea bine.

15 Nu-ţi era ascunsă fiinţa mea, când am fost plăzmuit în taină şi am fost urzit în adâncurile cele mai de jos ale pământului.

16 Ochii tăi mă vedeau când abia eram în zămislire şi scrise erau în cartea ta toate zilele hărăzite mie, mai nainte ca să se fi înfiripat vre-una.

17 Şi pentru mine, Dumnezeule, cât de nepreţuite sunt gândurile tale şi cât de uriaş este numărul lor!

18 Dacă aş sta să le socotesc, ele sunt mai numeroase decât grăunţii de nisip; mă deştept din adâncirea mea şi sunt tot lângă tine.

19 O, Dumnezeule, de-ai vrea să ucizi pe cei nelegiuiţi! O, vărsătorilor de sânge, depărtaţi-vă de la mine!

20 Ca unii care vorbesc despre tine cu gânduri viclene şi, duşmani fiindu-ţi, iau în deşert numele tău.

21 Nu se cuvine oare să urăsc pe cei ce te urăsc pe tine, Doamne, şi să urgisesc pe cei ce se ridică împotriva ta?

22 Îi urăsc cu prisosinţă şi-i ţin drept vrăjmaşii mei.

23 Cercetează-mă, Dumnezeule, şi cunoaşte inima mea; ispiteşte-mă şi pătrunde cugetările mele,

24 Să vezi dacă e în mine vre-o pornire spre slujirea idolească, şi mă călăuzeşte pe cărarea veşniciei!

Se caută tâlcuiri ale Sfinților Părinți la versetul selectat ...

cautare talcuire

Din păcate nu există încă comentarii adăugate pentru acest verset.
Momentan doar la Epistolele Sfântului Apostol Pavel au fost adăugate comentarii (Romani - Evrei)
Pe viitor, cu ajutorul Domnului, vom adăuga și alte comentarii.