×

Dimensiunea fontului:

Biblia Regele Carol II

PSALTIREA

Capitolul 104

Mărirea şi bunătatea lui Dumnezeu se dau pe faţă din zidirea acestei lumi.

1 Binecuvîntează, suflete al meu, pe Domnul! Doamne Dumnezeul meu, cât eşti tu de mare! Întru măreţie şi strălucire eşti îmbrăcat!

2 Tu te înveleşti întru lumină ca într’un veşmânt, tu desfăşuri cerurile ca un cort!

3 Tu ai clădit în apele de sus pridvoarele tale; tu ai făcut din nori carul tău; tu te porţi pe aripile orcanului;

4 Tu faci din vânturi solii tăi; tu faci din foc, din pară, slujitorii tăi.

5 Tu ai întemeiat pământul pe taracii lui, aşa ca să nu se clatine în veac şi în veşnicie.

6 Cu adâncul apelor de sus – aidoma unui talar – tu l-ai acoperit, astfel că pe munţi au stătut apele.

7 La certarea ta ele au fugit, la glasul tunetului tău s’au dat înapoi înfricoşate.

8 De pe munţi, s’au pogorît în văi, către locul pe care l-ai statornicit lor.

9 Hotar le-ai pus pe care nu-l vor trece, nu se vor mai întoarce ca să acopere pământul.

10 Tu trimiţi izvoare jos în văi; ele îşi iau calea printre munţi,

11 Ele adapă toate dobitoacele câmpiei; asinii sălbatici îşi astâmpără setea lor;

12 Lângă pâraie, sălăşluesc păsările cerului; ciripitul lor răzbeşte printre ramuri.

13 Din cămările de sus tu adăpi munţii şi din rodul săvârşirilor tale se satură pământul.

14 Tu faci să răsară iarbă pentru vite şi plante pentru munca omului, – ca să scoată hrana din pământ:

15 Vinul care înveseleşte inima omului, şi untul de lemn care face să strălucească faţa lui, şi pâinea care întăreşte inima lui.

16 Plini sunt de mâzgă copacii Domnului, cedrii Libanului pe care i-a sădit.

17 Acolo păsările durează cuiburi; barza pe al său, în chiparoşi.

18 Munţii cei înalţi sunt ţinutul caprei-sălbatice; stâncile scorburoase sunt ascunzătoare pentru şafan.

19 Tu ai făcut luna spre împărţirea timpului; soarele cunoaşte ceasul apunerii sale.

20 Aduci întunericul şi se face noapte; într’însa mişună toate fiarele pădurii:

21 Puii de leu răcnesc după pradă şi cer de la Domnul hrana lor.

22 Când răsare soarele, atunci ele se strâng şi în vizuinile lor se culcă,

23 Iar omul iese la lucrul său şi la munca sa până seara.

24 Cât de numeroase sunt lucrările tale, Doamne! Toate cu înţelepciune le-ai zidit. Plin este pământul de alcătuirile tale!

25 Iată marea! Uriaşă şi largă, şi încoace şi încolo! În ea fojgăesc, fără număr, vietăţi mici şi vietăţi mari;

26 În ea corăbiile croiescu-şi cale şi Leviatanul pe care l-ai zidit ca să zburde într’însa.

27 Ele toate aşteaptă de la tine ca să le dai hrană la bună vreme.

28 Tu le dai: ele culeg; tu deschizi mâna ta: ele se satură de bunătăţi.

29 Ascunzi faţa ta: ele se spăimântează; iei înapoi suflul lor: ele mor şi se întorc în pulberea lor.

30 Trimiţi duhul lor: ele se zidesc din nou şi primeneşti faţa pământului.

31 Fie mărirea Domnului în veci! Veselească-se Domnul de lucrurile sale!

32 El care aruncă ochii spre pământ şi pământul se cutremură! El care atinge munţii şi munţii fumegă!

33 Cânta-voi Domnului toată viaţa mea; preamări-voi pe Dumnezeul meu în tot veacul meu.

34 Plăcute fie lui cuvintele mele! Eu în Domnul mă voi veseli.

35 Piară păcătoşii de pe pământ şi cei fără de lege să nu-şi mai afle loc! Binecuvîntează, suflete al meu, pe Domnul! Aliluia!

Se caută tâlcuiri ale Sfinților Părinți la versetul selectat ...

cautare talcuire

Din păcate nu există încă comentarii adăugate pentru acest verset.
Momentan doar la Epistolele Sfântului Apostol Pavel au fost adăugate comentarii (Romani - Evrei)
Pe viitor, cu ajutorul Domnului, vom adăuga și alte comentarii.