×

Dimensiunea fontului:

Biblia Regele Carol II

CARTEA LUI IOV

Capitolul 6

Răspunsul lui Iov. Durerea şi suferinţele lui nu se pot spune. Ar vrea mai bine să moară. El cere prietenilor săi să-l lămurească despre care păcate poate fi vorba.

1 Iov răspunse şi zise:

2 «O, dacă mâhnirea mea ar putea să fie cântărită, şi nenorocirea mea de ar putea s’o pună cineva în talgerele balanţei!

3 Cu adevărat, atunci ar fi mai grea decât nisipul mării, de aceea cuvintele mele sunt fără noimă.

4 Căci săgeţile Celui Atotputernic stau înfipte în mine; arşiţa lor înveninată o bea duhul meu şi spaimele Domnului vin în şir de bătălie împotrivă-mi.

5 Oare zbiară măgarul sălbatic lângă păşunea verde şi muge boul lângă nutreţul săuî

6 De altă parte, poţi să mănânci fără sare o mâncare nesărată, şi are vre-un gust albuşul oului?

7 Sufletul meu n’a voit să se atingă de ele; inima mea s’a scârbit de pâinea mea.

8 O, dacă ar fi să vie ceea ce mă rog, şi nădejdea mea de-ar îndeplini-o Dumnezeu!

9 De-ar porni Domnul să mă sfărâme şi mâna şi-ar întinde-o să-mi curme viaţa!

10 Ar fi încă mângâiere pentru mine şi aş tresaltă – deşi în dureri necruţătoare – fiindcă n’am pus sub obroc poruncile Celui Sfânt.

11 Ce putere am eu să mai aştept şi care este ţelul meu, ca să prelungesc nădejdea vieţii mele?

12 Este oare vârtutea mea vârtutea pietrelor şi trupul meu este el de aramă?

13 Nu sunt oare gol de orice razim şi orice mântuire gonită de la mine?

14 Celui desnădăjduit cuvine-i-se mila prietenului său, altfel acesta a năpustit frica de Cel Atotputernic.

15 Fraţii mei, m’au înşelat întocmai ca un puhoi de apă, întocmai ca albia puhoaielor trecătoare,

16 Care sunt acoperite de ghiaţă şi în care se înfundă omătul.

17 Dar când începe topirea, au şi secat; eând dă arşiţa peste ele, au pierit din locul lor.

18 Caravanele se abat din drumul lor, înaintează în pustie şi-şi pierd urma.

19 Caravanele din Tema se uită în toate părţile, cetele călătorilor din Saba nădăjduesc în ele!

20 Dar au dat de ruşine cu nădejdea lor, oamenii au venit până la ele şi rămân uluiţi!

21 Tot aşa sunteţi voi acum, cu mine; vedeţi lucru de spaimă şi vă cutremuraţi.

22 Zis-am oare: daţi şi mie! Sau: dăruiţi-mă cu ceva din averea voastră?

23 Sau: scăpaţi-mă din mâna duşmanului, sau: răscumpăraţi-mă din mâna împilătorilor?

24 Daţi-mi învăţătură şi eu voi tăcea, iar întru cele ce am greşit lămuriţi-mă!

25 Cât sunt de pătrunzătoare cuvintele adevărului! Dar ce şi pe cine dojeneşte dojana voastră?

26 Gândiţi oare să mă judecaţi după vorbele spuse? Dar vorbele unui desnădăjduit sunt ale vântului!

27 Sunteţi în stare să aruncaţi sorţii asupra unui orfan şi să neguţătoriţi un prieten!

28 Ci acum fiţi buni şi uitaţi-vă la mine şi – pe obrazul vostru – dacă voi minţi!

29 Veniţi înapoi, vă rog! Să nu fie nici o năpastă! Veniţi înapoi, dreptatea mea e acasă.

30 E oare pe limba mea vre-o strâmbătate? Sau cerul gurii mele nu mai poate să deosebească răutatea?»

Se caută tâlcuiri ale Sfinților Părinți la versetul selectat ...

cautare talcuire

Din păcate nu există încă comentarii adăugate pentru acest verset.
Momentan doar la Epistolele Sfântului Apostol Pavel au fost adăugate comentarii (Romani - Evrei)
Pe viitor, cu ajutorul Domnului, vom adăuga și alte comentarii.