×

Dimensiunea fontului:

Biblia Regele Carol II

CARTEA LUI IOV

Capitolul 3

Iov stă de vorbă cu prietenii săi. El îşi blestemă ziua naşterii sale. Ar fi fost mai bine să se fi pogorît în Şeol. De ce dă Dumnezeu viaţă şi lumină unui nenorocit ca el.

1 După aceea, Iov deschise gura şi blestemă ziua în care se născuse;

2 Şi Iov se porni şi vorbi:

3 «Piară ziua în care m’am născut şi noaptea care a zis: s’a zămislit un prunc!

4 Întunericul să se aleagă de ziua aceea, şi Domnul din cer să n’o mai pomenească şi lumina să n’o mai lumineze!

5 Bezna şi umbra morţii să aibă parte de ea; negureala să se încuibeze în ea şi de spaimă s’o facă întunecimile de peste zi!

6 Iar noaptea aceea beznele s’o ia! Să nu mai fie numărată la zilele anului, în socoteala lunilor să nu mai intre!

7 Pustie să fie noaptea aceea şi nici o veselie să nu mai intre în ea!

8 S’o blesteme cei ce descântă zilele şi gata sunt să deştepte pe marele Balaur.

9 Întunece-se stelele zorilor ei, să adăste lumina, dar în zadar, şi să nu mai vază genele răsăritului,

10 Pentru că n’a închis porţile pântecelui maicii mele şi n’a ascuns truda vieţii de la ochii mei!

11 De ce n’am murit pe loc, din sânul maicii mele, şi din pântece când am ieşit, de ce nu mi-am dat duhul?

12 De ce m’au primit genunchii ei şi de ce sânii ei mi-au dat să sug?

13 Căci acum aş sta culcat şi m’aş odihni, aş dormi în toată tihna,

14 Cu împăraţii şi cu dregătorii pământului, care îşi zidesc piramide,

15 Sau cu principii care au aur, care umplu de argint casele lor;

16 Sau, ca o lepădătură ascunsă, n’aş mai fi, ca pruncii care n’au văzut lumina zilei.

17 Acolo cei nelegiuiţi contenesc cu turbarea lor şi cei sleiţi de putere se odihnesc.

18 La fel cei prinşi în război stau în bună pace şi nu mai aud glasul celui ce îi supraveghează.

19 Mic şi mare acolo sunt tot una şi robul este slobod de stăpânul său.

20 De ce dă Dumnezeu lumină celui nenorocit şi viaţă celui cu suflet amărît?

21 Celor ce aşteaptă moartea, şi ea nu vine, şi care sapă după ea ca după comorile îngropate,

22 Celor care se bucură cu bucurie mare şi sunt foarte fericiţi că au găsit un mormânt,

23 Omului, a cărui cale e ascunsă, fiindcă Domnul l-a închis jur-împrejur?

24 Căci suspinul meu o ia înainte demâncării mele şi gemetele mele curg ca apa.

25 Şi dacă mă tem de ceva, iată că mi se întâmplă, şi de ceea ce mi-e frică vine peste mine.

26 N’am pace, n’am tihnă, nu mă odihnesc, zbuciumul mă covârşeşte.»

Se caută tâlcuiri ale Sfinților Părinți la versetul selectat ...

cautare talcuire

Din păcate nu există încă comentarii adăugate pentru acest verset.
Momentan doar la Epistolele Sfântului Apostol Pavel au fost adăugate comentarii (Romani - Evrei)
Pe viitor, cu ajutorul Domnului, vom adăuga și alte comentarii.