×

Dimensiunea fontului:

Biblia Regele Carol II

CARTEA LUI IOV

Capitolul 19

Răspunsul lui Iov. El arată că Dumnezeu l-a nedreptăţit şi fără cuvânt l-a adus în această stare. Şi acum este uitat de toată lumea: de slugi ca şi de prieteni. El se lasă în voia lui Dumnezeu: «Eu ştiu că Mântuitorul meu trăieşte!»

1 Iov atunci răspunse şi grăi:

2 «Până când veţi amărî sufletul meu şi mă veţi zdruncina prin vorbele voastre?

3 Iată că de zece ori m’aţi jignit greu; fără de ruşine mă bruftuiţi!

4 Chiar dacă într’adevăr am rătăcit, rătăcirea mea rămâne în seama mea;

5 Iar dacă vă preamăriţi aşa voi înşivă împotriva mea şi îmi tot scoateţi ochii cu ticăloşia mea,

6 Atunci să ştiţi că Dumnezeu m’a nedreptăţit şi m’a încurcat în prinzătoarea sa.

7 Iată, răcnesc împotriva silniciei şi nimeni nu mă aude, strig după ajutor şi nimeni nu-mi face dreptate!

8 El mi-a astupat calea, ca să nu pot să trec, şi a acoperit cu întuneric cărările mele;

9 M’a dezbrăcat de cinstea mea şi a zmuls cununa de pe capul meu;

10 M’a dărâmat de jur-împrejur, aşa încât m’am dus, şi ca pe un copac aşa a dezrădăcinat nădejdea mea;

11 El s’a aprins de mânie împotrivă-mi şi mă socoteşte ca duşman.

12 Laolaltă înaintează cetele sale şi au şoseluit drumul lor înspre mine şi au făcut tabără împrejurul cortului meu.

13 Îndepărtat-a de mine pe fraţii mei şi cunoscuţii mei s’au înstrăinat de mine cu totul.

14 M’au lăsat rudele mele şi prietenii mei m’au uitat

15 Oaspeţii casei mele şi roabele mele mă ţin drept un străin; am ajuns în ochii lor ca un om din altă ţară.

16 Chem pe servitorul meu şi nu-mi răspunde şi trebue să mă rog stăruitor de el.

17 Răsuflarea mea este respingătoare pentru femeia mea şi miros a rânced fraţilor mei după mamă.

18 Mă dispreţuesc până şi copiii; când dau să mă scol, flecăresc despre mine.

19 Toţi credincioşii mei au scârbă de mine şi cei pe care i-am iubit s’au întors împotrivă-mi.

20 De pielea şi de carnea mea s’au lipit oasele mele şi au scăpat tefere numai gingiile.

21 Fie-vă milă de mine! Fie-vă milă de mine, voi prietenii mei, căci mâna Domnului m’a lovit!

22 De ce mă prigoniţi, la fel ca Dumnezeu, şi nu vă mai săturaţi de carnea mea?

23 O, de-ar scrie cineva cuvintele mele! De le-ar scrijili în aramă!

24 Cu condei de fier şi cu plumb, pe veci să fie săpate în stâncă!

25 Dar eu bine ştiu că Mântuitorul meu trăieşte şi el ridica-se-va cel din urmă pe pământ.

26 Şi după ce nu voi mai fi în pielea mea şi ea se va nimici, atunci afară din trupul meu vedea-voi pe Dumnezeu;

27 Şi-l voi vedea spre mântuirea mea şi ochii mei îl vor privi pe el şi nu ca pe unul protivnic mie; dar până atunci se topeşte de dor inima mea înlăuntrul meu!

28 Dacă ziceţi: «Să-l prigonim mereu, până se va găsi în mine rădăcina nenorocirii mele»,

29 Fie-vă teamă de sabie! Căci atari păcate sunt vrednice de sabie, ca să ştiţi că e o judecată.

Se caută tâlcuiri ale Sfinților Părinți la versetul selectat ...

cautare talcuire

Din păcate nu există încă comentarii adăugate pentru acest verset.
Momentan doar la Epistolele Sfântului Apostol Pavel au fost adăugate comentarii (Romani - Evrei)
Pe viitor, cu ajutorul Domnului, vom adăuga și alte comentarii.