×

Dimensiunea fontului:

Biblia Regele Carol II

CARTEA LUI IOV

Capitolul 14

Viaţa omului e scurtă şi plină de nenorociri. Copacul dacă este tăiat, din rădăcina lui dau lăstari şi face ramuri. Omul însă nu-şi mai înnoeşte viaţa lui: o dată dus, el nu se mai întoarce. El nu ştie ce se mai întâmplă în urma lui.

1 «Adică omului, cel născut din femeie, sărăcăcios în zile, dar sătul de necazuri!

2 Ca floarea înfloreşte şi e cosit, şi trece ca umbra şi n’are nici o stare.

3 Şi tocmai asupra lui tu ţii ochii deschişi şi pe el îl tragi după tine la judecată!

4 Cum ar putea să iasă cineva curat, din rândul celor spurcaţi? Nu poate nici unul.

5 Dacă zilele cuiva s’au încheiat şi numărul lunilor lui s’a împlinit la tine şi i-ai gătit veleatul, peste care nu mai trece,

6 Atunci, cel puţin, ia-ţi ochii de la el, ca să aibă tihnă, cât un salahor care se bucură de ziua lui.

7 Căci la un copac este nădejde: când a fost tăiat, odrăsleşte din nou şi vlăstarii lui nu contenesc.

8 Chiar dacă rădăcina lui îmbătrâneşte în pământ, chiar dacă trunchiul lui moare în ţărână,

9 Când dă de apă, dă muguri şi face ramuri, ca o mlădiţă din nou sădită.

10 Ci omul moare şi rămâne ţapăn, omul se prăpădeşte şi unde să-l mai cauţi?

11 Precum apele scad în mare, precum puhoaiele se usucă şi se zvântează,

12 Aşa şi omul: se întinde şi nu se mai ridică. Până ce nu va mai fi cerul, oamenii nu se mai deşteaptă şi din somnul lor ei nu se mai trezesc.

13 O, de-ai voi să mă ascunzi în împărăţia morţii şi să mă pui sub obroc, până când se va domoli mânia ta, să-mi pui un termen şi să-ţi aduci de mine aminte!

14 Căci dacă a murit omul, mai învie el încă o dată? Aşteptare-aş toate zilele salahoriei mele, până ce va veni înlocuirea mea.

15 Tu vei striga şi eu îţi voi răspunde; după făptura mâinilor tale vei duce dor.

16 Pe când astăzi tu numeri paşii mei, atunci nu vei mai purta de grijă păcatelor mele.

17 Greşala mea ar fi băgată în sac şi pecetluită, şi nelegiuirea mea ai trece-o cu vederea.

18 Totuşi muntele care cade se despică, tot aşa piatra smulsă din locul ei;

19 Stâncile de pe margine le scobeşte apa mării şi valurile ei înneacă ţărmul de nisip.

20 La fel nămeşti şi tu nădejdea omului; îl răpui pe vecie şi se duce; îi iei frumuseţea chipului şi-l arunci.

21 Feciorii lui ajung în cinste, dar el habar nu are, sau dau de sărăcie, dar el nu le mai ştie de ştire.

22 Numai trupul lui e prilej de durere şi sufletul lui vad de întristare este.»

Se caută tâlcuiri ale Sfinților Părinți la versetul selectat ...

cautare talcuire

Din păcate nu există încă comentarii adăugate pentru acest verset.
Momentan doar la Epistolele Sfântului Apostol Pavel au fost adăugate comentarii (Romani - Evrei)
Pe viitor, cu ajutorul Domnului, vom adăuga și alte comentarii.