×

Dimensiunea fontului:

Biblia Regele Carol II

CARTEA A DOUA A CRONICILOR

Capitolul 6

Sfinţirea templului. Rugăciunea lui Solomon către Dumnezeu, ca să asculte cererea oricui se va ruga în templul zidit şi închinat numelui său.

1 Atunci a grăit Solomon: «Domnul a zis că vrea să sălăşluiască în întuneric!

2 Dar eu ţi-am zidit ţie locaş şi loc unde să sălăşlueşti în veci!»

3 Apoi regele s’a întors cu faţa şi a binecuvântat toată obştia lui Israil şi toată obştia stătea în picioare,

4 Şi a zis: «Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul lui Israil care a grăit cu gura sa către David, părintele meu, iar cu mâinile a împlinit făgăduinţa sa şi a zis:

5 «Din ziua de când am scos pe poporul meu din ţara Egiptului, n’am ales nici o cetate din toate seminţiile lui Israil ca să zidesc templu închinat numelui meu, şi nici n’am ales pe nimeni să fie stăpânitor peste poporul meu Israil,

6 Ci am ales Ierusalimul în care să sălăşluiască numele meu şi pe David l-am ales să fie cârmuitor al poporului meu Israil».

7 Dar fiindcă David îşi pusese de gând să zidească un templu închinat numelui Domnului Dumnezeului lui Israil,

8 Zis-a Domnul către David, părintele meu: «Fiindcă ai avut de gând să zideşti templu închinat numelui meu, bine ai făcut că l-ai păstrat în inima ta.

9 Dar nu tu îmi vei zidi mie templu, ci fiul tău care va ieşi din coapsele tale, el îmi va zidi templu închinat numelui meu.»

10 Şi Domnul a adeverit cuvântul pe care îl făgăduise şi m’am ridicat eu în locul tatălui meu David şi m’am suit pe tronul lui Israil, precum i-a făgăduit Domnul, şi eu am zidit templul închinat Domnului Dumnezeului lui Israil.

11 Acolo am pus chivotul în care se află legământul pe care Domnul l-a încheiat cu fiii lui Israil.»

12 Apoi a stat în faţa jertfelnicului Domnului, înaintea întregii adunări a lui Israil, şi şi-a întins mâinile sale,

13 Căci Solomon îşi făcuse un podiu de aramă, pe care îl aşezase în mijlocul curţii, lung de cinci coţi, lat de cinci şi înalt de trei. Şi s’a suit pe el şi, îngenunchind înaintea întregii obştii a lui Israil, şi a întins mâinile la cer,

14 Şi a zis: «Doamne Dumnezeul lui Israil, nu este Dumnezeu ca tine în cer şi pe pământ, cel ce ţii legământul şi îndurările pentru servii tăi, care umblă înaintea ta din toată inima.’

15 Tu ai ţinut faţă de servul tău David, părintele meu, făgăduinţa, şi ceea ce i-ai grăit cu gura ta, ai împlinit cu mâna ta, în ziua aceasta de astăzi.

16 Şi acum, Doamne Dumnezeul lui Israil, ţine faţă de robul tău David ceea ce i-ai grăit lui: «Nu va lipsi din tine înaintea mea urmaş care să şadă pe tronul lui Israil, dacă feciorii tăi vor umbla în calea lor şi în legea mea, precum ai umblat şi tu înaintea mea».

17 Şi acum, Doamne Dumnezeul meu, împlinească-se făgăduinţa ta pe care ai grăit-o către servul tău David.

18 Adevărat este oare că Dumnezeu locueşte cu oamenii pe pământ? Dar iată că cerurile şi cerurile cerurilor nu pot să-l cuprindă, cu atât mai vârtos templul acesta pe care l-am zidit.

19 Întoarce-te deci spre cererea robului tău şi spre ruga lui fierbinte, Doamne Dumnezeul meu, ca să auzi strigarea lui de veselie şi rugăciunea cu care robul tău se roagă înaintea ta!

20 Fie dar ochii tăi deschişi către templul acesta zi şi noapte, către locul despre care ai zis că-ţi vei pune într’însul numele tău, ca să asculţi rugăciunea cu care se roagă robul tău în locul acesta.

21 Ascultă ruga cea fierbinte a robului tău şi a poporului tău Israil, care se va ruga în locul acesta! Şi ascultă din locul sălăşluirii tale, din ceruri, şi ia aminte şi iartă!

22 Dacă va păcătui cineva împotriva aproapelui său şi-l va face să se jure cu jurământ şi va veni înaintea jertfelnicului tău în templul acesta,

23 Ascultă din ceruri şi judecă pe robii tăi! Osândeşte pe cel vinovat şi fapta lui să cadă în capul lui, şi răsplăteşte celui drept după dreptatea lui.

24 Şi când poporul tău Israil va fi înfrânt de vrăjmaş, fiindcă a păcătuit înaintea ta, şi dacă se va căi şi va lăuda numele tău, dacă se va ruga ţie şi se va cuceri înaintea ta, în templul acesta,

25 Ascultă din ceruri şi iartă păcatul poporului tău Israil şi întoarce-l în pământul pe care l-ai dat lui şi părinţilor lui.

26 Când se vor închide cerurile şi nu va fi ploaie din pricină că au păcătuit şi se vor ruga în locul acesta şi vor lăuda numele tău şi se vor căi de păcatul lor fiindcă i-ai umilit,

27 Ascultă-i din ceruri şi iartă păcatul robilor tăi şi al poporului tău Israil, arată-le calea cea bună pe care să meargă şi dă ploaie pământului tău pe care l-ai dat moştenire poporului tău.

28 De se va întâmpla foamete în ţară, ciumă, rugină sau îngălbenirea grânelor, cete de lăcuste sau gângănii, sau duşmanul va împresura norodul în ţară, sau la una din porţile lui, de va fi bătaie de la Dumnezeu sau molimă,

29 Orice rugăciune, orice suspin din inimă al fiecărui om şi al întregului tău popor Israil, care îşi va recunoaşte bătaia şi obida şi va întinde mâinile sale înspre templul acesta,

30 Ascultă-le din ceruri, din locul sălăşluirii tale, şi iartă şi răsplăteşte fiecăruia după fapta lui, căci tu cunoşti inima şi numai tu singur pătrunzi cugetul oamenilor,

31 Ca să se teamă de tine şi să umble în căile tale în toate zilele cât vor mai vieţui pe pământul pe care l-ai dat părinţilor noştri.

32 Chiar şi străinul care nu este din norodul tău, când va veni din ţară depărtată fiindcă a auzit de numele tău cel mare, de mâna ta cea puternică şi de braţul tău cel întins, şi va intra şi se va ruga în templul acesta,

33 Ascultă-l din ceruri, din locul sălăşluirii tale şi dă ceea ce străinul cere de la tine, ca toate popoarele pământului să ştie de numele tău şi să te cinstească pe tine, ca şi pe poporul tău Israil, şi să ştie că numelui tău este închinat templul acesta pe care eu l-am zidit.

34 Când poporul tău va porni la luptă împotriva vrăjmaşilor săi pe drumul pe care îl vei mâna şi se va ruga ţie, cu faţa întoarsă către cetatea aceasta pe care ai ales-o şi către templul acesta pe care l-ai zidit pentru numele tău,

35 Ascultă din ceruri ruga lor şi rugăciunea lor din inimă şi fă-le dreptate!

36 Când ei vor păcătui împotriva ta, fiindcă nu este om care să nu păcătuiască şi te vei întărâta împotriva lor şi-i vor duce robi în ţară depărtată sau apropiată,

37 Şi se vor întoarce în inima lor şi se vor căi şi fierbinte se vor ruga ţie în ţara robiei lor şi vor zice: «Păcătuit-am, fărădelege am făcut şi vinovaţi suntem»,

38 Şi se vor căi din toată inima lor şi din tot sufletul lor în ţara robiei lor, în care au fost luaţi robi, şi se vor ruga cu faţa întoarsă spre ţara pe care ai dăruit-o părinţilor lor şi spre cetatea aceasta pe care ai ales-o şi spre templul pe care l-am zidit pentru numele tău,

39 Ascultă din ceruri, din locul sălăşluirii tale, rugăciunea lor şi cererea lor şi le fă dreptate şi iartă poporul tău care ţi-a păcătuit.

40 Fie, Doamne, ochii tăi deschişi şi urechile tale luătoare aminte la rugăciunea din locul acesta!

41 Şi acum, scoală-te, Doamne Dumnezeule, şi vino la locul odihnei tale, tu şi chivotul puterii tale! Preoţii tăi, Doamne Dumnezeule, să se îmbrace întru mântuire şi cuvioşii tăi să se bucure de fericire!

42 Doamne Dumnezeule, nu întoarce faţa ta de la unsul tău! Adu-ţi aminte de îndurările dăruite robului tău David!»

Se caută tâlcuiri ale Sfinților Părinți la versetul selectat ...

cautare talcuire

Din păcate nu există încă comentarii adăugate pentru acest verset.
Momentan doar la Epistolele Sfântului Apostol Pavel au fost adăugate comentarii (Romani - Evrei)
Pe viitor, cu ajutorul Domnului, vom adăuga și alte comentarii.