×

Dimensiunea fontului:

Biblia Regele Carol II

CARTEA A DOUA A CRONICILOR

Capitolul 5

Solomon pune în vistieria templului odoarele dăruite de părintele său David. Aşezarea chivotului în Sfânta Sfintelor, sub aripile heruvimilor. Arătarea slavei Domnului.

1 Şi după ce s’a isprăvit tot lucrul pe care Solomon avusese să-l facă în templu Domnului, Solomon a adus lucrurile afierosite de David, părintele său: argintul, aurul şi toate odoarele, şi le-a făcut dar vistieriei templului.

2 Atunci a adunat Solomon pe toţi bătrânii lui Israil şi pe toate căpeteniile seminţiilor, pe voevozii neamurilor lui Israil, la Ierusalim, ca să mute chivotul legământului Domnului din cetatea lui David, adică din Sion.

3 Şi s’a strâns la rege tot Israilul, la praznic, în luna a şaptea.

4 Atunci au venit toţi bătrânii lui Israil, iar leviţii au ridicat chivotul,

5 Şi au adus chivotul şi cortul descoperirii şi toate sfintele odoare din cort. Pe acestea le-au adus preoţii şi leviţii.

6 Regele Solomon împreună cu toată obştia lui Israil pe care o poftise la el au stat înaintea chivotului şi au adus jertfe de vite mari şi mici, care nici nu se puteau număra, nici ţine la socoteală.

7 Şi preoţii au adus chivotul legământului Domnului la locul său, în Sfânta Sfintelor, sub aripile heruvimilor.

8 Şi heruvimii ţineau aripile întinse în locul unde era chivotul şi acopereau chivotul şi pârghiile lui pe deasupra.

9 Şi pârghiile erau aşa de lungi, încât capetele lor se puteau vedea din Sfânta, care era în faţa Sfintei Sfintelor, iar de afară nu se puteau zări. Şi au rămas acolo până în ziua de azi.

10 Şi în chivot se aflau numai tablele legii pe care Moise le-a pus în muntele Horebului, când Dumnezeu a făcut legământ cu fiii lui Israil, la ieşirea lor din Egipt.

11 Şi când au ieşit preoţii din Sfânta – căci toţi preoţii care se aflau acolo se sfinţiseră, fără să se mai ia seama de rândul clasei fiecăruia,

12 Şi toţi leviţii cântăreţi, Asaf, Heman şi Iedutun, fiii lor şi fraţii lor, înveşmântaţi în vison, stăteau la răsărit de jertfelnic cu chimvale, cu chitare şi cu harfe, însoţiţi de o sută douăzeci de preoţi care suflau din trâmbiţe –

13 Îndată ce trâmbiţaşii şi cântăreţii, uniţi într’un singur glas să proslăvească pe Domnul şi să-i mulţumească, începură să sune din trâmbiţi şi din chimvale şi dintr’alte instrumente muzicale şi să laude pe Domnul: «Căci este bun şi în veac ţine mila lui!», templul s’a umplut de nourul slavei Domnului.

14 Şi preoţii nu mai puteau să-şi caute de slujbă din pricina nourului, fiindcă slava Domnului umplea templul lui Dumnezeu.

Se caută tâlcuiri ale Sfinților Părinți la versetul selectat ...

cautare talcuire

Din păcate nu există încă comentarii adăugate pentru acest verset.
Momentan doar la Epistolele Sfântului Apostol Pavel au fost adăugate comentarii (Romani - Evrei)
Pe viitor, cu ajutorul Domnului, vom adăuga și alte comentarii.