×

Dimensiunea fontului:

Biblia Regele Carol II

CARTEA ÎNTÂIA A REGILOR

Capitolul 20

Războiul lui Ahab cu Sirienii.

1 Benhadad, regele Şuiei, şi-a strâns toată oştirea lui. Treizeci şi doi de regi s’au însoţit cu el, cu cai şi cu care de război. Şi el a pornit împotriva Samariei şi a împresurat-o şi s’a războit cu ea.

2 Şi el a trimis soli la Ahab, regele lui Israil, în cetate,

3 Şi ei i-au spus: «Aşa zice Benhadad: «Argintul tău şi aurul tău, femeile şi copiii tăi sunt toate ale mele!»

4 Atunci regele lui Israil a răspuns: «Fie după cuvintele domnului meu rege! Al tău sunt eu împreună cu toată averea mea!»

5 Şi solii s’au întors încă o dată şi au zis: «Aşa zice Benhadad: «Ţi-am trimis vorbă: argintul tău, aurul tău, femeile şi copiii tăi să mi le dai!

6 Deci mâine pe vremea asta voi trimite slugile mele la tine, să-ţi scotocească toată casa şi casele dregătorilor tăi; pe tot ceea ce va fi plăcut înaintea ochilor lor să pună mâna şi să ia!»

7 Atunci regele lui Israil a chemat pe toţi bătrânii ţării şi le-a zis: «Să ştiţi şi să fiţi încredinţaţi că el este cel care îmi caută cârciob. Când a trimis la mine să-i dau femeile şi copiii, aurul şi argintul, eu nu l-am îndepărtat cu vorba!»

8 Dar toţi bătrânii şi tot poporul i-au răspuns: «Să nu asculţi de el şi nici să-i dai ce-ţi cere!

9 Şi el a răspuns solilor lui Benhadad: «Spuneţi domnului meu rege: Tot ceea ce ai cerut la început de la servul tău, voi îndeplini, dar această cerinţă nu pot s’o îndeplinesc!» Şi solii au plecat şi au întors răspunsul.

10 Atunci Benhadad a trimis să-i zică: «Aşa să-mi facă mie zeii, dacă pământul Samariei va fi deajuns să umple pumnii întregului popor războinic care se află la picioarele mele!»

11 Dar regele lui Israil i-a răspuns: «Un proverb spune: Să nu se laude cel ce se încinge cu brâul ca unul care, după izbândă, se descinge de brâu!»

12 Când a auzit de cuvântul acesta – căci el ospăta şi bea cu regii sub un cort – a zis către dregătorii săi: «Daţi năvală!» Şi ei au tăbărît pe cetate.

13 Dar iată că un profet s’a apropiat de Ahab, regele lui Israil, şi a zis: «Aşa zice Domnul: Văzut-ai oare acea oaste mare? Iată că o voi da în mâna ta astăzi, ca să cunoşti că eu sunt Domnul!»

14 Şi a întrebat Ahab: «Prin ce?» Şi el a răspuns: «Aşa zice Domnul: Prin scutierii satrapilor!» Şi a mai întrebat: «Cine va începe lupta?» Şi a luat răspuns: «Tu!»

15 Atunci ela numărat pe toţi scutierii satrapilor şi a găsit două sute trei zeci şi doi de inşi. Apoi a numărat toată oastea, pe toţi fiii lui Israil, şi a aflat şapte mii de inşi.

16 Şi au ajuns ei la amiază, iar Benhadad se chefuise în cort împreună cu cei treizeci şi doi de regi, aliaţii săi.

17 Şi au pornit întâi la luptă scutierii satrapilor. Atunci a sosit o solie la Benhadad care îl înştiinţa: «Oameni din Samaria au ieşit la luptă!»

18 El însă a răspuns: «Dacă au ieşit cu gând de pace, să-i prindeţi de vii, iar dacă au ieşit cu gând de război, tot să-i prindeţi de vii!»

19 Şi au ieşit din cetate scutierii satrapilor în fruntea oştirii, oare venea după ei,

20 Şi au început să se încaiere unii cu alţii. Sirienii au scăpat cu fuga, iar Israil îi urmărea. Şi Benhadad, regele Siriei, a scăpat pe un cal însoţit de călăreţii săi.

21 Atunci a ieşit regele lui Israil şi a luat pradă caii şi carele de război şi cu măcel năpraznic a măcelărit pe Sirieni.

22 În vremea aceasta s’a apropiat profetul de regele lui Israil şi i-a zis: «Du-te şi pregăteşte întăriri de oştire şi chibzueşte bine ce vei face, căci, în răstimp de un an, regele Siriei va porni cu război împotriva ta!»

23 Însă dregătorii regelui Siriei i-au zis: «Dumnezeul lor este dumnezeul munţilor, din această pricină ei ne-au biruit. Poate, dacă ne vom lupta cu ei în şes, nu ne vor birui.

24 Deci iată ce să faci! Dă la o parte pe regi, iar în locul lor pune pe satrapi,

25 Şi tu ridică o armată ca aceea pe care ai pierdut-o, de asemenea şi cai şi care de război ca mai nainte, apoi să ne luptăm cu ei în şes şi fără îndoială că îi vom învinge.» Şi el a ascultat de îndemnul lor şi a făcut întocmai.

26 După trecerea anului, Benhadad a numărat pe Sirieni şi a pornit să se lupte împotriva lui Israil, la Afec.

27 Dar fiii lui Israil au fost şi ei chemaţi la război şi au fost având hrană din destul. Deci au ieşit în întâmpinarea lor. Şi fiii lui Israil s’au aşezat în tabără înaintea lor, ca două cârduri de capre, în vreme ce Sirienii umpleau pământul.

28 Atunci s’a apropiat un om al lui Dumnezeu şi a zis către regele lui Israil: «Aşa zice Domnul: «Fiindcă Sirienii au spus că Domnul este Dumnezeul munţilor, şi nu al şesurilor, iată că eu voi da toată această mare oaste în mâna ta, ca să ştii că eu sunt Domnul!»

29 Şi au stat aşa în tabără unii în faţa altora, timp de şapte zile, iar în ziua a şaptea a început lupta. Şi Israil a omorît într’o singură zi o sută de mii de oameni.

30 Cei rămaşi au fugit la Afec, în cetate. Şi zidul a căzut peste cei douăzeci şi şapte de mii de inşi care mai rămăseseră. Benhadad însă a fugit şi a intrat în cetate şi îşi căuta adăpost dintr’o odaie într’alta.

31 Atunci dregătorii lui i-au spus: «Am auzit că regii casei lui Israil sunt regi îndurători. Să ne îmbrăcăm cu veşminte de jale şi să împletim funii împrejurul capetelor noastre, şi aşa să ieşim înaintea regelui lui Israil, poate te va lăsa cu viaţă!»

32 Atunci ei s’au îmbrăcat cu haine de jale şi şi-au împletit funii împrejurul capetelor lor şi au ieşit înaintea regelui lui Israil, şi i-au spus: «Robul tău Benhadad zice: «Lasă-mă cu viaţă!» Dar el a răspuns: «Mai trăieşte? El este fratele meu!»

33 Atunci solii au socotit aceasta ca o bună prevestire şi, ca el să nu-şi ia cuvântul înapoi, i-au răspuns în grabă: «Benhadad este fratele tău?» El însă a zis: «Aduceţi-l la mine!» Şi Benhadad a ieşit înaintea lui, iar el l-a suit cu el în car.

34 Şi Benhadad i-a spus: «Cetăţile pe care le-a cucerit tatăl meu de la tatăl tău, ţi le voi întoarce înapoi; de asemenea poţi să deschizi prăvălii în Damasc, precum şi tatăl meu deschisese în Samaria…» Atunci Ahab i-a răspuns: «În schimbul acestei învoieli te las liber!» Şi a încheiat cu el un legământ şi i-a dat drumul.

35 În vremea aceasta, unul dintre fiii profeţilor a zis către prietenul său, la cuvântul Domnului: «Loveşte-mă!» Dar el n’a vrut să-l lovească.

36 Atunci i-a zis: «Fiindcă n’ai ascultat de glasul Domnului, iată că după ce vei pleca de la mine, te va omorî un leu!’» Şi cum s’a depărtat de el, i-a ieşit înainte un leu şi l-a omorît.

37 Şi când a întâlnit pe altcineva, i-a zis: «Loveşte-mă!» Şi omul acela l-a bătut până l-a storonit în bătaie.

38 Atunci profetul s’a dus şi a stat în calea regelui şi s’a legat la ochi cu un bariz, ca să nu-l cunoască.

39 Şi când a trecut pe acolo regele, el a început să strige către rege şi i-a zis: «Robul tău a ieşit din luptă. Şi iată cineva lângă mine mi-a adus un rob şi mi-a zis: «Păzeşte robul acesta! Dacă va fugi vei răspunde pentru sufletul lui cu sufletul tău, sau vei plăti un talant de argint.»

40 Pe când însă servul tău era prins cu altceva, iată că nu l-am mai văzut!» Atunci regele lui Israil i-a răspuns: «Singur ţi-ai hotărît sentinţa!»

41 Atunci el şi-a luat degrabă barizul de pe ochi, şi regele lui Israil l-a cunoscut că era dintre profeţi.

42 Atunci profetul i-a zis: «Aşa zice Domnul: Fiindcă ai lăsat să-ţi scape din mână omul sortit pieirii, sufletul tău să fie în locul sufletului lui şi poporul tău în locul poporului lui!»

43 Şi regele lui Israil s’a dus acasă aprins de mânie, apoi de acolo a pornit în spre Samaria.

Se caută tâlcuiri ale Sfinților Părinți la versetul selectat ...

cautare talcuire

Din păcate nu există încă comentarii adăugate pentru acest verset.
Momentan doar la Epistolele Sfântului Apostol Pavel au fost adăugate comentarii (Romani - Evrei)
Pe viitor, cu ajutorul Domnului, vom adăuga și alte comentarii.