×

Dimensiunea fontului:

Biblia Regele Carol II

CARTEA A DOUA A LUI SAMUIL

Capitolul 19

David este iarăşi rege; pacea la curte şi în popor.

1 Şi regele s’a cutremurat de durere şi s’a urcat în foişorul de deasupra porţii şi s’a pornit pe plâns şi plimbându-se se tânguia astfel: «Fiul meu Absalom! Copilul meu! Fiul meu Absalom, de ce n’a fost să fi murit eu în locul tău? Absalom! Copilul meu! Copilul meu!»

2 Atunci a fost înştiinţat Ioab: «Iată că regele plânge şi se tângueşte după Absalom!»

3 Astfel izbânda din ziua aceea s’a prefăcut în jale pentru toată oştirea, căci oştirea a auzit în ziua aceea această ştire: «Regele e greu mâhnit din pricina fiului său».

4 Şi oastea s’a întors pe furiş în ziua aceea în cetate, precum se furişează o oaste copleşită de ruşine, când a fugit din luptă.

5 În vremea aceasta regele îşi acoperise faţa şi se văita cu glas mare: «Copilul meu Absalom! Absalom, copilul meu! Copilul meu!»

6 Ci Ioab s’a dus la rege acasă şi i-a spus: «Tu ai umplut de ruşine astăzi faţa tuturor slujitorilor tăi, care totuşi ţi-au scăpat viaţa şi viaţa fiilor tăi şi a fetelor tale şi viaţa femeilor tale şi viaţa ţiitoarelor tale,

7 Fiindcă tu iubeşti pe cei ce te urăsc şi urăşti pe cei ce te iubesc. Că tu dovedeşti astăzi că şi principi şi robi, pentru tine n’au nici un preţ; ba eu înţeleg astăzi că, dacă Absalom ar fi în viaţă, iar noi cu toţii am fi astăzi morţi, în ochii tăi ar fi foarte bine.

8 Dar acum, scoală-te şi ieşi şi vorbeşte prieteneşte cu robii tăi, căci, mă jur ţie pe Domnul, dacă nu vei ieşi, nu va mai mânea nici un om cu tine în noaptea aceasta şi aceasta fi-va pentru tine o nenorocire mai mare decât toate nenorocirile care au venit peste tine din tinereţile tale şi până acum!»

9 Şi s’a sculat regele şi a şezut în poartă şi au dat de veste la tot poporul spunând: «Iată, regele stă în poartă!» Şi tot poporul s’a perindat pe dinaintea regelui. Însă toţi Israiliţii fugiseră fiecare la vatra sa.

10 Atunci poporul din toate seminţiile lui Israil a început să cârtească şi să zică: «Regele ne-a mântuit din mâna duşmanilor noştri şi ne-a izbăvit din mâna Filistenilor, însă acum a fugit din ţară, de dinaintea lui Absalom.

11 Dar Absalom, pe care l-am fost uns rege peste noi a murit în luptă. Deoi, acum, de ce zăboviţi voi ca să aduceţi pe rege înapoi?»

12 Atunci regele David a trimis acest cuvânt către arhiereii Ţadoc şi Abiatar: «Spuneţi aşa bătrânilor din Iuda: «De ce sunteţi voi cei din urmă când e vorba să aduceţi înapoi pe rege în palatul său?» Căci ceea ce se vorbea în tot Israilul ajunsese până în palatul regelui.

13 «Voi sunteţi fraţii mei; voi sunteţi osul meu şi carnea mea. Atunci de ce să fiţi cei din urmă când e vorba de întoarcerea regelui?»

14 Iar lui Amasa să-i spuneţi: «Tu eşti osul meu şi carnea mea! Aşa să-mi facă mie Dumnezeu şi să mai şi adaoge, dacă tu nu vei fi la curtea mea deapururi căpitanul oastei în locul lui Ioab!»

15 Astfel el a înduplecat inima tuturor celor din Iuda ca inima unui singur om, aşa încât ei au trimis vorbă regelui: «Vino înapoi tu şi toţi dregătorii tăi!»

16 Deci s’a întors regele spre casă şi a venit până la Iordan, în timp ce Iudeii veniseră la Ghilgal ca să întâmpine pe rege şi să-l petreacă pe rege peste Iordan.

17 Asemenea şi Şimei, fiul lui Ghera, Veniaminitul din Bahurim, a pornit degrabă şi s’a pogorît cu oamenii din Iuda întru întâmpinarea regelui David.

18 Şi erau cu el o mie de bărbaţi din Veniamin. Şi era şi Ţiba, vechilul casei lui Saul, cu cei cincisprezece fii ai săi şi cu douăzeci de robi care alergară la Iordan înaintea regelui.

19 Şi se puseră pe lucru, ca să treacă familia regelui şi să facă toate în placul regelui. Iar Şimei, fiul lui Ghera, a căzut înaintea regelui, după ce a trecut Iordanul.

20 Şi a grăit către rege: «Să nu-mi ia în seamă stăpânul meu nelegiuirea şi să nu-şi aducă aminte şi să nu pună regele la inimă cele ce a păcătuit robul tău, în acea zi, când domnul meu, Măria Ta, a ieşit din Ierusalim.

21 Căci robul tău ştie că am greşit foarte. De aceea, iată, venit-am astăzi cel dintâi, din toată casa lui Iosif, pogorîndu-mă, ca să ies întru întâmpinarea stăpânului meu, regele.

22 Dar Abişai, fiul lui Ţeruia, a deschis gura şi a zis: «Oare pentru fapta aceasta, că a blestemat pe unsul Domnului, nu se cade ca Şimei să moară?»

23 Răspuns-a David: «Ce pricină este între mine şi voi, fii ai lui Ţeruia, că vă faceţi astăzi protivnicii mei? Poate să moară astăzi cineva, în Israil? Oare nu ştiţi că astăzi sunt rege peste Israil?»

24 Şi regele a adăogat către Şimei: «Nu vei muri!» Şi regele a întărit cuvântul cu jurământ.

25 Mefiboşet, fiul lui Saul, s’a pogorît şi el ca să întâmpine pe rege. Ci Mefiboşet nu-şi mai spălase nici picioarele, nu-şi mai pieptănase nici barba şi nici nu-şi mai spălase veşmintele din ziua plecării regelui până în ziua sosirii lui cu sănătate.

26 Şi când a venit din Ierusalim, ca să întâmpine pe rege, l-a întrebat regele: «De ce n’ai mers cu mine, Mefiboşet?»

27 Răspuns-a el: «Doamne, Măria Ta, sluga mea m’a amăgit, căci eu, robul tău, i-am poruncit: «Pune-mi samarul pe măgar, ca să încalec şi să plec cu regele», fiindcă robul tău este olog.

28 Apoi el a defăimat pe robul tău la domnul meu, Măria Ta; însă domnul meu, regele, este ca un înger al lui Dumnezeu. Deci fă ceea ce vei găsi că este mai bine în socotinţa ta.

29 Deşi toată casa tatălui meu este alcătuită din oameni care aşteaptă moartea de la stăpânul meu, regele, tu însă ai pus pe robul tău în rând cu mesenii de la masa ta. Atunci ce drept mai am eu?» Şi el tot striga la rege.

30 Însă regele i-a răspuns: «De ce cheltueşti atâtea vorbe? Am hotărît: tu şi Ţiba veţi împărţi moşia!»

31 Ci Mefiboşet a răspuns regelui: «Poate s’o ia chiar întreagă, de vreme ce stăpânul meu, Măria Ta, a venit sănătos acasă!»

32 Barzilai din Galaad s’a pogorît din Roghelim şi a trecut cu regele Iordanul, ca să-l petreacă până dincolo de râu.

33 Iar Barzilai ajunsese la adânci bătrâneţe, fiind în vârstă de optzeci de ani. Şi el adusese regelui de ale mâncării, când se găsea la Mahanaim, căci era om chiabur.

34 Şi regele a grăit lui Barzilai: «Vino cu mine în Ierusalim, căci voi avea grijă de bătrâneţele tale».

35 Dar Barzilai a răspuns regelui: «Câţi vor mai fi anii vieţii mele, ca să mă sui cu regele, în Ierusalim?

36 Sunt de optzeci de ani, în clipa aceasta. Mai pot eu să fac osebire între bine si rău? Mai are robul tău gust pentru mâncare şi pentru băutură? Mai am eu auz pentru glasul cântăreţilor şi al cântăreţelor? Atunoi, de ce să mai fie robul tău povară domnului meu, regele?

37 Robul tău voit-a să petreacă pe rege, o palmă de loc, peste Iordan. De ce să-mi răsplătească regele cu asemenea răsplată?

38 Îngădue robului tău să se întoarcă şi să mor în cetatea mea, şi să fiu îngropat în mormântul tatălui meu şi al maicii mele. Ci iată, robul tău Chimham să meargă cu domnul meu, regele, şi să faci pentru el ceea ce socoteşti că este bine!»

39 Atunci regele a zis: «Chimham să treacă cu mine şi eu voi face pentru el ceea ce vei socoti că este bine, şi tot ceea ce ai pofti de la mine voi împlini!»

40 Atunci toată oastea a trecut Iordanul, iar regele stătea şi se uita. Apoi regele a sărutat pe Barzilai, şi după ce l-a binecuvântat, Barzilai s’a întors în patria sa.

41 Şi regele a ajuns la Ghilgal, iar Chimham venea cu regele, şi tot poporul din Iuda petrecuse pe rege, cum şi jumătate din poporul lui Israil.

42 Dar iată că toţi bărbaţii din Israil au venit la rege şi au grăit către el: «Pentru ce fraţii noştri, oamenii din Iuda,te-au furat şi au trecut peste Iordan pe rege şi familia lui, că doar toţi oamenii lui David sunt poporul lui?»

43 Atunci toţi oamenii din Iuda au răspuns celor din Israil: «Pentru că regele este rudă cu noi. Şi de ce să vă faceţi supărare din pricina aceasta? Nu cumva avut-am ceva de mâncare din partea regelui? Sau datu-s’au nouă ceva plocoane?»

44 Dar cei din Israil au răspuns aşa celor din Iuda: «Noi avem zece părţi din rege şi noi suntem întâi născuţi faţă de voi. Atunci de ce ne-aţi dispreţuit? Şi n’a fost oare cuvântul nostru cel dintâi, când a fost vorba ca să aducem înapoi pe regele nostru?» Dar cuvintele celor din Iuda erau mai aspre decât cuvintele celor din Israil.

Se caută tâlcuiri ale Sfinților Părinți la versetul selectat ...

cautare talcuire

Din păcate nu există încă comentarii adăugate pentru acest verset.
Momentan doar la Epistolele Sfântului Apostol Pavel au fost adăugate comentarii (Romani - Evrei)
Pe viitor, cu ajutorul Domnului, vom adăuga și alte comentarii.