×

Dimensiunea fontului:

Biblia Regele Carol II

CARTEA A DOUA A LUI SAMUIL

Capitolul 17

Uneltirile lui Ahitofel sunt nimicite. Moartea lui.

1 După aceea Ahitofel a zis lui Absalom: «Vreau să-mi aleg douăsprezece mii de bărbaţi şi să pornesc şi să urmăresc pe David în noaptea aceasta.

2 Voi tăbărî pe el, când va fi ostenit şi vlăguit, şi voi băga spaima în el. Iar toată gloata care este cu el va lua-o la fugă, aşa încât voi omorî numai pe rege.

3 Atunci voi aduce înapoi tot poporul la tine ca şi când ar veni înapoi un singur om. Căci ţie îţi trebue numai viaţa unui om şi pe urmă tot norodul va fi pe pace.»

4 Acest cuvânt a plăcut lui Absalom, ca şi tuturor bătrânilor din Israil.

5 Însă Absalom a zis: «Chiamă, te rog, şi pe Huşai Architul, ca să auzim şi sfat din gura lui!»

6 Intrând Huşai la Absalom, Absalom i-a spus: «Acesta este sfatul pe care l-a rostit Ahitofel. Să îndeplinim planul lui? Dacă nu, vorbeşte tu!»

7 Atunci Huşai a grăit către Absalom: «De data asta, sfatul pe care l-a dat Ahitofel nu este bun».

8 Şi Huşai a adăogat: «Tu ştii bine că tatăl tău şi voinicii lui sunt viteji şi le este inima oţărîtă, ca a unei ursoaice din pustie, ai cărei pui au fost răpiţi. Apoi tatăl tău este viteaz care n’are astâmpăr când doarme oastea.

9 Iată, în această clipă el stă ascuns în vre-o văgăună sau în vre-un alt loc ferit şi dacă se întâmplă că, chiar de la început, cad câţiva din oastea ta şi se va auzi şi va ieşi vorba: «Oştirea care merge după Absalom a păţit o înfrângere!»,

10 Atunci chiar cel mai viteaz, chiar cel cu inimă de leu, îşi va pierde curajul, că doar tot Israilul ştie cum că tatăl tău este vajnic războinic şi oştenii lui viteji încercaţi.

11 Drept aceea, iată sfatul meu: Să se adune în jurul tău tot Israilul, de la Dan până la Beerşeba, mult de tot ca nisipul de pe ţărmul mării, iar tu însuţi să porneşti la luptă în mijlocul lor.

12 Şi de vom da peste el în vre-un loc unde se găseşte, vom tăbărî pe el, precum cade roua pe faţa pământului, ca nici el şi nici unul din oamenii lui să nu scape cu viaţă!

13 Iar dacă se va da înapoi în vre-o cetate, atunoi tot Israilul să lege cu funii cetatea aceea şi s’o târim devale, ca să nu mai rămână dintr’însa nici măcar o piatră.»

14 Atunci Absalom şi toţi oamenii din Israil strigară: «Sfatul lui Huşai Architul este mai bun decât sfatul lui Ahitofel». Ci Domnul anume hotărîse să zădărnicească sfatul cel bun al lui Ahitofel, ca să aducă prăpăd peste Absalom.

15 După acestea, Huşai a spus arhiereilor Ţadoc şi Abiatar: «Aşa şi aşa a sfătuit Ahtofel pe Absalom şi pe bătrânii lui Israil, eu însă i-am sfătuit aşa şi aşa.

16 Deci acum trimiteţi în sârg şi daţi de veste lui David şi spuneţi-i: «Să nu mâi noaptea aceasta în vadurile pustiei, ci treci numaidecât înainte, ca să nu dea pieirea peste rege şi peste tot poporul care este cu el».

17 Ci Ionatan şi Ahimaaţ stăteau lângă Cişmeaua Roghel. O roabă a venit şi le-a dat de veste ca ei să se ducă şi să înştiinţeze pe regele David, căci nu puteau să se dea în vileag şi nici să intre în cetate.

18 Dar un băiat i-a văzut şi i-a spus lui Absalom. Atunci amândoi au pornit la fugă şi au ajuns la casa unui om din Bahurim, care avea în curte o fântână. Şi ei s’au pogorît în fântână.

19 Iar gospodina a luat o scoarţă, a întins-o peste gura fântânii şi deasupra a presărat poame de pe jos, aşa încât nu se cunoştea nimic.

20 Deci când au sosit oamenii lui Absalom în casa femeii şi au întrebat-o: «Unde sunt Ahimaaţ şi Ionatan?», femeia le-a răspuns: «Au trecut spre apa Iordanului»; iar ei au căutat şi, negăsind nimic, s’au întors la Ierusalim.

21 După plecarea lor, cei doi au ieşit din fântână, s’au dus şi au dat de veste regelui David. Spus-au lui David: «Sculaţi-vă şi treceţi degrabă apa Iordanului, căci iată ce sfat a dat împotriva voastră Ahitofel».

22 Atunci David a pornit împreună cu toată gloata care îl însoţea şi au trecut Iordanul. Până la revărsatul zorilor nu mai rămăsese nici unul care să nu fi trecut Iordanul.

23 Ci Ahitofel văzând că sfatul său n’a fost urmat, a pus samarul pe măgar şi a plecat şi s’a dus acasă în cetatea sa. Apoi şi-a orânduit casa şi s’a spânzurat. Deci murind, a fost înmormântat în mormântul părintelui său.

24 Şi David sosise la Mahanaim când Absalom trecea Iordanul, împreună cu toţi bărbaţii din Israil.

25 Absalom făcuse pe Amasa voevodul oştirii sale în locul lui Ioab; iar Amasa era fiul unuia pe care îl chema Itra, Ismailit, şi care trăise cu Abigal, fiica lui Işai, sora lui Ţeruia, muma lui Ioab.

26 Şi Israil cu Absalom au tăbărît în ţinutul Galaad.

27 După ce a sosit David în Mahanaim, Şobi, fiul lui Nahaş din Raba, capitala Amoniţilor, şi Machil, fiul lui Amiel din Lodebar, şi Barzilai Galaaditul, din Roghelim,

28 Au adus paturi, macaturi, năstrape, vase de pământ, precum şi grâu, orz, făină, boabe prăjite, bob şi linte,

29 Apoi miere, unt, oi şi brânză de vaci. Şi le-au adus lui David şi poporului care îl însoţise, ca să mănânce, căci cugeta: «Poporul flămânzise şi era sleit de puteri şi pătimise de sete în pustie».

Se caută tâlcuiri ale Sfinților Părinți la versetul selectat ...

cautare talcuire

Din păcate nu există încă comentarii adăugate pentru acest verset.
Momentan doar la Epistolele Sfântului Apostol Pavel au fost adăugate comentarii (Romani - Evrei)
Pe viitor, cu ajutorul Domnului, vom adăuga și alte comentarii.