×

Dimensiunea fontului:

Biblia Regele Carol II

FACEREA

Capitolul 32

Teama lui Iacob de fratele său Esau ţi darurile pe care i le trimite, ca să-l îmbuneze. Lupta de la Peniel. Iacob se va numi de aci înainte Israil.

1 Şi Laban s’a sculat dis-de-dimineaţă şi a sărutat pe nepoţii săi şi pe fetele sale şi i-a binecuvântat şi a plecat, şi s’a întors Laban la vatra sa.

2 Iar Iacob a mers mai departe în calea sa şi s’au întâlnit cu el îngerii Domnului.

3 Şi a rostit Iacob, când i-a văzut: «Aceasta este tabăra lui Dumnezeu!» Deci a numit locul acela Mahanaim.

4 Apoi Iacob a trimis înaintea sa soli către Esau, fratele său, în ţinutul Seir, în ţara Edomului.

5 Şi le-a dat lor porunca aceasta: «Aşa grăieşte robul tău Iacob: «Am petrecut vremelnic la Laban şi am stat până acum.

6 Am agonisit boi şi asini şi turme şi robi şi roabe, şi trimit solie şi veste domnului meu, ca să găsesc har în ochii tăi!»

7 Dar solii s’au întors la Iacob şi i-au spus: «Dusu-ne-am spre fratele tău Esau, dar el tocmai vine întru întâmpinarea ta şi împreună cu el sunt patru sute de oameni».

8 Atunci Iacob s’a spăimântat foarte şi a stat în mare cumpănă. Şi a împărţit gloata care era cu el, turmele şi cirezile şi cămilele, în două tabere,

9 Căci îşi zicea: «Dacă Esau năvăleşte împotriva unei tabere şi o sfărâmă, atunci tabăra care a rămas poate să scape!»

10 Apoi Iacob s’a rugat: «Dumnezeul părintelui meu Avraam şi Dumnezeul părintelui meu Isaac! Doamne, care mi-ai zis: «Intoarce-te în patria ta şi în locul tău de naştere şi-ţi voi arăta bunătăţile mele»,

11 Sunt prea mic faţă de toate îndurările şi faţă de toată credincioşia pe care ai dovedit-o cu robul tău, căci tre-cut-am Iordanul acesta numai cu toiagul meu şi acum am ajuns două tabere.

12 Scapă-mă din mâna fratelui meu, din mâna lui Esau, căci mi-e frică de el, ca nu cumva să vie să mă răpună pe mine împreună cu copiii!

13 Ci tu ai făgăduit: «Voi grămădi bunătăţile mele asupra ta şi voi înmulţi seminţia ta, ca nisipul mării, care nu se poate număra de mult ce este!»

14 Şi a mas acolo în noaptea aceea şi a osebit din ce i-a venit sub mână un dar pentru Esau, fratele său:

15 Două sute de capre şi douăzeci de ţapi; două sute de mioare fătătoare şi douăzeci de berbeci;

16 Treizeci de cămile mulgătoare cu puii lor; patruzeci de vaci şi zece tauri; douăzeci de măgăriţe şi zece măgăruşi.

17 Şi a dat aceste vite în mâna robilor săi, fiecare turmă deosebit şi le-a poruncit astfel: «Treceţi înaintea mea şi lăsaţi ceva depărtare între turmă şi turmă».

18 Apoi i-a poruncit celui din frunte şi i-a zis: «De te va întâlni Esau, fratele meu, şi te va întreba şi va zice: «Al cui eşti tu şi încotro te duci şi ale cui sunt aceste vite dinaintea ta?».

19 Atunci tu să-i răspunzi: «Ale robului tău Iacob! Este un dar trimis domnului meu Esau; şi iată şi Iacob vine în urma noastră!»

20 Tot aşa i-a poruncit şi celui de al doilea şi celui de al treilea şi tuturor celor ce veneau după turme, spunân-du-le: «Unele ca acestea să spuneţi lui Esau, când vă veţi găsi cu el;

21 Şi veţi adăoga: «Şi iată şi robul tau Iacob vine în urma noastră!». Căci se gândea Iacob: «Il voi domoli prin acest dar care merge înaintea mea şi după aceasta voi da ochii cu el; poate că se va însenina faţa lui!»

22 Astfel ploconul a trecut înaintea lui, iar el a mas noaptea aceea în tabără.

23 Dar s’a sculat noaptea şi a luat pe cele doua femei ale sale şi pe cele doua roabe ale sale şi pe cei unsprezcce copii ai sai şi i-a trecut prin vadul Iabocului.

24 Iar după ce i-a luat şi i-a trecut dincolo de râu, a trecut şi ce avea cu el.

25 Şi Iacob a rămas singur. Atunci un om s’a luptat cu el până la revărsatul zorilor,

26 Şi dacă a văzut că nu poate să-l biruiască, atunci l-a lovit peste încheietura şoldului şi s’a scrântit încheietura şoldului lui Iacob, în luptă cu acel bărbat.

27 Şi i-a zis acela: «Dă-mi drumul, căci se luminează de ziuă». Ci Iacob a răspuns: «Nu-ţi voi da drumul, până ce nu mă vei binecuvânta!»

28 Atunci acela l-a întrebat: «Care este numele tău?» Şi Iacob a spus: «Iacob!»

29 Zis-a acela: «Numele tău nu va mai fi Iacob, ci Israil, pentru că te-ai luptat cu Dumnezeu şi cu oamenii şi ai biruit!»

30 Dar Iacob a întrebat şi a zis: «Spune-mi, te rog, numele tău!» Răspuns-a: «De ce întrebi de numele meu?» Şi l-a binecuvântat pe el, acolo.

31 Atunci Iacob a pus acelui loc numele Peniel, fiindcă, zicea el: «Am văzut pe Dumnezeu faţă către faţă şi am scăpat cu viaţă!»

32 Şi soarele răsărea în faţa lui când el a trecut de Peniel, şi Iacob şchiopăta din şold.

33 De aceea fiii lui Israil, până în ziua de astăzi, nu mănâncă muşchiul de pe încheietura şoldului, pentru că omul acela a lovit pe Iacob peste muşchiul de la încheietura şoldului.

Se caută tâlcuiri ale Sfinților Părinți la versetul selectat ...

cautare talcuire

Din păcate nu există încă comentarii adăugate pentru acest verset.
Momentan doar la Epistolele Sfântului Apostol Pavel au fost adăugate comentarii (Romani - Evrei)
Pe viitor, cu ajutorul Domnului, vom adăuga și alte comentarii.