×

Dimensiunea fontului:

Biblia Regele Carol II

FACEREA

Capitolul 2

Dumnezeu sfinţeşte ziua a şaptea, Adam şi Eva în Rai.

1 Aşa s’au desăvârşit cerul şi pământul şi toată oştirea lor.

2 Şi a sfârşit Dumnezeu în ziua a şaptea lucrarea sa pe care o făcuse şi s’a odihnit în ziua a şaptea de toată lucrarea sa pe care o făcuse.

3 Şi a binecuvântat Dumnezeu ziua a şaptea şi a sfinţit-o, căci întru ea s’a odihnit de toată lucrarea sa pe care a făcut-o Dumnezeu.

4 Iată obârşiile cerului şi ale pământului, atunci când au fost zidite. În vremea când Domnul Dumnezeu a făcut pământul şi cerul,

5 Nici un copăcel nu era pe pământ şi nici o buruiană nu răsărise, căci Domnul Dumnezeu nu slobozea ploaie pe pământ şi nu era nici un om ca să-l lucreze,

6 Ci numai aburi se ridicau de pe pământ şi adăpau toată faţa pământului.

7 Atunci a zidit Domnul Dumnezeu pe om din ţărâna pământului şi a suflat în nările lui suflare de viaţă, şi s’a făcut Adam, fiinţă vie.

8 Şi a sădit Domnul Dumnezeu o grădină, în Eden, spre Răsărit, şi a sălăşluit acolo pe omul pe care îl zidise.

9 Apoi Domnul Dumnezeu a poruncit să răsară din pământ tot felul de pomi, frumoşi la vedere şi buni la mâncare; iar în mijlocul grădinii erau pomul vieţii şi pomul cunoştinţei binelui şi răului,

10 Şi un fluviu ieşea din Eden, ca să ude grădina, şi de acolo se despărţea în patru braţe.

11 Numele celui dintâi este Fison. Acesta înconjoară tot ţinutul Havila; acolo se află aur.

12 Şi aurul acestui ţinut e de mare preţ. Acolo se află bdeliul şi onixul.

13 Şi numele fluviului al doilea este Ghihon; acesta înconjoară tot ţinutul Cuş.

14 Şi numele fluviului al treilea este Tigru, care curge la răsăritul Asiriei. Iar al patrulea fluviu este Eufratul.

15 Şi a luat Domnul Dumnezeu pe Adam şi l-a pus în grădina Edenului, ca s’o lucreze şi s’o păzească.

16 Şi a poruncit Domnul Dumnezeu lui Adam, zicând: «Din toţi pomii grădinii vei mânca,

17 Dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, fiindcă în ziua când vei mânca din el, vei muri!»

18 Apoi a zis Domnul Dumnezeu: «Nu este bine să fie omul singur. Îi voi face lui un ajutor de potriva lui.»

19 Căci Domnul Dumnezeu făcuse din pământ toate vieţuitoarele câmpului şi toate păsările cerului şi le adusese la Adam, ca să vază cum le va numi; şi pe fiecare vietate, cum era s’o numească Adam, aşa era să fie numele ei.

20 Şi a pus Adam nume tuturor dobitoacelor şi tuturor păsărilor cerului şi tuturor fiarelor câmpiei, dar pentru Adam nu s’a aflat un ajutor de potriva lui.

21 Atunci Domnul Dumnezeu a adus un somn greu peste Adam şi el a adormit, iar Domnul a luat una din coastele lui şi a strâns carnea la loc.

22 Şi a făcut Domnul Dumnezeu coasta pe care a luat-o din Adam femeie şi a adus-o către Adam.

23 Atunci Adam a grăit: «Aceasta este acum os din oasele mele şi carne din carnea mea. Aceasta se va chema femeie, căci din bărbat a fost luată.»

24 Pentru aceea, va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de femeia sa, şi vor fi amândoi un trup.

25 Şi Adam şi femeia lui erau amândoi goi şi nu se ruşinau.

Se caută tâlcuiri ale Sfinților Părinți la versetul selectat ...

cautare talcuire

Din păcate nu există încă comentarii adăugate pentru acest verset.
Momentan doar la Epistolele Sfântului Apostol Pavel au fost adăugate comentarii (Romani - Evrei)
Pe viitor, cu ajutorul Domnului, vom adăuga și alte comentarii.