×

Dimensiunea fontului:

Biblia de la Blaj 1795

CARTEA ÎNTĂIU A ÎMPĂRAŢILOR

Capitolul 26

David iarăşi să vădeaşte de zifei lui Saul, şi durmind Saul, îi ia David suliţa şi vasul cel de apă din cort, de la cap. Iară Saul, cunoscându-şi vina sa, cheamă îndărăpt pre David şi-l blagosloveaşte.

1 Şi au venit zifeii la Saul, în deal, zicând: „Iată, David easte ascuns la noi în dealul Ehelat, de cătră faţa Iesemului”.

2 Şi sculându-să Saul, s-au pogorât în pustiia Zifului, şi împreună cu el trei mii de bărbaţi aleşi din Israil, ca să caute pre David, în pustiia Zifului.

3 Şi au tăbărât Saul în dealul Ehelat, de cătră faţa Iesemului, lângă cale, iară David au şezut în pustie, şi au văzut David că au venit Saul după el în pustie.

4 Şi au trimis David iscoade şi au ştiut că adevărat au venit Saul gata din Cheila.

5 Şi sculându-să David pre ascuns, s-au dus la locul unde dormea Saul, şi era acolo Avenir, feciorul lui Nir, mai-marele oastei lui, şi Saul dormea în cort, şi norodul era tăbărât împregiurul lui.

6 Şi grăind David, au zis către Ahimeleh Heteul, şi cătră Avesa, feciorul Saruiei, fratele lui Ioav, zicând: „Cine va întra cu mine la Saul în tabără?” Şi au zis Avesa: „Eu voiu întra cu tine”.

7 Şi au întrat David şi Avesa în norod noaptea, şi Saul dormea în cort, şi suliţa era împlântată în pământ la capul lui, şi Avenir şi norodul lui dormea împregiurul lui.

8 Şi au zis Avesa cătră David: „Închis-au Domnul astăzi pre vrăjmaşul tău în mâna ta, şi acum să-l pătrunz cu suliţa până în pământ, o dată, şi nu voiu îndoi lui”.

9 Şi au zis David cătră Avesa: „Să nu-l omori pre el, că cine va pune mâna sa pre unsul Domnului şi va fi nevinovat?”

10 Şi au zis David: „Viu e Domnul, că de nu-l va bate Domnul, au zioa lui nu va veni ca să moară, sau să se pogoară la războiu, şi să piiară.

11 Nicidecum să nu fie mie de la Domnul ca să puiu eu mâna mea preste unsul Domnului, iară acum, ia suliţa de la capul lui, şi vasul cel de apă, şi să meargem noi singuri”.

12 Şi au luat David suliţa şi vasul cel de apă de la capul lui, şi s-au dus singuri, şi nimenea nu i-au văzut, nici i-au cunoscut, nici nimenea nu s-au deşteptat, toţi au dormit, că somn greu de la Domnul au căzut preste ei.

13 Şi au trecut David dincolo, şi au stătut pre vârvul muntelui, departe, şi multă cale era întră ei.

14 Şi au strigat David pre norod, şi lui Avenir au grăit, zicând: „Au nu vei răspunde, Avenire?” Şi răspunzind Avenir, au zis: „Cine eşti tu, carele mă strâgi pre mine?”

15 Şi au zis David către Avenir: „Au nu eşti bărbat tu? Şi cine e ca tine întru Israil?

16 Şi pentru ce nu păzăşti pre domnul tău, pre împăratul? Că au întrat unul din norod, ca să omoară pre domnul tău, pre împăratul.

17 Şi nu e bun lucrul acesta care l-ai făcut, viu e Domnul, că fiii morţii sânteţi voi, cei ce păziţi pre împăratul, domnul vostru, unsul Domnului, şi acum vezi suliţa împăratului şi vasul cel de apă, unde sânt ceale de la capul lui?”

18 Şi au cunoscut Saul glasul lui David, şi au zis: „Glasul tău easte acesta, fiiule, Davide?” Şi au zis David: „Robul tău,doamne,împărate”.

19 Şi au zis: „Pentru ce goneaşte domnul mieu pre robul său? Ce am greşit? Şi ce nedreptate s-au aflat întru mine?

20 Şi acum să asculte domnul mieu, împăratul, cuvântul robului său: de te clăteaşte Dumnezeu asupra mea, mirosască jertva ta; iară de fiii oamenilor blăstămaţi sânt aceştia înaintea Domnului, că m-au scos astăzi, ca să nu fiu întemeiat întru moştenirea Domnului, zicând: «Mergi, slujeaşte la dumnezei străini».

21 Şi acum să nu cază sângele mieu pre pământ înaintea feaţii Domnului, că au ieşit împăratul lui Israil să caute sufletul mieu, precum să goneaşte corbul de noapte în munţi”.

22 Şi au zis Saul: „Păcătuit-am, întoarce-te, fiiule, Davide, că mai mult nu-ţ voiu face rău, pentru că cinstit easte sufletul mieu întru ochii tăi, şi în zioa de astăzi nebuneaşte am făcut, şi nu am ştiut multe foarte”.

23 Şi răspunzind David, au zis: „Iată, suliţa împăratului, vie unul din slugi şi să o ia.

24 Şi Domnul să întoarcă fieştecui după dreptăţile lui şi după credinţa lui, că te-au dat astăzi Domnul în mâinile meale şi nu am vrut să puiu mâna mea pre unsul Domnului.

25 Şi precum s-au mărit sufletul tău astăzi întru ochii miei, aşea să se mărească sufletul mieu înaintea Domnului, şi să mă acopere, şi să mă scoaţă din toată nevoia”.

26 Şi au zis Saul cătră David: „Binecuvântat eşti, fiiule, şi făcând vei face, şi putând vei putea”. Şi s-au dus David în calea sa, iară Saul s-au întors la casa sa.

Se caută tâlcuiri ale Sfinților Părinți la versetul selectat ...

cautare talcuire

Din păcate nu există încă comentarii adăugate pentru acest verset.
Momentan doar la Epistolele Sfântului Apostol Pavel au fost adăugate comentarii (Romani - Evrei)
Pe viitor, cu ajutorul Domnului, vom adăuga și alte comentarii.