×

Dimensiunea fontului:

Biblia de la Blaj 1795

CARTEA ÎNTĂIU A ÎMPĂRAŢILOR

Capitolul 20

Sfatul şi legătura lui David şi a lui Ionatan.

1 Şi au fugit David din Navatul cel din Rama, şi au venit înaintea lui Ionatan, şi au zis: „Ce am făcut? Şi ce am greşit înaintea tătâne-tău, de caută sufletul mieu?”

2 Şi i-au zis Ionatan lui: „Nicidecum nu vei muri tu, că nu va face tatăl mieu nici un lucru mare sau mic, care să nu-l descopere urechii meale, şi pentru ce să ascunză tatăl mieu de cătră mine cuvântul acesta? Nu easte aceasta”.

3 Şi răspunzind David lui Ionatan, au zis: „Bine ştie tatăl tău că am aflat har înaintea ta, pentru aceaea au zis: «Să nu ştie aceasta Ionatan, ca nu cumva să nu vrea». Ci viu e Domnul, şi viu e sufletul tău, că precum am zis s-au umplut întră mine şi întră tatăl tău până la moartea”.

4 Şi au zis Ionatan cătră David: „Ce pofteaşte sufletul tău, şi ce să-ţi fac?”

5 Şi au zis David cătră Ionatan: „Iată, mâne e lună noao, şi eu şezind nu voiu şedea cu împăratul a mânca, şi tu să mă slobozi să mă ascunz în câmp până în desară.

6 Şi de va întreba tatăl tău şi mă va căuta, să zici: «Cerându-să s-au cerut de la mine David să alearge până la Vitleem, cetatea sa, că jertva zilelor easte acolo a tot neamul».

7 Şi de va zice: «Bine», pace va fi robului tău, iară de-ţ va răspunde aspru, să ştii că s-au plinit răul la el.

8 Şi fă milă cu robul tău, că pre mine, robul tău, m-ai adus să fac legătura Domnului împreună cu tine, şi de easte nedreptate întru robul tău, omoară-mă tu, pentru ce să mă bagi aşea la tatăl tău?”

9 Şi au zis Ionatan: „Nicidecum nu va fi ţie aceasta, că de voiu şti că s-au plinit răul la tatăl mieu, ca să vie preste tine şi preste cetăţile tale, voiu spune ţie”.

10 Şi au zis David cătră Ionatan: „Cine va spune mie de va răspunde aspru tatăl tău?”

11 Şi au zis Ionatan cătră David: „Mergi şi aşteaptă în ţarină”. Şi au mers amândoi în ţarină.

12 Şi au zis Ionatan cătră David: „Domnul Dumnezeul lui Israil ştie că voiu întreba pre tatăl mieu cum va fi vreame de trei ori, şi de va fi bine pentru David, voiu trimite la tine în ţarină.

13 Aceastea să facă Dumnezeu lui Ionatan, şi aceastea să-i adaogă, că de va voi tatăl mieu să aducă asupra ta reale, voiu descoperi urechii tale şi te voiu slobozi, şi vei mearge în pace, şi să fie Domnul cu tine, precum au fost cu tatăl mieu.

14 Şi de voiu mai trăi eu, să face milă cu mine.

15 Iară de voiu muri cu moarte, să nu râdici mila ta de la casa mea până în veac, şi când va rădica Domnul pre vrăjmaşii lui David, pre fieştecarele, de pre faţa pământului, să se afle numele lui Ionatan la casa lui David, şi să caute Domnul pre vrăjmaşii lui David”.

16 Şi au ados încă Ionatan a să jura lui David, pentru că iubea pre el, căci iubea sufletul celui ce-l iubea pre el.

17 Şi au zis Ionatan: „Mâne easte lună noao, şi tu te vei socoti că va fi scaonul tău gol.

18 Şi vei întrei,b şi te vei socoti, şi vei veni la locul tău unde te-ai ascuns în zioa cea de lucru, şi vei şedea lângă piiatra aceasta.

19 Şi eu trei săgeţi voiu răpezi, slobozindu-le la semn.

20 Şi, iată, voiu trimite pruncul, zicând: «Mergi de-mi află săgeata».

21 De voiu zice pruncului: «Dincoace de tine easte săgeata, dincoace ia-o pre ea», tu vino, că pace easte ţie, şi rău nu easte ţie, viu e Domnul.

22 Iară de voiu zice tinerelului: «Dincolo de tine easte săgeata mai înainte», să te duci, că te-au slobozit pre tine Domnul.

23 Şi de cuvântul care l-am grăit eu şi tu, iată, Domnul easte martor întră mine şi întră tine, până în veac”.

24 Şi s-au ascuns David în ţarină, şi au venit luna, şi au venit şi împăratul la masă să mănânce.

25 Şi au şezut după obiceaiu pre scaonul său, şi s-au sculat Ionatan, şi au şezut Avenir de laturea lui Saul, şi locul lui David s-au socotit.

26 Şi nimica nu au grăit Saul în zioa aceaea, că gândea că, doară, s-au întâmplat, de nu easte curat, şi nu s-au curăţit.

27 Iară în zioa a doao a lunei, iarăşi s-au socotit locul lui David, şi au zis Saul cătră Ionatan, fiiul său: „Pentru ce nu au venit feciorul lui Iese nici ieri, nici astăzi la masă?”

28 Şi au răspuns Ionatan lui Saul, zicând: „S-au cerut de la mine David să meargă până la Vitleem, cetatea sa.

29 Şi au zis: «Slobozi-mă, că jertveaşte neamul mieu în cetatea aceaea, şi mi-au poruncit mie fraţii miei, şi acum, de am aflat har întru ochii tăi, lasă-mă să mă duc şi să văz pre fraţii miei». Pentru aceaea nu au venit la masa împăratului”.

30 Şi s-au mâniiat Saul cu mânie pre Ionatan foarte, şi i-au zis lui: „Fecior de featele ceale ce merg de bunăvoie, au nu ştiu eu că soţ eşti tu fiiului lui Iese, spre ruşinarea ta şi spre ruşinarea descoperirei maicii tale?

31 Că în toate zilele câte va trăi pre pământ feciorul lui Iese nu să va întemeia împărăţiia ta; acum, dară, trimite şi prinde pre tinărul acela, că fiiul morţii easte el”.

32 Şi răspunzind Ionatan lui Saul, tatălui său, au zis: „Pentru ce să moară? Ce au făcut?”

33 Şi au râdicat Saul suliţa asupra lui Ionatan să-l omoară, şi au cunoscut Ionatan că s-au plinit răul acesta de la tatăl său să omoară pre David.

34 Şi au sărit Ionatan de la masă aprins de mânie, şi nu au mâncat pâine în zioa a doao a lunei, că s-au întristat pentru David, căci au hotărât tatăl său să-l omoară.

35 Şi după ce s-au făcut dimineaţă, au ieşit Ionatan în ţarină, precum s-au făgăduit întru mărturie lui David, şi un prunc mic cu dânsul.

36 Şi au zis pruncului: „Aleargă, află-mi săgeţile care le sloboz eu”. Şi au alergat pruncul, şi el au slobozit săgeata, şi o au adus pre ea.

37 Şi s-au dus pruncul până la locul unde au slobozit Ionatan săgeata, şi au strigat Ionatan după prunc, şi au zis: „Mai încolo de tine înainte easte săgeata”.

38 Şi au strigat Ionatan după prunc, zicând: „Aleargă curând şi să nu stai!” Şi au cules pruncul lui Ionatan săgeţile, şi le-au adus la domnul său.

39 Şi pruncul nu au ştiut nimica, fără numai Ionatan şi David au ştiut cuvântul acesta.

40 Şi Ionatan au dat armele sale pruncului, şi au zis pruncului său: „Pasă, întră în cetate”.

41 Şi după ce s-au dus pruncul, s-au sculat şi David de la piiatra căii, şi au căzut cu faţa sa la pământ, şi s-au închinat lui de trei ori, şi au sărutat unul pre altul, şi au plâns fieştecarele pentru deaproapele său, iară David au plâns mai mult.

42 Şi au zis Ionatan lui David: „Mergi în pace, şi precum ne-am jurat amândoi în numele Domnului, zicând: «Domnul să fie martor întră mine şi întră tine, şi întră sămânţa mea şi întră sămânţa ta, până în veac»”. Şi s-au sculat David şi s-au dus, iară Ionatan au întrat în cetate.

Se caută tâlcuiri ale Sfinților Părinți la versetul selectat ...

cautare talcuire

Din păcate nu există încă comentarii adăugate pentru acest verset.
Momentan doar la Epistolele Sfântului Apostol Pavel au fost adăugate comentarii (Romani - Evrei)
Pe viitor, cu ajutorul Domnului, vom adăuga și alte comentarii.