×

Dimensiunea fontului:

Biblia de la Blaj 1795

CARTEA ÎNTĂIU A ÎMPĂRAŢILOR

Capitolul 17

Adunându-să la războiu cei de alt neam împrotiva lui Israil; pre Goliat cel tare, care nădăjduia în vârtute şi în armele sale, sângură praştiia lui David l-au omorât şi, tăindu-i David capul, l-au dus la Saul.

1 Şi adunând cei de alt neam taberile sale la războiu, şi s-au adunat în Sochotul Iudeii, şi au tăbărât întră Sochot şi întră Azica, la hotarăle Domnului.

2 Şi, adunându-să, şi Saul şi bărbaţii lui Israil au tăbărât în valea Terevintului, şi s-au rânduit la războiu împrotiva celor de alt neam.

3 Şi cei de alt neam sta pre munte dincoace, şi Israil sta pre munte dincolo, şi valeaa era întră ei.

4 Şi au ieşit un bărbat tare din oastea celor de alt neam, numele lui era Goliiat din Ghet, înălţimea lui era de şease coţi şi o palmă.

5 Şi coif de aramă pre capul lui, şi cu platoşe de zale îmbrăcat, şi platoşea lui cumpănea cinci mii de sicli de aramă şi de fier.

6 Şi turiiaci de aramă preste fluierile picioarelor lui, şi pavăză de aramă întră umerii lui.

7 Şi coada suliţii lui ca sulul ţesătorilor, şi fierul cel ascuţit al suliţii lui de şease sute de sicli de fier, şi înaintea lui mergea purtătoriul lui de arme.

8 Şi au stătut, şi au strigat cătră oastea lui Israil, şi au zis lor: „Pentru ce ieşiţi să vă bateţi cu noi? Au nu sânt eu de alt neam, şi voi evrei ai lui Saul? Aleageţi-vă voao un bărbat şi să se pogoară asupra mea!

9 Şi de să va putea bate cu mine şi mă va ucide, vom fi voao robi; iară de voiu putea eu şi-l voiu ucide pre el, voi veţi fi noao robi şi veţi sluji noao”.

10 Şi au zis cel de alt neam: „Iată, eu am ocărât oastea lui Israil astăzi, daţi mie om, şi să ne batem amândoi”.

11 Şi au auzit Saul şi tot Israilul cuvintele aceasta ale celui de alt neam, şi s-au întristat şi s-au spăimântat foarte.

12 Iară David era fiiul unui om efratean din Vitleemul lui Iuda, şi numele lui era Iese, şi avea el opt feciori, şi era om bătrân în zilele lui Saul, şi de vârstă cu anii întră oameni.

13 Şi cei trei feciori mai mari ai lui Iese au mers după Saul la războiu, Eliav, cel întâiu născut al lui, şi al doilea, Aminadav, şi al treilea, Sama.

14 Iară David era cel mai mic, şi cei trei mai mari s-au dus după Saul.

15 Şi s-au dus David şi s-au întors de la Saul, ca să pască oile tătâne-său în Vitleem.

16 Şi venea cel de alt neam dimineaţa şi seara, şi sta stâlp înaintea lui Israil, patruzeci de zile.

17 Şi au zis Iese lui David, fiiului său: „Ia fraţilor tăi un ifi din făina aceasta şi aceaste zeace pâini, şi aleargă la tabără şi le dă fraţilor tăi.

18 Şi zeace căşuleaţe de lapte, aceastea le vei duce celui mai mare preste mie, şi vezi pre fraţii tăi sânt în pace, şi vei şti ce le va trebui, şi sâmbăta o vei face cu mine”.

19 Iară Saul cu aceştia şi cu tot norodul era în Valea Stejeariului, bătându-să cu cei de alt neam.

20 Şi s-au sculat David de dimineaţă, şi au lăsat oile la păzitoriu, şi, luând acealea, s-au dus în ce chip i-au poruncit Iese, şi au venit la şanţ şi la oastea carea ieşea la bătaie, şi striga la războiu.

21 Şi s-au rânduit Israil şi cei de alt neam rând împrotiva rândului.

22 Şi lăsând David povara sa pre mâna străjuitoriului, au alergat la tabără, şi venind au întrebat pre fraţii săi de ceale de pace.

23 Şi grăind el cu ei, iată, bărbatul cel tare, Goliiat Filistimeanul, numele lui din Ghet, să suia din tabăra celor de alt neam, şi grăind el cuvintele aceastea, au auzit David.

24 Şi tot omul lui Israil, când au văzut pre omul acela, şi au fugit de la faţa lui şi s-au spăriiat foarte.

25 Şi au zis omul lui Israil: „Văzut-aţi pre omul acesta ce să suie, căci ca să ocărască pre Israil s-au suit, şi pre omul carele va ucide pre el îl va îmbogăţi împăratul cu bogăţie mare, şi va da lui pre fata sa, şi casa tătâne-său o va scuti întru Israil”.

26 Şi au zis David cătră oamenii cei ce sta împreună cu el, zicând: „Ce să va face omului carele va omorî pre cel de alt neam şi va râdica ocara de la Israil? Că cine easte cel de alt neam, netăiatul acesta împregiur, carele ocăraşte tabăra Dumnezeului celui viu?”

27 Şi au zis lui norodul după cuvântul acesta, zicând: „Aşea să va face omului, carele va omorî pre el”.

28 Şi au auzit Eliav, fratele lui cel mai mare, când grăia el cătră oameni, şi s-au mâniiat Eliav pre David, şi i-au zis: „Pentru ce ai venit aici? Şi cui ai lăsat aceale puţinteale oi în pustie? Ştiu eu mândriia ta şi răutatea inimii tale, că pentru ca să vezi războiul ai venit aici”.

29 Şi au zis David: „Ce am făcut acum? Au nu easte cuvânt?”

30 Şi s-au abătut de la el la altul, şi i-au grăit lui după cuvântul acesta, şi i-au răspuns lui norodul după cuvântul cel dintâu.

31 Şi s-au auzit cuvintele care le-au grăit David, şi s-au spus înaintea lui Saul, şi luându-l pre el, l-au adus la Saul.

32 Şi au zis David cătră Saul: „Să nu să măhnească inima domnului mieu pentru el, robul tău va mearge şi să va bate cu cel de alt neam”.

33 Şi au zis Saul cătră David: „Nu vei putea mearge împrotiva celui de alt neam, ca să te baţi cu el, că tu eşti prunc, iară el easte om războinic din tinereaţele sale”.

34 Şi au zis David cătră Saul: „Păştea robul tău oile tătâne-său, şi când vinea leul şi ursul, şi lua vreo oaie din turmă,

35 Mergeam după el şi-l băteam, şi scoteam oaia din gura lui, şi, de să scula asupră-mi, îl apucam de grumazi şi-l băteam şi-l omoream.

36 Şi pre leu şi pre urs bătea robul tău, şi va fi şi acest de alt neam, netăiatul împregiur, ca unul dintru aceştia, acum voiu mearge, şi-l voiu bate şi voiu lua astăzi ocara dintru Israil. Că cine easte acest netăiat împregiur, carele au ocărât tabăra Dumnezeului celui viu?”

37 Şi au zis David: „Domnul, Cel ce m-au scos pre mine din mâna leului şi din mâna ursului, Acela mă va scoate din mâna acestui de alt neam şi netăiat împregiur”. Şi au zis Saul cătră David: „Mergi, şi Domnul să fie cu tine”.

38 Şi au îmbrăcat Saul pre David cu îmbrăcămintele sale, şi coif de aramă au pus pre capul lui, şi l-au îmbrăcat cu platoşea.

39 Şi au încins spre David cu sabiia sa preste îmbrăcămintea sa, şi s-a ostenit David umblând o dată şi de doao ori, că nu era învăţat, şi au zis David cătră Saul: „Nu voiu putea mearge cu aceastea, că nu sânt deprins cu eale”. Şi le-au luat de la el.

40 Şi au luat bâta sa în mâna sa, şi şi-au ales cinci pietri neatede din părău, şi le-au pus în taşca cea păstorească, carea era la el de adunare.

41 Şi praştiia lui în mâna lui, şi s-au apropiiat la bărbatul cel de alt neam, şi vinea şi cel de alt neam, apropiindu-să de David, şi bărbatul cel ce-i purta pavăza, înaintea lui.

42 Şi căutând Goliiat, cel de alt neam, au văzut pre David şi au râs de el, pentru că era prunc şi roşu, cu ochii frumoşi.

43 Şi au zis cel de alt neam cătră David: „Au, doară, câne sânt eu de vii cu bâtă asupra mea, şi cu pietri?”

44 Şi au zis David: „Ba încă mai rău eşti decât cânele”.Şi au blăstămat cel de alt neam pre David întru dumnezeii săi.

45 Şi au zis cel de alt neam cătră David: „Vino la mine şi voiu da trupul tău paserilor ceriului şi fierilor pământului”.

46 Şi au zis David cătră cel de alt neam: „Tu vii la mine cu sabie şi cu suliţă şi cu pavăză; iară eu voiu mearge la tine întru numele Domnului Dumnezeului Savaot, Dumnezeului taberii lui Israil, carea o ai ocărât astăzi.

47 Şi te va închide Domnul astăzi în mâna mea, şi te voiu omorî, şi voiu luoa capul tău de la tine, şi voiu da mădulările tale şi mădulările taberii tale, ale celor de alt neam, în zioa aceasta, paserilor ceriului şi fierilor pământului, şi va cunoaşte tot pământul că easte Dumnezeu în Israil.

48 Şi va cunoaşte toată adunarea aceasta că nu cu sabie şi cu suliţă mântuiaşte Domnul, că a Domnului easte războiul, şi va da Domnul pre voi în mâinile noastre”.

49 Şi s-au sculat cel de alt neam şi au venit întru întâmpinarea lui David; iară David, grăbind, au alergat la bătaie înaintea celui de alt neam.

50 Şi, băgând David mâna sa în taşcă, au luat o piiatră şi o au pus în praştie, şi au prăştiiat şi au lovit pre cel de alt neam în frunte, şi au trecut piiatra prin coif în fruntea lui, şi au căzut cu faţa pre pământ.

51 Şi au biruit David pre cel de alt neam cu praştiia şi cu piiatra, şi au lovit pre cel de alt neam şi l-au omorât.

52 Şi sabie nu era în mâna lui David şi, alergând, au stătut deasupra lui, şi, luând sabiia lui, o au scos din teaca ei şi l-au omorât pre el, şi i-au tăiat capul lui, şi văzind cei de alt neam că au murit cel tare a lor, au fugit.

53 Şi, sculându-să bărbaţii lui Israil şi a lui Iuda, au strigat şi au alergat după ei până la întrarea Ghetei şi până la poarta Ascaloniei, şi au căzut răniţi cei de alt neam în calea porţilor, şi până la Ghet, şi până la Acaron.

54 Şi întorcându-să bărbaţii lui Israil de la gonirea celor de alt neam, şi călca taberile lor.

55 Iară David, luând capul celui de alt neam, l-au adus în Ierusalim, şi armele lui le-au pus în cortul lui.

56 Şi când au văzut Saul pre David ieşind întru întâmpinarea celui de alt neam, au zis cătră Avenir, mai-marele oastei: „Al cui fecior easte tinerelul acesta, Avenire?” Iară Avenir au zis: „Viu e sufletul tău, împărate, nu ştiu”.

57 Şi au zis împăratul: „Întreabă tu a cui fecior easte tinerelul acesta?”

58 Şi după ce s-au întors David de la uciderea celui de alt neam, l-au luat pre el Avenir şi l-au dus înaintea lui Saul, şi capul celui de alt neam era în mâna lui.

59 Şi au zis Saul cătră el: „Al cui fecior eşti, pruncule?” Şi au zis David: „Fiiul robului tău, Iese Vitleemiteanului”.

Se caută tâlcuiri ale Sfinților Părinți la versetul selectat ...

cautare talcuire

Din păcate nu există încă comentarii adăugate pentru acest verset.
Momentan doar la Epistolele Sfântului Apostol Pavel au fost adăugate comentarii (Romani - Evrei)
Pe viitor, cu ajutorul Domnului, vom adăuga și alte comentarii.