×

Dimensiunea fontului:

Biblia de la Blaj 1795

CARTEA ÎNTĂIU A ÎMPĂRAŢILOR

Capitolul 14

Ionatan, cu sluga sa, nădăjduind în Domnul, râsipeaşte tabăra celor de alt neam; iară după învingere, neştiind jurământul tătâne-său şi gustând miiare, să judecă spre moarte, ci cu ajutoriul norodului să mântuiaşte.

1 Şi au fost într-o zi, au zis Ionatan, fiiul lui Saul, cătră sluga carele purta armele lui: „Vino şi să ne suim la Mesaf, dincolo a celor de alt neam”. Şi tătâne-său nu au spus.

2 Şi Saul şedea în vârvul dealului supt rodiul cel din Maglon, şi era cu dânsul ca la vro şease sute de bărbaţi.

3 Şi Ahia, feciorul lui Ahitov, al fratelui lui Iohavid, fiiului lui Finees, al fiiului lui Ili, preotului lui Dumnezeu, carele în Silo purta efod, şi norodul nu ştiia că s-au dus Ionatan.

4 Şi întră trecătoarea pre unde cerca Ionatan să treacă la starea celor de alt neam, era de amândoao părţile, ca nişte dinţi,a stani de piiatră dincoace şi dincolo, numele unuia Voses, şi numele celuialalt, Sena.

5 Un stan de piiatră era despre miiazănoapte, în preajma Mahmasiei; iară celalalt stan de piiatră era despre răsărit, în preajma Gavaaei.

6 Şi au zis Ionatan cătră sluga carele purta armele lui: „Vino să treacem la starea acestor netăiaţi împregiur, doară ne va mântui pre noi Domnul, că nu easte Domnului cu anevoie a ântui, au înmulţi, au împuţini”.

7 Şi purtătoriul de arme al lui au zis: „Fă tot la ce te va pleca inima ta, iată, eu cu tine sânt, şi inima ta easte inima mea”.

8 Şi au zis Ionatan: „Iată, noi vom treace la bărbaţii aceştia şi ne vom descoperi cătră ei.

9 Şi de vor zice cătră noi: «Staţi acolo până vom spune voao», să stăm acolo şi să nu ne suim la ei.

10 Iară de vor zice cătră noi:«Suiţi-vă la noi», ne vom sui, că i-au dat pre ei Domnul în mâinile noastre, acesta va fi noao semn”.

11 Şi au întrat amândoi în starea celor de alt neam, şi au zis cei de alt neam: „Iată, evreii ies din gaurile lor, unde s-au ascuns”.

12 Şi au grăit bărbaţii cei din stare cătră Ionatan şi cătră purtătoriul lui de arme, şi au zis: „Suiţi-vă la noi şi vom arăta voao cuvântul”. Şi au zis Ionatan cătră purtătoriul său de arme: „Suie-te după mine, că i-au dat pre ei Domnul în mâinile lui Israil”.

13 Şi s-au suit Ionatan, târându-să pre mâinile sale şi pre picioarele sale, şi purtătoriul lui de arme după dânsul, şi căutară asupra feaţii lui Ionatan şi i-au bătut pre ei, iară purtătoriul lui de arme ajuta dinapoia lui.

14 Şi au fost bătaia cea dintâiu, carea au bătut Ionatan şi purtătoriul lui de arme, ca de vro doaozeci de oameni cu lovituri şi aruncări de pietri cu pietrile câmpului.

15 Şi s-au făcut spaimă mare în tabără şi în ţarină, şi tot norodul cel din stare şi cei ce să duseasă a prăda s-au spăimântat şi ei, şi nu vrea să facă, şi s-au turburat pământul, şi s-au făcut spaimă de la Domnul.

16 Şi au văzut străjile lui Saul ceale din Gavaa lui Veniamin, şi, iată, tabăra era turburată şi de o parte şi de alta.

17 Şi au zis Saul norodului carele era cu dânsul: „Căutaţi şi vedeţi cine dintru voi au mers”. Şi au căutat şi, iată, nu s-au aflat Ionatan şi purtătoriul lui de arme.

18 Şi au zis Saul cătră Ahiia: „Ado efodul!”, că era sicriiul lui Dumnezeu în zioa aceaea la fiii lui Israil.

19 Şi s-au făcut precum au grăit Saul cătră preot, şi sunetul în tabăra celor de alt neam, mergând, mergea şi să înmulţea, şi au zis Saul cătră preot: „Strângeţi mâinile tale”.

20 Şi s-au suit Saul şi tot norodul carele era cu el, şi au venit până la războiu, şi, iată, sabiia fieştecăruia era întoarsă asupra deaproapelui său, şi turburare mare foarte.

21 Şi robii cei ce ieri şi alaltaieri era cu cei de alt neam în tabără s-au întors şi ei să fie cu Israil, şi cu cei ce era cu Saul şi cu Ionatan.

22 Şi toţi israilteanii carii să ascunseasă în muntele lui Efraim au auzit că au fugit cei de alt neam, şi s-au însoţit şi ei cu ai săi la războiu dinapoia celor de alt neam.

23 Şi au mântuit Domnul în zioa aceaea pre Israil, şi războiul au trecut Vamotul, şi tot norodul carele era cu Saul era ca la zeace mii de bărbaţi, şi era războiul râsipit în toată cetatea în muntele lui Efraim.

24 Şi Saul nu au ştiut neştiinţă mare în zioa aceaea, şi au blăstămat norodul, zicând: „Blăstămat norodul carele va mânca pâine până în seară, şi voiu izbândi asupra vrăjmaşului mieu”. Şi nu au gustat tot norodul pâine şi tot pământul prânzea.

25 Şi, iată, pădure era, în carea era miiare pre faţa ţarinii.

26 Şi au întrat norodul în pădurea cea cu miiare, şi, iată, curgea miiarea, şi nimenea nu au fost carele să-şi întoarcă mâna sa la gura sa, că s-au temut norodul de jurământul Domnului.

27 Iară Ionatan nu au fost auzit când au jurat tatăl său pre norod, şi întinzând vârful toiagului său cel din mâna sa, l-au împlântat într-un fagur de miiare, şi şi-au întors mâna sa la gura sa şi au văzut ochii lui.

28 Şi, răspunzind unul din norod, au zis: „Jurând, au jurat tatăl tău pre norod, zicând: «Blăstămat să fie omul carele va mânca pâine astăzi». Şi slăbisă norodul”.

29 Şi cunoscând Ionatan, au zis: „Turburat-au tatăl mieu pământul, vezi, că au văzut ochii miei, pentru că am gustat puţintel din miiarea aceasta.

30 Ci mai bine de ar fi mâncat, mâncând, astăzi norodul din prăzile vrăjmaşilor săi, care le-au aflat, că acum mai mare bătaie ar fi întră cei de alt neam”.

31 Şi au bătut în zioa aceaea dintru cei din alt neam mai mulţi decât în Mahmas, şi s-au ostenit norodul foarte.

32 Şi s-au pornit norodul la prăzi, şi au luat turme şi ciurzi şi viţei de vaci, şi au junghiiat pre pământ şi au mâncat norodul cu sânge.

33 Şi s-au spus lui Saul, zicând că: „Norodul au păcătuit Domnului mâncând cu sânge”. Şi au zis Saul: „Din Ghetaim prăvăliţi-mi aici o piiatră mare”.

34 Şi au zis Saul: „Împrăştiiaţi-vă în norod şi le ziceţi lor: «Fieştecarele dintră voi să aducă aici viţelul său şi oaia sa, şi să le junghie pre această piiatră, şi le veţi mânca, şi nu veţi păcătui Domnului mâncând cu sânge»”. Şi au adus norodul fieştecarele ce avea în mâna sa noaptea, şi au junghiiat acolo.

35 Şi au zidit acolo Saul jertvenic Domnului. Acesta easte jertvenicul cel dintâiu, care-au zidit Saul Domnului.

36 Şi au zis Saul: „Să năvălim preste cei de alt neam noaptea şi să-i batem pre ei până ce să va lumina zioa, şi să nu lăsăm dintră ei nici un om”. Iară ei au zis: „Tot ce să veade bine înaintea ta fă!” Şi au zis preotul: „Să ne apropiem aici, cătră Dumnezeu”.

37 Şi au întrebat Saul pre Dumnezeu: „Au pogorî-mă-voiu asupra celor de alt neam? Au da-i-va pre ei în mâinile lui Israil?” Şi nu i-au răspuns lui Domnul în zioa aceaea.

38 Şi au zis Saul: „Adunaţi aici norodul lui Israil din toate părţile, şi cunoaşteţi, şi vedeţi întru cine s-au făcut păcatul acesta astăzi.

39 Că viu e Domnul, Cel ce au mântuit pre Israil, că de să va fi făcut prin Ionatan, fiiul mieu, cu moarte va muri”. Şi nu era cine să-i răspunză dintru tot norodul.

40 Şi au zis cătră tot bărbatul lui Israil: „Voi veţi fi robi, şi eu şi Ionatan, fiiul mieu, vom fi robi”. Şi au zis norodul cătră Saul: „Ce easte bine înaintea ta fă”.

41 Şi au zis Saul: „Doamne Dumnezeul lui Israil, ce easte, căci nu ai răspuns robului Tău astăzi? De easte întru mine, sau întru fiiul mieu, Ionatan, nedreptatea? Doamne Dumnezeul lui Israil, arată, şi, de vei zice aceastea, dă, dară, norodului Tău, Israil, dă-i, dară, sfinţenie”. Şi s-au aflat Ionatan şi Saul, şi norodul au ieşit.

42 Şi au zis Saul: „Aruncaţi soarte întră mine şi întră fiiul mieu, Ionatan, şi pre carele va face Domnul să cază soartea, acela să moară”.

43 Şi au zis norodul cătră Saul: „Nu va fi cuvântul acesta”. Şi au învins Saul pre norod, şi au aruncat soarte întră Saul şi întră Ionatan fiiul lui, şi au căzut soartea pre Ionatan.

44 Şi au zis Saul cătră Ionatan: „Spune, mie, ce ai făcut?” Şi i-au spus Ionatan lui şi au zis: „Gustând, am gustat cu vârvul toiagului celui din mâna mea puţintea miiare, şi, iată, eu moriu”.

45 Şi i-au zis Saul lui: „Aceastea să-mi facă mie Dumnezeu şi aceastea să-mi adaogă, că cu moarte vei muri astăzi, Ionatane”.

46 Şi au zis norodul cătră Saul: „Nu va muri astăzi cu moarte Ionatan, cel ce au făcut această mântuire mare întru Israil?b Viu e Domnul, nu va cădea din capul lui păr pre pământ, că mila lui Dumnezeu au făcut în zioa aceasta”. Şi s-au rugat norodul în zioa aceaea pentru Ionatan, şi nu au murit.

47 Şi s-au suit Saul după cei de alt neam, şi cei de alt neam s-au dus la locul lor.

48 Şi Saul, întărindu-şi împărăţiia preste Israil, bătea primpregiur pre toţi vrăjmaşii săi, pre Moav şi pre fiii lui Amon şi pre fiii lui Edom şi pre Vetor şi pre împăratul Suva, şi pre cei de alt neam, oriîncătro să întorcea, făcea mântuire.

49 Şi, adunând oaste, au bătut pre Amalic şi au scos pre Israil din mâna celor ce-l călca pre el.

50 Şi fiii lui Saul au fost Ionatan şi Iesiu şi Melhisa, şi numele celor doao feate a lui, numele ceii întâiu născute, Merov, şi numele ceiialalte, Melhol.

51 Şi numele muierii lui, Ahinoom, fata lui Ahimaas, şi numele celui mai mare preste oştile lui, Avenir, feciorul lui Nir, al feciorului unchiului lui Saul.

52 Şi Chis, tatăl lui Saul, şi Nir, tatăl lui Avenir, feciorul lui Iamin, al feciorului lui Aviil.

53 Şi era războiu tare asupra celor de alt neam în toate zilele lui Saul, că pre tot carele-l vedea Saul bărbat tare şi pre tot bărbatul fiiul puterii îi aduna pre ei la sine.

Se caută tâlcuiri ale Sfinților Părinți la versetul selectat ...

cautare talcuire

Din păcate nu există încă comentarii adăugate pentru acest verset.
Momentan doar la Epistolele Sfântului Apostol Pavel au fost adăugate comentarii (Romani - Evrei)
Pe viitor, cu ajutorul Domnului, vom adăuga și alte comentarii.