×

Dimensiunea fontului:

Biblia de la Blaj 1795

CARTEA A TREIA A MACAVEILOR

Capitolul 5

Împăratul poruncind lui Ermon să întrarmeaze elefanţii pre zioa viitoare, să omoară pre jidovi, au trimis Dumnezeu somn împăratului şi au trecut ceasul, şi prin rugăciune îi mântuiaşte Dumnezeu de moarte.

1 Atunci, chemând pre Ermon, carele purta grije de elefanţi, şi, umplându-să de grea iuţime şi de mânie, nicidecum nu s-au mutat,

2 Au poruncit ca, spre zioa cea viitoare, cu mănunchi de tămâie de ajuns şi cu vin mult neamestecat, pre toţi elefanţii să-i adeape, care era de toţi cinci sute şi, după ce să vor sălbătăci de acea beutură multă, să-i sloboază asupra jidovilor ca să-i omoară.

3 Iară el, după ce au poruncit aceastea, s-au întors la ospăţ, adunând pre cei mai mari din priiatini şi din oaste, carii era mânioşi asupra jidovilor.

4 Iară Ermon, cel mai mare preste elefanţi, ce i s-au poruncit cum să cade au plinit.

5 Şi slujitorii cei rânduiţi la aceasta, de cu seară ieşind, lega mâinile ticăloşilor şi alte meşteşuguri împregiurul lor făcea toată noaptea, socotind că de tot va peri deodată neamul acela.

6 Iară jidovii, carii întră păgâni să vedea pustii de tot acoperământul, pentru nevoia legăturilor, carea de toate părţile cuprinseasă pre ei,

7 Cătră Domnul cel Atotţiitoriu, Cel ce stăpâneaşte pre toată putearea, cătră Dumnezeu şi Părintele cel milostiv al lor, toţi cu lacrămi neîncetat au strigat rugându-să

8 Ca să mute sfatul cel necuvios deasupra lor şi cu mărire arătată să-i izbăvească pre ei de moartea, carea era gata la picioarele lor.

9 Şi rugăciunea acestora neîncetat să suia la ceriu.

10 Iară Ermon, după ce pre nemilostivii elefanţi, adăpându-i, i-au umplut de vin mult şi i-au săturat de tămâie, au venit de dimineaţă, a doao zi, la curte, ca să spuie aceastea împăratului.

11 Însă parte de somn, care lucru din veacul vremii au fost făcut bun pentru noapte şi pentru zi, pus de la Cel ce dăruiaşte tuturor cărora El vrea, au trimis împăratului.

12 Deci, fiind cuprins cu prea dulce şi adânc, aşea lucrând Domnul, mult s-au împiedecat de la gândul ce-şi puseasă şi s-au înşelat de sfatul său cel nemutat.

13 Iară jidovii, scăpând de ceasul care mai înainte era însămnat, pre Dumnezeu cel Sfânt a lor L-au lăudat şi iarăşi s-au rugat Celui ce S-au împăcat cu dânşii ca să areate tăriia mânii Sale ceii putearnice asupra neamurilor trufaşe.

14 Şi, fiind mai jumătate de a zeacelea, chemătoriul văzind că cei chemaţi s-au strâns, s-au dus la împăratul şi l-au boldit.

15 Şi, abiia deşteptându-l, i-au spus că treace vreamea ospăţului, vorbindu-i despre aceastea.

16 Şi aceastea gândindu-le, împăratul s-au întors la ospăţ şi au poruncit celor ce venisă la ospăţ să şează în preajma lui.

17 Şi, după ce s-au făcut aceasta, i-au îndemnat să fie voioşi şi să se desfăteaze, că aceasta easte partea cea mai de cinste a ospăţului.

18 Iară, înmulţind vorba, împăratul au chemat pre Ermon şi cu amară înfricoşeare l-au întrebat: „Pentru ce pricină s-au lăsat jidovii să fie vii astăzi?”

19 Iară el au spus cum că, în noaptea trecută, el au plinit ce i s-au poruncit şi au mărturisit şi priiatinii lui.

20 Iară având cruzime mai grea decât Falaris, au zis: „Pentru somnul de astăzi să aibă har, iară tu fără de sminteală pre mâne aseamenea să găteşti elefanţii spre perirea necuvioşilor jidovi”.

21 Aceastea zicându-le împăratul, toţi cei ce era aci au lăudat şi veaseli s-au dus fieştecarele în casa sa.

22 Unde, întru acea noapte, nu atâta au dormit, cât s-au meşteşugit să facă toate fealiurile de batjocură asupra celor ce să părea ticăloşi.

23 Şi, când cânta cocoşul de dimineaţă, şi Ermon, întrarmând fierile, le-au adus la curtea cea mare, unde să făcea jertve.

24 Iară mulţimea din cetate s-au adunat să vază acea privealişte ticăloasă, aşteptând cu deadinsul dimineaţa.

25 Iară jidovii, neîncetat trăgându-şi sufletul cu rugăciune, nu multe lacrămi şi cu cântări jealnice, cu mâinile întinse la ceriu, să ruga Preamarelui Dumnezeu ca iarăşi degrab să le ajute lor.

26 Şi, încă razăle soarelui nu să răvărsasă, şi împăratul, priimind priiatinii, au venit Ermon şi l-au chemat să iasă, spuindu-i că ce au poftit împăratul easte gata.

27 Iară el, auzindu-l şi îngrozindu-să de acea fără de leage ieşire, tocma nimica ştiind, au întrebat pentru ce cu sârguială au făcut el aceasta.

28 Iară aceasta era lucrarea lui Dumnezeu Atotstăpânitoriului, Carele au făcut ca mintea lui să-şi uite de ceale ce mai înainte au gândit să facă.

29 Ermon i-au spus şi priiatinii toţi că: „Fierile şi puterile, o, împărate, sânt gata din porunca ta”.

30 Iară el, umplându-să de grea mânie pentru aceaste cuvinte, pentru că, cu purtarea de grije a lui Dumnezeu, s-au râsipit tot gândul lui cel despre aceastea, şi căutând groaznic cătră el, au zis:

31 „De ar fi părinţii tăi aici, sau fiii fiilor, aceasta ar fi gata, mâncare fierilor sălbatece, de s-ar sătura, în locul nevinovaţilor jidovi, carii mie şi părinţilor miei întreagă şi nemutată credinţă au arătat.

32 Şi de nu mi-ar fi pentru dragostea carea am crescut împreună şi pentru slujba ta, de viiaţă pentru aceastea te-ai fi lipsit”.

33 Aşea, Ermon, de năpraznă, s-au umplut de primejdioasă frică, şi cu vedearea şi cu faţa s-au spăriiat.

34 Iară priiatinii, fieştecarele s-au furişeat trist, pre cei adunaţi i-au slobozit pre fieştecarele la lucrul său.

35 Iară jidovii, auzind ceale de la împăratul, au lăudat pre luminatul Dumnezeu, Domnul şi Împăratul împăraţilor, ca cei ce au dobândit de la El acest ajutoriu.

36 După aceaea, iarăşi făcând împăratul ospăţ şi îndemnând pre oaspeţi să fie cu voia bună,

37 Au chemat pre Ermon şi cu înfricoşeare i-au zis: „De câte ori trebuie să-ţi poruncesc ţie un lucru, becisnice?

38 Şi acum, întrarmează elefanţii pe mâne, să piiarză pre jidovi”.

39 Iară rudeniile care şedea împreună cu el, mirându-să de acest nestătătoriu gând, au zis aceastea:

40 „Împărate, până când ca pre nişte vite necuvântătoare ne vei ispiti? Acum, a treia oară poruncind să-i piiarză pre ei şi apoi când va să se facă mutându-ţi gândul, iarăşi strâci ceale ce ai poruncit,

41 Pentru care cetatea aceasta să turbură aşteptând, că de multe ori s-au adunat şi acum easte primejdie să nu să jefuiască”.

42 Pentru aceaea, împăratul, tocma Falaris, s-au umplut de nesocoteală şi de mutările sufletului, care s-au făcut întru el, pentru cercetarea jidovilor, nebăgând nici o samă, cu jurământ spurcat s-au jurat, cum că el pre aceştia, fără de nici o zăbavă, la genunchii şi la picioarele fiiarălor aruncaţi să-i trimiţă la iad.

43 După aceaea, făcând oştire asupra Iudeii, ca să o puie întocma cu pământul, cu foc şi cu sabie degrab să o bată, şi acolo besearica lor cea necălcată de noi cu foc să o arză curând, şi celor ce fac acolo jertve pustietate în toată vreamea să le puie.

44 Atunci, bucuros ducându-se priiatinii şi rudeniile, cu credinţă rânduia puterile spre locurile cetăţii ceale mai cu bun prilej spre pază.

45 Iară cel mai mare preste elefanţi fiiarăle la patimă nebună le-au dus, ca să zic aşea, cu beuturi foarte mirositoare şi cu vin tămâiat groaznic le-au gătit.

46 Drept aceaea, cătră luminarea de ziuo, când la alergătura cailor era cetatea plină de nenumărată mulţime, întrând în curte, au îndemnat pre împăratul la ceale ce era puse înainte.

47 Şi el, umplându-şi mintea sa cea păgână de mănie grea, cu toată greutatea împreună cu fiiarăle s-au pornit, vrând ca cu inimă tare şi cu ochii să vază duioasa şi ticăloasa perire a celor mai înainte însămnaţi.

48 Iară când au văzut jidovii pre la poartă pravul elefanţilor care ieşea şi al oastei ceii întrarmate, carea pre urmă vinea, şi al picioarelor gloatei, şi au auzit gâlceava cea cu groaznic sunet,

49 Socotind că aceaea easte cirta cea mai de pre urmă a vieţii şi sfârşitul ticăloasei aşteptări, spre jeale şi plângere întorcându-să, să săruta unul pre altul îmbrăţişindu-se, cădea pre grumazii rudelor, părinţii preste fii şi maicele preste fiice, şi unele, având la ţiţe prunci de curând născuţi, îi apleca să sugă laptele cel de pre urmă.

50 Şi, aducându-şi aminte şi de ajutorinţele ceale mai dinainte, care din ceriu s-au făcut lor, toţi odată căzind cu faţa la pământ şi pre prunci osibindu-i de la ţiţe,

51 Foarte cu mare glas au strigat, rugându-se Celui Atotputearnic ca cu arătarea Sa să Se milostivească spre ei, cei ce sânt acum la porţile iadului.

Se caută tâlcuiri ale Sfinților Părinți la versetul selectat ...

cautare talcuire

Din păcate nu există încă comentarii adăugate pentru acest verset.
Momentan doar la Epistolele Sfântului Apostol Pavel au fost adăugate comentarii (Romani - Evrei)
Pe viitor, cu ajutorul Domnului, vom adăuga și alte comentarii.