×

Dimensiunea fontului:

Biblia de la Blaj 1795

CARTEA A TREIA A MACAVEILOR

Capitolul 3

Porunca împăratului Ptolomeu Filopator, pre toţi jidovii cu muierile şi cu pruncii să-i ducă la el legaţi, să-i piiarză, şi toate a lor să se jefuiască.

1 Aceastea înţălegându-le păgânul, atâta s-au măniiat, cât nu numai pre cei ce lăcuia în Alexandria s-au măniiat, ci şi celor din ţară mai cu greu să împrotivea, şi au poruncit ca degrabă să-i strângă pre toţi într-un loc şi cu foarte rea moarte să-i omoară.

2 Şi, aceastea gătindu-să, veaste rea asupra neamului s-au vestit la oamenii cei poftitori de rău, cărora li să da prilej a-şi plini voia, ca cum i-ar opri pre ei de la legile sale.

3 Iară jidovii fără de nici o îndărăptnicire păzea bunăvoinţa şi credinţa cătră împăraţi, ci pentru că cinstea pre Dumnezeu şi cu leagea Lui să ocârmuia, osibiri făcea asupra lor şi surpări, pentru carea pricină unora urâţi să părea, şi cu faptele ceale bune a lucrurilor celor dreapte împodobindu-şi petreacerea sa, tuturor oamenilor plăcuţi era.

4 Deci, viiaţa cea bună a neamului, carea la toţi era vestită, acei străini de neam nici într-un chip nu o au socotit, iară osibirea închinăciunii şi a mâncărilor o vestea, zicând cum că nici de împăratul, nici de puteri ascultă oamenii aceştia, ci sânt răi la inimă şi foarte împrotivitori lucrurilor, şi mare hulă au aţiţat.

5 Iară elinii cei din cetate, nici o strâmbătate având, văzind acea gâlceavă neaşteptată şi năvălire fără de veaste asupra oamenilor acestora şi alergături împreună neostenite făcându-să, a le ajuta nu putea, că era porunca tirănească,

6 Ci să ruga şi cu greu suferea, gândind că să vor schimba aceastea, pentru că nu va fi aşa necercată o adunare ca aceasta, nimica greşind.

7 Iară unii vecini şi priiatini, şi carii avea negoţetorie cu ei, pre ascuns grăia cu unii, făgăduindu-le că le vor fi credincioşi şi cu toţi dimpreună îi vor apăra şi bucuros vor veni să le ajute.

8 Iară el, pentru norocirea cea de acum sumeţindu-să şi necăutând la putearea Prea-marelui Dumnezeu, ci gândind că pururea întru acelaşi sfat va rămânea, scris-au asupra lor cartea aceasta:

9 „Împăratul Ptolomeu Filopator, povăţuitorilor de oaste şi ostaşilor celor ce sânt în Eghipt şi ori în ce loc, bucurie şi sănătate, şi eu încă sânt sănătos şi lucrurile noastre.

10 După ce oastea noastră cea trimisă în Asia, de carea ştiţi şi voi, cu ajutoriul dumnezeilor şi cu vitejiia noastră, după cuvinte foarte bun sfârşit au avut. Drept aceaea, am socotit ca nu cu sila armelor, ci cu blândeaţă şi cu multă iubire de oameni să aplecăm neamurile ceale ce lăcuiesc în Chilo-Siriia şi în Finichiia şi bine să le fac, cu bucurie.

11 Şi besearicilor, celor de prin cetăţi, împărţindu-le venituri multe, mers-am şi la Ierusalim, suindu-ne, să cinstim besearica celor necredincioşi, carii niciodată nu încetează de la nebunie.

12 Iară ei cu cuvântul priimind a noastră venire, însă cu lucrul vicleneaşte, vrând noi să întrăm în besearica lor şi cu cuvioasă şi frumoasă daruri să o cinstim, ei sumeţindu-să, ca şi mai demult ne-au oprit a întra, rămâind de cinstea noastră.

13 Şi nu au simţit putearea noastră pentru iubirea de oameni carea avem cătră toţi oamenii, ci gândul său cel rău, care-l au asupra noastră, aiavea l-au arătat, ca cei ce numai ei singuri dintră neamuri să împrotivesc împăraţilor şi făcătorilor săi de bine, şi nimica ce e adevărat nu vor să sufere.

14 Şi noi, lăsind după nebuniia lor şi cu biruinţă întorcându-ne la Eghipt, cătră toate neamurile am arătat iubire de oameni, precum să cădea am făcut.

15 Şi pentru aceastea, spre cei ce sânt de un neam cu ei, nimănui pizmă n-am ţinut, şi pentru ajutoriul şi pentru ceale ce le-am fost încrezut lor cu adevăr, ceale de la început mii de lucruri îndrăznind a le schimba am vrut, şi politiei alexandreanilor pre ei să-i învrednicim şi părtaşi preoţilor celor de pururea să-i facem.

16 Iară ei, împrotivirea luând şi cu răutatea cea dimpreună cu ei născută lăpădând binele şi pururea la rău abătându-să, nu numai s-au întors de cătră cea nepreţuită politie, ci încă şi de cei puţini, carii dintru dânşii să află spre noi cu bunăvoinţă, să scârbesc şi cu cuvântul şi cu tăcearea, pururea având prepus pre noi pentru viiaţa sa cea de necinste, cum că noi curând vom strica tocmealele.

17 Pentru aceaea, şi cu seamne bine adeverindu-ne, cum că aceştia în tot chipul au gând rău spre noi, şi mai înainte socotind ca nu cumva mai pre urmă turburare fără de veaste făcându-să, pre aceşti necredincioşi de după dos vânzători şi varvari să-i avem vrăjmaşi,

18 Am poruncit ca îndată cât va sosi la voi cartea aceasta, pre cei însemnaţi în cartea aceasta, împreună cu muierile şi cu pruncii ocărâţi şi prădaţi întru aceaeaşi zi, să-i trimiteţi la noi de pretutindinea cu legături de fier legaţi, ca, precum să cade celor răi, cu moarte nevindecată şi de ocară să piiară.

19 Că, după ce să vor certa toţi aceştia, am socotit că, de aci înainte, lucrurile noastre desăvârşit întru bună stare şi mai bună rânduială să vor aşeza.

20 Iară oricine va ascunde pre vreun jidov, ori bătrân, ori tinăr, ori prunc la ţiţe, foarte cu groaznice chinuri să va chinui, cu toată casa.

21 Şi cine va spune pre cel ce va ascunde, acela va lua avearea celui ce va cădea supt vină, şi din argintul împărătesc doao mii de drahme, şi cu slobozenie să va încununa.

22 Iară tot locul unde să va afla ascuns jidov, neumblat şi ars de foc să se facă, ca la toată muritoarea fire, întru tot, fără de treabă să se socotească întru toată vreamea”. Aşea au fost scrisă cartea.

Se caută tâlcuiri ale Sfinților Părinți la versetul selectat ...

cautare talcuire

Din păcate nu există încă comentarii adăugate pentru acest verset.
Momentan doar la Epistolele Sfântului Apostol Pavel au fost adăugate comentarii (Romani - Evrei)
Pe viitor, cu ajutorul Domnului, vom adăuga și alte comentarii.