×

Dimensiunea fontului:

Biblia de la Blaj 1795

CARTEA A TREIA A MACAVEILOR

Capitolul 2

Rugăciunile lui Simon, arhiereului, şi a celoralalţi jidovi, pedeapsa lui Ptolomeu şi însănătoşarea.

1 Iară Simon, arhiereul, înaintea besearicii îngenunchind şi cu cuviinţă întinzindu-şi mâinile, aşea s-au rugat:

2 „Doamne, Doamne, Împăratul ceriurilor şi Stăpânul a toată făptura, Cel Sfânt întru sfinţi, singur stăpânitoriu, Atotţiitoriiu, caută spre noi, cei ce ne asuprim de cel necredincios şi spurcat, carele easte înfierbântat de îndrăzneală şi de puteare.

3 Că Tu eşti Cel ce ai făcut toate şi toate le stăpâneşti, domn drept eşti, Cel ce judeci pre cei ce cu sumeţie şi cu trufie fac.

4 Tu pre cei ce mai înainte au făcut strâmbătate, întră carii şi uriiaşi era, carii întru vitejie şi întru îndrăzneală nădăjduia, i-ai pierdut, aducând preste ei apă nemăsurată.

5 Tu pre sodomneanii cei sumeţi şi cuprinşi cu vădită şi cu nespusă răutate cu foc şi cu iarbă pucioasă i-ai ars, pildă puindu-i celor de pre urmă.

6 Tu pre îndrăzneţul acela Faraon, carele pre norodul Tău cel sfânt, pre Israil, l-au robit cu multe şi osibite munci ispitindu-l, ai arătat putearea Ta.

7 Şi, după aceastea, ai arătat putearea Ta cea mare, când, cu cară şi cu mulţime de gloate gonind el pre norod, l-ai înecat în fundul mării, iară pre cei ce au crezut întru Tine, Cel ce stăpâneşti preste toată făptura, întregi i-ai trecut, carii, cunoscând lucrul mâinilor Tale, Te-au lăudat pre Tine, Cel Atotţiitoriu.

8 Tu, Împărate, Cel ce ai zidit acest pământ nemărginit şi nemăsurat, ales-ai cetatea aceasta şi ai sfinţit locul acesta spre numele Tău, Cel ce de nimica lipsă nu ai, şi l-ai mărit cu arătare luminată, întărindu-l pre el spre mărirea marelui şi preacinstitului Tău nume.

9 Şi, iubind casa lui Israil, ai făgăduit cum că, oricând abătându-ne noi de la Tine, ne va cuprinde strânsoare, şi, venind în locul acesta să ne rugăm, vei asculta rugăciunea noastră.

10 Şi cu adevărat credincios şi adevărat eşti, că, de multe ori când era în nevoie părinţii noştri, întru smereniia lor, le-ai ajutat lor şi i-ai izbăvit pre ei de foarte mari nevoi.

11 Iată, dară, acum, Împărate Sfinte, pentru păcatele noastre ceale multe şi mari ne asuprim şi sântem supuşi vrăjmaşilor noştri şi părăsiţi întru neputinţe.

12 Şi, întru această cădeare a noastră, îndrăzneţul şi spurcatul acesta să nevoiaşte ca să ocărască locul cel sfânt, care pre pământul acesta l-ai ales numelui Tău celui mărit.

13 Că lăcaşul Tău easte ceriul ceriului, la care oamenii nu să pot apropiia. Iară de vreame ce bine ai voit ca să aşezi mărirea Ta întru norodul Tău, Israil, ai sfinţit locul acesta.

14 Nu face izbândă asupra noastră prin necuraţii aceştia, nici prin cei spurcaţi ne pedepsi pre noi, ca să nu să laude cei fără de leage întru măniia lor, nici să se veselească întru trufiia limbii lor, zicând: «Noi am călcat casa sfinţeniei, cum să calcă casele urâciunilor».

15 Ştearge păcatele noastre şi râsipeaşte greşealele noastre şi arată mila Ta în ceasul acesta, degrab să ne întimpine pre noi îndurările Tale, şi pune laudă în gura celor ce au căzut şi s-au zdrobit cu sufletele, fă-ne noao pace”.

16 Iară atotvăzătoriul Dumnezeu, Cel decât toate mai Sfânt, întru sfânt lăcaşul Său auzind legiuită rugăciune, pre sumeţul şi îndrăzneţul acela trufaş foarte l-au bătut.

17 Încoace şi încolo clătindu-l pre el, cum să clăteaşte trestiia de vânt, cât zăcea pre pământ neputând face nimica şi era cu mădulările slăbănogite, cât nici a grăi nu putea, cu dreaptă judecată fiind certat.

18 Deci, priiatinii şi păzitorii trupului lui, văzind acea iute bătaie care l-au apucat pre el, temându-să ca să nu să lipsască şi de viiaţă, degrab l-au scos afară pre el spăimântaţi de nespusă frică.

19 Iară după câtăva vreame, trezindu-să, nicidecum nu s-au pocăit după acea bătaie, ci, cuvinte amară şi îngrozitoare grăind, s-au dus.

20 Şi sosind la Eghipt şi adăogând răutăţile, cu ajutoriul soţiilor celor osibiţi de toată dreptatea, pre carii mai înainte i-am arătat,

21 Nu numai cu aceale nenumărate spurcăciuni s-au îndestulit, ci şi la atâta îndrăznire au venit, cât în toate locurile punea blăstămuri asupra norodului, şi mulţi din priiatini, căutând la punerea împăratului, şi ei urma voia lui.

22 Că puseasă întru sine împăratul ca asupra neamului să dea hulă şi, râdicând la turnul cel de lângă curte stâlp, au tăiat pre dânsul scrisoare.

23 Ca nici unul din cei ce nu jertvesc să nu între în besearicile lor, ci toţi jidovii să fie scrişi la norod şi să fie de slujbă, iară cei ce ar răspunde împrotivă, cu sila luându-i, să-i omoară.

24 Iară pre cei ce să scriu să-i însămneaze şi cu foc, cu sămnul lui Dionis tipărindu-le pre trup frunză de iaderă, pre carii i-au şi osibit la Domnul, de care mai înainte s-au lipsit.

25 Însă, ca să nu să vază cum că tuturor vrăjmăşuiaşte, au scris dedesupt că, de vor vrea unii dintru ei să petreacă întră cei ce sânt aleşi spre slujbele jertvelor, aceştia întocma cu alexandreanii să fie cetăţeani.

26 Deci, unii din cetate, urând rânduialele bunei-credinţă ale cetăţii, lezne s-au dat pre sine, ca cum mare cinste ar dobândi petreacerea ce vor avea cu împăratul.

27 Iară cei mai mulţi, cu vitejesc suflet întărindu-să, nu s-au despărţit de buna-credinţă, ci, cu bani răscumpărându-şi viiaţa, fără de frică să nevoia să se scoaţă de la scrisoare, bună nădeajde având că le va veni apărare.

28 Şi de cei ce să depărta de la ei să scârbea şi ca pre nişte vrăjmaşi neamului său îi judeca şi îi lipsea de petreacerea cea de obşte şi de ajutoriu.

Se caută tâlcuiri ale Sfinților Părinți la versetul selectat ...

cautare talcuire

Din păcate nu există încă comentarii adăugate pentru acest verset.
Momentan doar la Epistolele Sfântului Apostol Pavel au fost adăugate comentarii (Romani - Evrei)
Pe viitor, cu ajutorul Domnului, vom adăuga și alte comentarii.