×

Dimensiunea fontului:

Biblia de la Blaj 1795

CARTEA A TREIA A MACAVEILOR

Capitolul 1

Ptolomeiu Filopator vrea să năvălească în Sfintele Sfinţilor şi mare turburare să face în Ierusalim.

1 Iară Filopator, înţelegând de la cei ce s-au întors cum că Antioh au luat locurile ceale de supt stăpânirea sa, au poruncit tuturor puterilor sale, pedestrilor şi călăreţilor, să se strângă.

2 Şi, luând cu sine pre soru-sa, Arsinoi, au purces până la locurile ceale despre Rafian, unde era tăbărâţi cei ce era cu Antioh.

3 Iară oarecarele Teodot, gândind să facă viclenie, au luat din armele lui Ptolomeu, care mai înainte fuseasă încredinţate lui, ceale mai tari, şi s-au dus noaptea în cortul lui Ptolomeu, ca el singur să-l omoară pre el şi întru acest chip să se râsipească războiul.

4 Ci pre acesta l-au scos Dositeiu, cel ce să zicea a lui Drimil, carele de neam era jidov, iară după aceaea şi-au mutat leagea şi s-au înstrăinat de cătră dogmele ceale părinteşti. Acesta au făcut să se culce în cortul lui un necunoscut, căruia s-au întâmplat de au păţit el patima lui.

5 Iară după aceaea, făcându-să războiu tare şi lucrurile mai tari fiind la Antioh, Arsinoi umbla şi ruga pre ostaşi cu jeale şi cu lacrămi, cu părul despletit, ca şi pre sine şi pre pruncii săi şi pre muierile sale bărbăteaşte să ajute, făgăduind că, celor ce vor birui, fieştecăruia va da doao mnas de aur.

6 Şi aşea s-au întâmplat de mulţi vrăjmaşi au perit în bătaie şi mulţi s-au şi robit.

7 Iară, după ce au biruit vicleşugul acela, au socotit să meargă în cetăţile ceale mai de pre aproape ca să le mângăie, şi, după ce au făcut aceasta şi au împărţit daruri capiştilor, au făcut pre cei supuşi ai săi să fie cu inimă bună.

8 Iară jidovii, trimiţind la el de la bătrânime şi de la cei mai de frunte, ca să i să închine şi să-i ducă daruri şi să i să bucure de ceale ce i s-au întâmplat. Şi s-au întâmplat de el au fost gata, ca cât mai curând să meargă la ei.

9 Şi, după ce s-au dus la Ierusalim, au jertvit Preamarelui Dumnezeu şi au dat daruri, şi din ce era prilej oarece lucrului făcând.

10 Şi, viind la loc şi cu sârguială şi cu bunăcuviinţă minunându-să şi mirându-să de rânduiala cea bună a besearicii, au gândit să se sfătuiască să între în besearică.

11 Iară ei, zicând cum că nu să cade a să face aceasta, că nu numai celor din neamuri nu easte slobod, ci nici tuturor preoţilor, fără numai arhiereului carele pre toţi povăţuiaşte, şi şi acestuia o dată într-un an, iară el nicidecum nu au vrut să asculte.

12 Ci, măcar de s-au şi cetit înaintea lui leagea, tot n-au încetat a nu întra, zicând că trebuie să între şi, măcar de ei sânt lipsiţi de această cinste, „eu nu trebuie să fiu lipsit”, şi i-au întrebat pentru ce, întrând el prin toată besearica, nime din cei ce era acolo nu l-au oprit.

13 Şi oarecarele, negândind mai înainte, zisă: „Rău s-au făcut aceasta”. Iară el au zis: „Când să face aceasta pentru vreo pricină, au tot nu voiu întra eu? Ori vreau ori nu vreau ei”.

14 Iară preoţii, cu toate veşmintele îmbrăcaţi, căzindu-i înainte, să ruga Preamarelui Dumnezeu să le ajute la această nevoie ce li s-au întâmplat şi să întoarcă pornirea răului năvălitoriu; şi de strigare cu plâns umplând besearica, iară cei ce era în cetate, turburându-să, au sărit, neştiind ce să face.

15 Şi fecioarele ceale închise în cămări, cu ceale ce le-au născut s-au pornit, şi, cu cenuşe şi cu prav preserându-şi capetele, de suspinuri şi de plânsuri au umplut uliţele.

16 Şi ceale de curând adunate din cămările ceale spre întimpinare rânduite, lăsând ruşinea ce li să cuvinea, degrab alerga în cetate.

17 Iară mumele şi doicele, lăsind pruncii cei de curând născuţi, încoace şi încolo, unele prin case, altele prin uliţe, fără de oprealişte să aduna la besearica cea prea mare.

18 Şi de multe fealiuri era ruga celor ce să adunasă, despre ceale ce fără de cuviinţă cerca el să facă.

19 Şi împreună cu aceştia, cetăţeanii, luând îndrăzneală, nu-l suferea să plinească sfatul lui care-l gândea, ci au strigat să se pornească la arme şi bărbăteaşte pentru leagea părintească să moară şi mare gâlceavă au făcut în locul acela.

20 Şi abiia preoţii şi bătrânii i-au întors şi la aceaeaşi stare a rugăciunii era.

21 Şi mulţimea ca mai înainte întru aceasta să afla rugându-să, iară bătrânii carii era cu împăratul în multe chipuri ispitea, ca să mute gândul lui cel sumeţ de la sfatul ce-l gândisă.

22 Iară el, mai îndrăzneţ făcându-să, lăsând toate, să găta să între ca să săvârşească ceale ce mai înainte au zis.

23 Aceastea văzind, şi cei ce era cu împăratul s-au întors să se roage cu ai noştri. Celui ce are toată putearea, ca celor ce era acolo să le ajute şi să nu treacă cu vedearea această faptă fără de leage şi sumeaţă.

24 Şi de strigarea cea îndesită şi plină de dureare a mulţimei ce să adunasă, strigare neînchipuită era.

25 Că să părea că nu numai oamenii, ci şi păreţii şi pământul tot răsună, precum toţi moarte atunci poftea, decât să se spurce locul.

Se caută tâlcuiri ale Sfinților Părinți la versetul selectat ...

cautare talcuire

Din păcate nu există încă comentarii adăugate pentru acest verset.
Momentan doar la Epistolele Sfântului Apostol Pavel au fost adăugate comentarii (Romani - Evrei)
Pe viitor, cu ajutorul Domnului, vom adăuga și alte comentarii.