×

Dimensiunea fontului:

Biblia de la Blaj 1795

CARTEA A DOAO A MACAVEILOR

Capitolul 9

Moartea lui Antioh. Curăţirea besearicii şi învingerile împrotiva lui Gorghie şi a lui Timoteiu.

1 Într-aceaeaşi vreame, s-au întâmplat, deşi Antioh s-au întors fără de cinste din locurile ceale despre Persida,

2 Că, întrând în ceaea ce să chiiamă Persopol, s-au apucat a jefui besearica şi a asupri cetatea, ci alergând mulţimea la arme, i-au biruit şi aşea s-au întâmplat, de Antioh cu fuga scăpând, cu ruşine s-au întors.

3 Iară când era el la Ectavana, au înţeles ceale ce s-au întâmplat lui Nicanor şi celor ce au fost cu Timoteiu.

4 Şi, aprinzindu-să de mânie, socotea că şi răutatea celor ce l-au gonit pre el să şi-o izbândească de pre jidovi, pentru aceaea au poruncit cărăuşului să mâne neîncetat, ca mai curând să săvârşească călătoriia, silindu-l judecata cea cerească, căci aşea de cu trufie au zis: „Mormânt jidovilor voiu face Ierusalimul, cât voiu sosi acolo”.

5 Iară Atotputearnicul Domnul Dumnezeul lui Israil l-au lovit pre el cu rană nevindecată şi nevăzută, că, cât au sfârşit cuvântul, l-au apucat pre el nesuferită dureare la ficaţi şi amară chinuri a celor dinlăuntrul lui.

6 Şi foarte cu dreptate, căci el cu multe şi neauzite munci au chinuit ceale dinlăuntru ale altora, iară el nicidecum nu înceta de la sumeţiia sa.

7 Ci încă şi de trufie era plin, de mânie foc suflând asupra jidovilor, şi, poruncind să grăbească cu meargerea, s-au întâmplat de au căzut el din car mergând tare şi, cu grea cădeare căzind, toate mădulările trupului s-au strămutat.

8 Şi celui ce i să părea că şi preste valurile mării împărăţeaşte, pentru trufiia ce avea preste putinţa omenească şi socotea că va pune în cumpănă munţii cei înalţi, acum, smerit fiind până la pământ, întru o năsălie să purta, arătând cătră toţi putearea lui Dumnezeu întru sine.

9 Cât şi din trupul acestui păgân izvorea viermii vii şi, trăind el în chinuri şi în dureri, cădea de pre el carnea lui, şi de putoarea lui toată tabăra să îngreoia, neputând suferi putoarea.

10 Şi, pre cel ce cu puţin mai înainte i să părea că să atinge de stealele ceriului, nimenea nu-l putea purta pentru greutatea cea nesuferită a putorii.

11 Aici au început, fiind rănit, a înceta de la mulţimea trufiei şi a veni întru cunoştinţa sa, pentru bătaia lui Dumnezeu adăogându-i-să durerile.

12 Şi nici el singur neputând mai mult a-şi suferi putoarea sa, aceastea au zis: „Drept easte a să supune lui Dumnezeu, şi cel ce easte pământean să nu să aseamene lui Dumnezeu”.

13 Şi să ruga spurcatul acesta cătră Stăpânul, Cel ce nu voia a-l milui pre el mai mult, aşea zicând,

14 Cum că şi cetatea cea sfântă, la carea să grăbea a veni ca să o aseamene cu pământul şi să o facă mormânt, o va zidi şi o va face slobodă.

15 Şi pre jidovi, pre carii nici de îngropare nu-i socotea vreadnici, ci împreună cu pruncii lor să-i lapede să fie mâncare paserilor şi fierilor, pre toţi aceştia întocma cu atineanii să-i facă.

16 Şi besearica cea sfântă, carea mai înainte o prădasă, cu frumoase daruri să o împodobească, şi sfintele vase toate cu mult mai multe să le întoarcă şi cheltuialele care sânt de lipsă la jertve din viniturile lui să se dea.

17 Afară de aceastea, cum că şi el să va face jidov şi va mearge în tot locul cel lăcuit de oameni, mărturisind putearea lui Dumnezeu.

18 Iară durerile nicidecum nu înceta, pentru că venisă asupra lui judecata cea dreaptă a lui Dumnezeu, şi deznădăjduind despre sine, au scris jidovilor carte cu rugăciune, întru acest chip:

19 „Bunilor jidovi, cetăţeanilor, bucurie multă şi sănătate şi fericire, împăratul şi povăţuitoriul oştilor, Antioh.

20 De sânteţi sănătoşi împreună cu pruncii voştri, şi ale voastre după voia voastră sânt, foarte bine ne pare, mulţămind Preamarelui Dumnezeu celui din ceriu, întru Carele nădăjduiesc.

21 Şi eu, bolnav zăcând, de cinstea şi de bună inima voastră cu dragoste îmi aduc aminte, întorcându-mă de la locurile ceale de la Persida şi căzind în boală grea, de lipsă am socotit a fi ca să grijesc de folosul cel de obşte al tuturor.

22 Nu deznădăjduind de mine, ci mare nădeajde având că voiu scăpa de boală.

23 Şi aducându-mi aminte că şi tatăl mieu, pre vremile în care s-au oştit în locurile ceale de sus, au arătat pre cel ce va fi după el,

24 Ca şi de să va întâmpla ceva fără de nădejde sau de să vavesti ceva cu greu, să ştie cei din ţări cui s-au lăsat împărăţiia şi să nu să turbure.

25 Afară de aceastea, pre putearnicii cei de aproape şi pre vecinii împărăţiei, carii păzesc vremile aşteptând să vază ce să va întâmpla, am pus împărat pre fiiul mieu, Antioh, pre carele de multe ori când umbla prin ţerile ceale de sus, la cei mai mulţi dintră voi îl adevăram şi-l întăream, şi am scris şi lui ceale ce mai jos sânt scrise.

26 Deci, vă îndemn şi vă rog pre voi ca, aducându-vă aminte de facerile de bine ceale de obşte şi deosebi, fieştecarele să păzască credinţa cătră mine şi cătră fiiul mieu.

27 Că bună nădeajde am, cum că el cu blândeaţă şi cu iubire de oameni, urmând voia mea, va petreace cu voi”.

28 Aşea, ucigătoriul acela de oameni şi hulitoriul, foarte reale chinuri pătimind, şi, precum el altora au făcut, în străinătate, în munţi, cu prea ticăloasă moarte şi-au sfârşit viiaţa.

29 Şi i-au adus trupul Filip, soţiia lui, carele, temându-să de Antioh, fiiul lui, s-au dus în Eghipt la Ptolomeu Filomitor.

Se caută tâlcuiri ale Sfinților Părinți la versetul selectat ...

cautare talcuire

Din păcate nu există încă comentarii adăugate pentru acest verset.
Momentan doar la Epistolele Sfântului Apostol Pavel au fost adăugate comentarii (Romani - Evrei)
Pe viitor, cu ajutorul Domnului, vom adăuga și alte comentarii.