×

Dimensiunea fontului:

Biblia de la Blaj 1795

CARTEA A DOAO A MACAVEILOR

Capitolul 6

Trimiţind împăratul pre un povăţuitoriu, să silesc jidovii să jertvească idolilor. Să spurcă besearica, mulţi pătimesc mucenicie, întâiu, Eleazar şi doao muieri, care îşi tăiasă împregiur pruncii.

1 Şi nu după multă vreame au trimis împăratul pre un bătrân atinean să silească pre jidovi să se mute din legile ceale părinteşti şi să nu să ocârmuiască cu legile lui Dumnezeu.

2 Şi să spurce şi besearica cea din Ierusalim şi să o numească a lui Joia Olimpie, şi cea din Garizin, precum era lăcuitorii locului, a lui Joi, iubitoriului de oaspeţi.

3 Ci cu anevoie şi grea era norodului tocmeala răutăţii aceştiia.

4 Că besearica de curvie şi de beţii o au umplut păgânii, desfătându-să cu sodomii şi, în sfintele curţi, cu muieri împreunându-să şi înlăuntru băgând ceale ce nu să cuvinea.

5 Şi oltariul s-au umplut de lucruri nelegiuite, care le oprea leagea.

6 Şi nu era slobod nici a ţinea sâmbetele, nici a păzi sărbătorile ceale părinteşti, nici măcar jidov a să mărturisi pre sine a fi.

7 Şi să ducea cu amară nevoie la zioa naşterii împăratului spre junghiiare în toată luna, şi, când era sărbătoarea Dionisilor, să silea jidovii având iadere să facă pompă lui Dionisie.

8 Şi din îndemnul lui Ptolomeu au ieşit poruncă în cetăţile elineşti, ceale de prin vecini, ca şi jidovii, aşijderea, să facă să jertvească.

9 Iară pre cei ce nu vor vrea să se mute la obiceaiurile elineşti să-i omoară, drept aceaea, nimica altă nu era a vedea, fără numai nevoie, carea îi asuprea pre ei.

10 Că s-au adus doao muieri, care au fost pârâte că şi-au tăiat împregiur pruncii săi, pentru aceaea au spânzurat pruncii de ţiţele lor şi, prin cetate pre uliţe purtându-le, le-au aruncat jos de pre zid de au murit.

11 Iară alţii, alergând la peşterile ceale de pre aproape, ca ascunzindu-să să sărbeaze zioa sâmbetei, de care lucru dându-să ştire lui Filip, i-au ars, că să sfiia a-şi ajuta unul altuia, pentru mărirea aceii preacinstite zile.

12 Iară rog pre cei ce vor ceti această carte să nu să îngrozască pentru nevoile aceastea, ci să socotească că muncile acestea, nu spre perire, ci spre învăţătură au fost neamului nostru.

13 Că a nu să lăsa în multă vreame cei ce lucrează fărădeleage, ci degrab a cădea în munci, sămn de mare facere de bine easte.

14 Că nu ca şi într-alte neamuri cu îndelungă răbdare aşteaptă Domnul până ce vor ajunge la plinirea păcatelor, şi apoi să-i muncească, ci asupra noastră aşea au socotit a fi, ca nu la sfârşitul păcatelor ajungând noi apoi să facă izbândă asupra noastră.

15 Pentru aceaea, niciodată nu depărtează mila de la noi, ci, certându-ne cu nevoi, nu părăseaşte pre norodul Său.

16 Însă aceastea, pentru ca să ne aducem aminte, aceastea să fie zise.

17 Iară preste puţin, să cade să venim la poveaste.

18 Unui om, anume Eleazar, carele era din cei de frunte cărturari şi trecut cu vârsta şi la faţă foarte frumos, căscându-i gura, îl silea să mânce carne de porc.

19 Iară el, mai vârtos priimind moartea cea de cinste decât viiaţa cea de urâciune, de bună-voie s-au adus la muncă.

20 Şi, scuipind înainte, în ce chip să cădea a să apropiia cei ce îndrăznesc a să apăra de ceale ce nu să cuvine să le mânce pentru dragostea vieţii.

21 Iară cei ce era rânduiţi la acea fără de leage jertvă, pentru cunoştinţa cea de mulţi ani a omului aceluia, luându-l deosebi, îl ruga să aducă cărnuri de el făcute, care era lui slobod a mânca, şi să se făţărnicească ca cum ar mânca de ceale ce au poruncit împăratul din cărnurile jertvei,

22 Ca, făcând aceasta, să scape de moarte şi, pentru prieteşugul cel vechiu cu ei, va afla milă.

23 Iară el, gând bun luând şi vreadnic fiind de vârstă şi de adâncele bătrâneaţe şi de cinstitele cărunteaţe care şi le agonisisă şi de creaşterea cea foarte bună din pruncie şi mai vârtos de cea sfântă şi de Dumnezeu pusă rănduiala legii, îndată au răspuns, zicând ca curând să-l trimiţă la iad.

24 „Că nu să cuvine vârstei noastre a făţărnici, ca mulţi din cei tineri să socotească cum că Eleazar, cel de noaozeci de ani, au trecut la obiceaiurile celor de alt neam.

25 Şi ei, pentru a mea făţărnicie şi pentru această puţină şi scurtă viiaţă, să vor amăgi prin mine, şi urâciune şi ocară bătrâneaţelor să-mi agonisesc.

26 Că măcar de întru această vreame de acum voiu scăpa de munca cea de la oameni, iară din mâinile Atotţiitoriului nici viu, nici mort, nu voiu scăpa.

27 Pentru aceaea, bărbăteaşte acum mutând viiaţa, mă voiu arăta vreadnic de bătrâneaţe.

28 Şi celor tineri pildă vitejească le voiu lăsa, ca cu grăbnicie şi cu bărbăţie să moară pentru cinstitele şi sfintele legi”. Şi aceastea zicând, îndată au venit la muncă.

29 Iară cei ce-l aducea inima sa cea bună, carea cu puţin mai înainte o arătasă cătră dânsul, în inimă răuvoitoare o au mutat, pentru cuvintele care mai înainte le-au fost grăit, care, precum socotea ei, era nebunie.

30 Şi, când era să moară de rane, suspinând, au zis: „Domnului celui ce are sfânta ştiinţă arătat easte că, putând eu să scap de moarte, greale durori rabdă cu trupul bătându-mă, iară cu sufletul bucuros pentru frica Lui pătimesc aceastea”.

31 Şi, întru acest chip, acesta au murit, şi nu numai tinerilor, ci la mai mulţi a neamului, moartea sa lăsându-o pildă de vitejie şi pomenire de faptă bună.

Se caută tâlcuiri ale Sfinților Părinți la versetul selectat ...

cautare talcuire

Din păcate nu există încă comentarii adăugate pentru acest verset.
Momentan doar la Epistolele Sfântului Apostol Pavel au fost adăugate comentarii (Romani - Evrei)
Pe viitor, cu ajutorul Domnului, vom adăuga și alte comentarii.